25,044 matches
-
de reprezentare. Opera lui a devenit din ce în ce mai abstractă în jurul anilor 1910-1911, reflectând teoriile sale cu privire la mișcare, culoare, precum și relația dintre muzică și pictură (orfism). În 1911 a participat la întâlnirile Grupului de la Puteaux (Section d'Or). În 1912 a expus pictura "Amorpha. Fugue à deux couleurs" la Salon des Indépendants în camera cubistă, deși el nu voia să fie identificat cu nici o mișcare. "Creation in the Plastic Arts", o carte finalizată de Kupka în 1913, a fost publicată la Praga în
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
precum Robert Delaunay). Margit Rowell a descris tabloul "Scara galbenă" (c. 1907) ca "prima încercare a lui Kupka de a se împăca cu teoria culorilor în care rezultatul este atât personal, cât și unul de succes". Deși un autoportret, subiectul picturii a fost culoarea galbenă. În jurul anului 1910, el a început să dezvolte propriile sale roți de culoare, adaptând un format explorat anterior de către Sir Isaac Newton și Hermann von Helmholtz. Acest lucru l-a determinat pe Kupka să execute o
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
culoarea galbenă. În jurul anului 1910, el a început să dezvolte propriile sale roți de culoare, adaptând un format explorat anterior de către Sir Isaac Newton și Hermann von Helmholtz. Acest lucru l-a determinat pe Kupka să execute o serie de picturi pe care le-a numit "Discurile lui Newton" (1911-1912). Lucrări în Colecția Peggy Guggenheim, Veneția, Italia: Printre alte lucrări se află "Catedrala" ("Katedrála)". Kupka a servit ca voluntar în Primul Război Mondial și este menționat în "La Main Coupée" de
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
S-a întors la Praga după război. În 1920, el a dezvoltat propria versiune a cubismului și s-a alăturat din nou grupului Mánes. Ca și mulți alți moderniști cehi, el a fost activ atât în design, cât și în pictură; în 1925 el a proiectat picturi pe sticlă pentru Pavilionul Cehoslovac de la Expoziția Internațională de Arte Decorative și Industriale Moderne de la Paris. La sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930, influența suprarealistă a început, de asemenea, să se observe în
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
război. În 1920, el a dezvoltat propria versiune a cubismului și s-a alăturat din nou grupului Mánes. Ca și mulți alți moderniști cehi, el a fost activ atât în design, cât și în pictură; în 1925 el a proiectat picturi pe sticlă pentru Pavilionul Cehoslovac de la Expoziția Internațională de Arte Decorative și Industriale Moderne de la Paris. La sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930, influența suprarealistă a început, de asemenea, să se observe în pictură și sculptură și el a
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
în 1925 el a proiectat picturi pe sticlă pentru Pavilionul Cehoslovac de la Expoziția Internațională de Arte Decorative și Industriale Moderne de la Paris. La sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930, influența suprarealistă a început, de asemenea, să se observe în pictură și sculptură și el a participat la Poesie 1932, o expoziție internațională de la Praga, care a prezentat suprarealismul publicului ceh. El nu a făcut, totuși, să devină un suprarealist. În prima zi a celui de-al Doilea Război Mondial a
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
Arheologic Național, monumentul apare cu codul 169280.02. ref. 1763-1784, 1831 Ridicată de ieromonahul Ștefan al mănăstirii Bistrița, ajutat de Epifanie și Nicodim.Este construită din piatră și cărămidă.Planul de formă dreptunghiulară are absida altarului trilobată, element arhitectural aparte. Pictura a fost realizată de Efrem Zugravul în 1779. Ctitor: Egumenul Ștefan al Bistriței. Schitul a fost construită întrr 1700-1701. El a fost părăsit de aproape 100 de ani și s-a ruinat, rămânând numai zidul împrejmuitor și fundațiile unora dintre
Biserica Sfântul Nicolae a fostului schit De sub Piatră () [Corola-website/Science/336331_a_337660]
-
pomenirea în documentele medievale, în anul 1452, a cunoscutului vlădica Ioan de Caffa, ce preia păstorirea românilor hunedoreni intrând astfel în conflict cu iezuitul Ioan de Capistrano. Monumentul a făcut obiectul interesului, în special al istoricilor de artă, datorită splendidelor picturi murale ce împodobesc edificiul de cult. Pisania de deasupra ușii naosului a fost realizată în anul 1654 și menționează zugrăvirea bisericii în anul 1634, în vremea "prealuminosului craiu Gheorghe Rakoti cel bătrân". Catapeteasma din lemn de stejar ce desparte naosul
Biserica „Sfântul Nicolae” din Hunedoara () [Corola-website/Science/336330_a_337659]
-
se datează tot în secolul al XVII-lea, prin inscripția "Constantin zugrav 1648" ce apare pe una din icoane. Biserică ridicată în secolul XV are o planimetrie de inspirație gotica. Elevația a fost modificată în secolul XVII după tradiția munteneasca. Pictură murala, foarte valoroasă a fost realizată din anul 1654. Turnul clopotnița a fost adăugat în anul 1827.
