25,327 matches
-
cu invidie și au agresat-o fizic în repetate rânduri. La vârsta de cincisprezece ani Tarja a părăsit satul natal pentru o studia la „Liceul de Muzică și Arte” din orașul Savonlinna; în aceeași perioadă interpreta a început să ia lecții de canto și a studiat diferite tehnici interpretative. În adolescență Tarja a fost puternic influențată de muzica cântărețelor Whitney Houston și Aretha Franklin și își dorea să urmeze o carieră în muzica soul: „Whitney Houston a fost idolul meu. Întotdeauna
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
ar fi vrut ca eu să cânt muzică soul.” Ulterior Turunen avea să asculte muzica sopranei britanice Sarah Brightman (în special opera „Fantoma de la operă”), iar odată cu încheierea studiilor liceale ea s-a mutat în Kuopio, unde și-a continuat lecțiile de canto și a studiat muzica clasică în cadrul Academiei „Sibelius”. În acest loc Tarja și-a îmbunătățit abilitățile vocale și i-a întâlnit pe Tuomas Holopainen și Emppu Vuorinen, cei doi muzicieni alături de care avea să pună ulterior bazele formației
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice. Opera științifică a lui n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte limbi. Traducerea în românește a "Lecțiilor de lingvistică generală" a fost un eveniment reverberant în viața academică de la Chișinău și București. Lucrarea este una de referință în domeniu, apariția ei marchează, în opinia discipolului de la Cluj al lui Coșeriu, lingvistul Mircea Borcilă, "„un moment important în
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
moment important în procesul istoric de recuperare a gândirii științifice a marelui savant și de emancipare a teoriei lingvistice românești”," dat fiind că "„în contextul numeroaselor cărți de același gen apărute, în diverse limbi, în ultima jumătate de secol, aceste "Lecții de lingvistică generală" se disting, într-un mod deosebit de pregnant, prin altitudinea epistemiologică și vastitatea orizontului investigațional, prin temeinicia inegalabilă cu care sunt evaluate marile doctrine ale lingvisticii contemporane și, nu în ultimul rând, prin limpezimea și claritatea cu care
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
și 1903), dar nu a reușit să-și ia licența. A îndeplinit funcții administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundației Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat și la "Adevărul", "Adevărul ilustrat", "Convorbiri literare", "Cumpăna" (al cărei fondator este, alături de
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
1988; Al. Cistelecan, "Psaltirea textualista pre vresuri tocmita", „Vatra”, 7, 1988; Nicolae Manolescu, "Autenticitatea scriiturii", România literară”, 27, 1989; Monica Spiridon, "Drumul spre Meka sau aventură textuala", „România literară”, 23, 1989; Liviu Petrescu, "Tema povestitorului", „Steaua”, 10, 1990; Monica Spiridon, "Lecția de anatomie", „Ramuri”, 5, 1990; Ioan Buduca, "Despre textualism", „Contemporanul”, 31, 1990; Maria Cornelia Oros, "Dracula postmodernul", „Euphorion”, 1, 1994; Florin Mihăilescu, "Textul că mit modern", „Viața românească”, 1-2, 1995; Ștefan Borbely, "Bilanțul poetic", „Poesis”, 3-4, 1998; Dan Silviu Boerescu
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
metodelor întrebuințate de profesorii din acea vreme. Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i trezește interesul pentru literatură și cu un emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare: "Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822". După moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau mulți fii de boieri pe
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
lui Emil Marinescu în 1947 are dificultăți cu autoritățile de stat și cu conducerea operei, este distribuită din ce în ce mai rar în roluri secundare, fiind nevoită în 1954 să-și încheie în mod prematur cariera artistică. Mai târziu, după 1957, a dat lecții de canto împreună cu partenerul său de o viață Emil Marinescu - întors între timp în țară - care în volumul "Portrete și siluete din lumea operei" (1983) avea să scrie: În acest moment de profundă emoție, țin să arăt încă o dată admirația
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
în 1910, după mulți ani de efort, reușește să izoleze radiul metalic. În anul următor, primește cel de-al doilea Premiu Nobel. Tot timpul vieții, Marie Curie nu și-a uitat patria natală. În tinerețe, a promovat și a dat lecții de poloneză, în clandestinitate, deoarece ocupația țaristă o interzicea. După izbucnirea Primului Război Mondial, guvernul Franței ia măsuri pentru protejarea rezervelor sale de radiu. Marie Curie susține acest efort, ajutând la transportul cutiilor cu acest element la Bordeaux. Marie face tot posibilul
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
T. Maiorescu, Omagiu, II, nr. 86, 5 martie 1900. "Civilizația englezilor", semnat Ștefan, II, nr. 88, 7 martie 1900. "Presa terorizată," semnat Ștefan, II, nr. 89, 8 martie 1900. "Răspunsul tribunului," semnat Ștefan, II, nr. 90, 9 martie 1900. "O lecție de istorie", semnat Ștefan, II, nr. 97, 16 martie 1900. "Moștenirea conservatorilor," semnat Ștefan, II, nr. 100, 19 martie 1900. "În robie financiară," semnat Ștefan, II, nr. 101, 20 martie 1900. "Pericolul dela răsărit," semnat Ștefan, II, nr. 103, 22
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
capricioasă a tatălui, un cântăreț de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și, cu sprijinul Arhiepiscopului din Bonn, Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și, cu sprijinul Arhiepiscopului din Bonn, Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, din cauza îmbolnăvirii și morții mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curții și cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
în 1919, este pentru scurtă vreme profesor, apoi director la "Liceul militar Mânăstirea Dealu" pentru ca, în același an, să fie numit asistent la catedra de "Logică și Teoria cunoașterii" a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea universitară cu lecția " Funcțiunea epistemologică a iubirii". Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc. Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la "Noua Revistă Română", condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
La 1 noiembrie 1934 apare în "Stânga" articolul lui Andrei Șerbulescu (Bellu Zilber) "Feciorii lui Nae sau tânăra generație". În anul universitar 1934-1935 predă cursul de "Logica generala" (litografiat; tipărit: 1943, 1993) și un curs de "Logică a colectivelor" (trei lecții, predate în ianuarie și martie 1935, s-au păstrat într-un manuscris; au fost tipărite în 1996-1997). I. Ludo publică lucrarea "Iuda trebuie să sufere pentru că e suferind"(Ed. Adam). (Despre Nae Ionescu, pp. 5-8, 40-47, 53-56, 84-92.) 1935 7
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
epocii cernăuțene, respectând adevărul istoric atât cât există în ele, cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania, departe de a fi o «împrejurare boemă», «un imbold romantic al adolescenței», a fost - în fond - încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic, cu strategie și tactică, după toate normele și canoanele unei campanii ideologice.” (Sânziana Pop în "Formula AS" nr. 367) A intenționat să-și continue studiile, dar
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Ioan Slavici, găzduit la Samson Bodnărescu. Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. În 19 septembrie, printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin, a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. În 7 octombrie, Maiorescu a luat
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
primul război mondial și pentru marile crize economice din perioada interbelică. Ca toate ideologiile vremii (liberalismul, socialismul), și fascismul german în variantă nazistă era fascinat de scientism (convingerea că "tot faptul vieții umane trebuie să fie orientat și să ia lecții din descoperirile științelor" (secțiunea "Spencer's Scientism", în articolul "Education" în Britannica online dec. 2012). Popularizarea teoriei evoluției produsă pe terenul social încă marcat de un weltanschauung elitist-aristocrat va duce în conștiința generațiilor trăitoare la finele secolului al XIX-lea
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
von Motke nu mai avea forțele necesare să ducă la bun sfârșit planul Schlieffen. S-a renunțat la atacul direct asupra capitalei franceze dinspre nord și est și s-a trecut la atacul prin învăluire dinspre sud și vest. Învățând lecția bătăliei frontierelor, Joffre a căutat să restabilească echilibrul, întărind flancul drept al armatei. A regrupat unitățile militare luate din diferite sectoare ale frontului și a format o nouă armata (a VI-a), condusă de generalul Maunoury, pe care a concentrat
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de viață în mănăstire, consacrându-se studiului limbii și filozofiei grecești clasice. Începând din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii în Franța, Anglia, Italia și Elveția unde intră în contact cu cele mai importante centre și personalități culturale ale timpului, ține lecții și conferințe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaște pe Thomas Morus și predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu tipograful și editorul venețian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează titlul de Doctor
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
piesă. După ce Voicu a interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atenția lui George Enescu, care i-a oferit lecții gratuite. În anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la București un concurs muzical, iar Ion Voicu a obținut primul loc. Din 1954, Ion Voicu a studiat la "Conservatorul Ceaikovski" cu violoniști celebri ca George Enescu și David Oistrakh. În cei
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
la Blaj o comisie de anchetă. În data de 19 august 1794 episcopul Bob a cerut arestarea lui Șincai și destituirea sa din funcția de director școlar, după ce acesta declarase că „ori pier eu, ori piere episcopul”, iar la o lecție spusese elevilor că omul are dreptul să ucidă în legitimă apărare. În data de 24 august Gheorghe Șincai a fost arestat la Blaj împreună cu menajera sa și întemnițat la Aiud. Pe 13 septembrie 1794 guvernul Transilvaniei l-a destituit din
Gheorghe Șincai () [Corola-website/Science/298233_a_299562]
-
sa șubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecțiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura și o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecții de desen. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte și portrete. După o nouă agravare a sănătății, își petrece iarna în clima blândă a orașelor Napoli și Amalfi. Însănătoșit, Amedeo se
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
în Rusia țaristă, acestea din urmă fiind la rândul lor introduse începând cu secolul al XVII-lea (1649) și funcționând continuu sub vechiul regim imperial, până la Revoluția Rusă din 1917. Pentru bolșevici, sistemul carceral țarist din Siberia a reprezentat o lecție despre necesitatea de măsuri punitive excepționale, și un model timpuriu pe care să-l perfecționeze. Amplasarea de către autoritățile sovietice a instituțiilor punitive din sistemul gulag în locuri izolate, pe vastele și firav populatele întinderi ale Siberiei, este, astfel, o moștenire
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial, schițează un portret al lui George Enescu. Jean Negulescu se hotărăște să devină pictor atunci când maestrul George Enescu, căruia i-a plăcut desenul, îl cumpără cu un preț ridicat. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la București, tatăl său îl trimite la Paris să studieze economia și artele. Pentru o vreme frecventează cursurile "Academiei Julian", neglijând însă total științele economice, și, în consecință, nu mai primește bani de acasă. Pentru a-și asigura
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
in"", care, ani mai târziu, avea să fie una din piesele sale cele mai interpretate. În cursul acelor peregrinări prin oraș, îl întâlnește pe Joe Oliver, considerat cel mai bun cornetist din New Orleans, supranumit "King Oliver", care îi dă lecții de trompetă, îl acceptă în formația sa și, într-o seară, Armstrong îl substituie cu succes pe trompetistul orchestrei, Kid Ory, el însuși fiind o celebritate locală. Abia în noiembrie 1918, stimulat de performanțele efectuate pe ""riverboats"" - mici vase ce
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]