Biserica „Sfântul Nicolae” din Hunedoara () [Corola-website/Science/336330_a_337659]
-
1994, iar în anul 1998 devine membru în Asociația Artiștilor Plastici din Iași, debutând pe data de 23 mai 1998, cu lucrări de sculptură în cadrul Salonului de Primăvară al A.A.P. Iași. Atras de fascinația culorilor, realizează primele lucrări de pictură începând cu anul 2000, iar pe 9 martie 2001 debutează în pictură, la a X-a ediție a Salonului de Primăvară al Artei Naive din Bacău, unde pe langă lucrările de sculptură prezintă și două tablouri. La sfârșitul anului 2001
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
Iași, debutând pe data de 23 mai 1998, cu lucrări de sculptură în cadrul Salonului de Primăvară al A.A.P. Iași. Atras de fascinația culorilor, realizează primele lucrări de pictură începând cu anul 2000, iar pe 9 martie 2001 debutează în pictură, la a X-a ediție a Salonului de Primăvară al Artei Naive din Bacău, unde pe langă lucrările de sculptură prezintă și două tablouri. La sfârșitul anului 2001, pe 16 decembrie, debutează în artă fotografică la ediția a IV-a
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
CreArt, Iași, 2015, pag. 35,48,66 Asociația Artiștilor Plastici ieșeni după 25 de ani - Gheorghe Bălăceanu, Ed. CreArt, Iași, 2015, pag. 40, 41; Premiul ÎI cu lucrarea LACRIMI"," la Salonul de primăvară, Iași -1998; Premiul Special, cu lucrarea de pictură NOAPTEA VRĂJITOARELOR, Festivalul de Artă Naivă, Timișoara - 2002; Premiul ÎI cu lucrarea de pictură RITUALUL MESEI, la Salonul de toamnă, Iași - 2003; Premiul I cu lucrarea DUCÂNDU-ȘI CRUCEA, la Salonul de primăvară, Iași - 2004; Mențiune cu fotografia VAPORUL, la
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
ani - Gheorghe Bălăceanu, Ed. CreArt, Iași, 2015, pag. 40, 41; Premiul ÎI cu lucrarea LACRIMI"," la Salonul de primăvară, Iași -1998; Premiul Special, cu lucrarea de pictură NOAPTEA VRĂJITOARELOR, Festivalul de Artă Naivă, Timișoara - 2002; Premiul ÎI cu lucrarea de pictură RITUALUL MESEI, la Salonul de toamnă, Iași - 2003; Premiul I cu lucrarea DUCÂNDU-ȘI CRUCEA, la Salonul de primăvară, Iași - 2004; Mențiune cu fotografia VAPORUL, la Expoziția Națională de Artă Fotografică Viitorul Mării Negre, Constantă - 2004; Premiul I cu lucrarea EXORCIZARE
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
GURĂ LUMII, la Salonul de toamnă, Iași - 2007; Premiul pentru sculptură „Din Vasilescu”, la Expoziția Națională de Artă Naivă, Pitești - 2007; Premiul al II-lea cu lucrarea DON JUAN, la Salonul de primăvară, Iași - 2008. Premiul Special, cu lucrarea de pictură, NOAPTEA ÎNVIERII, Salonul Național de Artă Naivă ,Înviere și lumina” - Galați, 2011; Premiul ÎI cu lucrarea de pictură CRĂCIUNUL UNUI PENSIONAR, Salonul de primăvară, Iași - 2012; Premiul III cu lucrarea de pictură PESCUITUL LA COPCA, Salonul de toamnă, Iași, 2013
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
Naivă, Pitești - 2007; Premiul al II-lea cu lucrarea DON JUAN, la Salonul de primăvară, Iași - 2008. Premiul Special, cu lucrarea de pictură, NOAPTEA ÎNVIERII, Salonul Național de Artă Naivă ,Înviere și lumina” - Galați, 2011; Premiul ÎI cu lucrarea de pictură CRĂCIUNUL UNUI PENSIONAR, Salonul de primăvară, Iași - 2012; Premiul III cu lucrarea de pictură PESCUITUL LA COPCA, Salonul de toamnă, Iași, 2013; Premiul I pentru sculptură la Salonul Internațional de Artă Naivă - București, 2013. Musée Internațional D’Art Naïf , Vicq-
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
primăvară, Iași - 2008. Premiul Special, cu lucrarea de pictură, NOAPTEA ÎNVIERII, Salonul Național de Artă Naivă ,Înviere și lumina” - Galați, 2011; Premiul ÎI cu lucrarea de pictură CRĂCIUNUL UNUI PENSIONAR, Salonul de primăvară, Iași - 2012; Premiul III cu lucrarea de pictură PESCUITUL LA COPCA, Salonul de toamnă, Iași, 2013; Premiul I pentru sculptură la Salonul Internațional de Artă Naivă - București, 2013. Musée Internațional D’Art Naïf , Vicq- Franța; Muzeul de Artă Populară - Tulcea; Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
(până în 1808: "Johann Christian Mannlich"; n. 2 octombrie 1741, Straßburg - d. 3 ianuarie 1822, München) a fost un pictor și arhitect german. Mannlich s-a născut în Straßburg în timpul șederii părinților lui și a crescut în Zweibrücken. Arta picturii a învățat-o de la tatăl său Conrad Mannlich (1700-1758), care a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken. Următoarea sa formare a fost la Academia de Artă, ("Mannheimer Zeichnungsakademie"), Mannheim precum și în Paris, unde a
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
de Palatin de Zweibrücken, director constructor general sub Karl al II-lea August, Duce de Zweibrücken precum și director al principalei galeriei sub regele Maximilian I Iosif de Bavaria. Sub Karl al II-lea August a adunat o însemnată colecție de picturi, care a fost expusă la Castelul Karlsberg ("Schloss Karlsberg") în Homburg. Înainte de distrugerea castelului, la 28 iulie 1793 de către trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
al II-lea August a adunat o însemnată colecție de picturi, care a fost expusă la Castelul Karlsberg ("Schloss Karlsberg") în Homburg. Înainte de distrugerea castelului, la 28 iulie 1793 de către trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken și arhitectul principal din Karlsberg. El descrie în
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
picturi, care a fost expusă la Castelul Karlsberg ("Schloss Karlsberg") în Homburg. Înainte de distrugerea castelului, la 28 iulie 1793 de către trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken și arhitectul principal din Karlsberg. El descrie în autobiografia sa, principalele surse despre Karlsberg și despre ultimii prinți
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
Ofițerul bavarez Carl von Mannlich (1787-1832) a fost fiul său. este îngropat în Alten Münchner Südfriedhof, München. În casa în care a locuit Mannlich, în Zweibrücken, „Mannlichhaus“ (Herzogstraße 8), s-a amenajat în anul 1986 o casă memorială. Câteva din picturile sale se găsesc expuse în Edelhaus în Schwarzenacker. În Homburg se află un gimnaziu care îi poarta numele, „"Christian von Mannlich-Gymnasium"”. Asociația "Bund der Pfalzfreunde" decerne din anul 1974 premiul "Johann Christian von Mannlich-Preis" pentru pictură, sculptură, grafică, fotografie.
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
casă memorială. Câteva din picturile sale se găsesc expuse în Edelhaus în Schwarzenacker. În Homburg se află un gimnaziu care îi poarta numele, „"Christian von Mannlich-Gymnasium"”. Asociația "Bund der Pfalzfreunde" decerne din anul 1974 premiul "Johann Christian von Mannlich-Preis" pentru pictură, sculptură, grafică, fotografie.
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
618...) pare implicat peste tot în natură: la cochiliile melcilor, dispunerea petalelor florilor, forma galaxiilor și chiar în artele plastice sau muzică. S-au făcut nenumărate speculații despre prezența „Secțiunii de aur” în construcția piramidelor sau a Partenonului, ori în picturile lui Leonardo da Vinci. Muzica lui Johann Sebastian Bach, forțele naturii, cubul Rubik și alegerea partenerului de viață, toate acestea sunt caracterizate prin anumite simetrii, simetria fiind conceptul care face legătura intre știință, artă, fizica teoretica și lumea de zi
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
în anul 2007. În anul 2008 tabloul a fost cumpărat de prințul de Liechtenstein, Hans Adam al II-lea cu 1,500,000 euro și donat Muzeului Dorotheum din Viena. În 2012, urmașilor lui Gotthilf li s-a restituit o pictură de Waldmüller, care ajunsese la Muzeul din Oldenburg. Lui Gotthilf i se mai datorează clădiri de bănci la Budapesta, București - Bancă de Credit Român pe strada Stavropoleos 6-8, în stil neoclasic cu elemente secesioniste (împreună cu Oskar Maugsch, 1911-1913)și Sarajevo
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
Pils. A expus pentru prima dată la Salonul din Paris în 1868, fiind descris de colegul artist și critic, Joseph Uzanne, ca făcând parte „din rândurile celor mai mari pictori de gen contemporani”. După o pauză prilejuită de Războiul Franco-Prusac, pictura "Concert d'Amateurs dans un Atelier d'Artiste" (1873) l-a consacrat în ochii publicului, determinând o mare cerere pentru lucrările sale artistice, în special în America. El a continuat să expună la salon până la sfârșitul vieții sale, fiind distins
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]