25,589 matches
-
cu audiențe, WCW a început un declin financiar care a culminat în martie 2001 cu achiziția WCW-ului de către WWF. Ca urmare a cumpărării, WWF a dobândit biblioteca video a WCW-ului, contracte și titluri de campion printre alte bunuri. Unirea wrestlerilor din WCW cu lotul WWF-ului a pornit „The Invasion” care în mod eficient a eliminat treptat numele WCW. Apoi, WCW World Heavyweight Championship a fost unificat cu WWF Championship, titlul mondial al WWF-ului, la Vengeance 2001, în
World Heavyweight Championship (WWE) () [Corola-website/Science/323580_a_324909]
-
din 1760 până în 1849, așa-numitele „"assignațiia"” (scris, cu alfabet rusesc: "aссигнция"), având înțelesul de „bancnote”, „ruble asignate”. "Asignațiile" erau niște hârtii de valoare (polițe, cambii, sau chiar bancnote) Tot fără nicio legătură cu Revoluția Franceză, la Timișoara, după proclamarea Unirii cu România, au fost emise asignate având valoarea nominală de "10 filleri", în 1919. De remarcat faptul că forma de singular folosită pe aceste asignate era "asignată". Este redactat în limba română. În Regatul României au fost emise asignate, pentru
Asignat () [Corola-website/Science/323591_a_324920]
-
se reduc că lățime, dar rămân mereu înalte, până ce glacisurile le sparg unitatea, divizandu-le în munți insulari(inselbeguri). Când glacisurile au ajuns să se extindă roată în jurul munților insulari, sunt de obicei foarte netede și sunt numite pedimente. Din unirea acestora, pe distanțe mari, ia naștere o câmpie de eroziune mai netedă decât o peneplenă, ce se numește pediplenă. Tot lanțul de fenomene și forme de relief pe care le creează eroziunea de la apariția unui munte și până la transformarea lui
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
să schimbe viziunea birocraților imperiali. Alte reforme au fost încercări de adoptare a unor practici europene, care fuseseră aplicate cu succes în vestul continentului, precum serviciul militar obligatoriu, învățământul laic, lupta împotriva corupției. ul a inclus politica otomanismului, care presupunea unirea diferitelor naționalități trăitoare pe teritoriul imperiului, „musulmani și nemusulmani, turci și greci, armeni și evrei, kurzi și arabi”. Această politică a început oficial cu proclamarea egalității în fața legii a tuturor cetățenilor otomani, indiferent de religie. Proiectul ambițios a fost lansat
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
albiei majore. Fruntea reprezintă planul înclinat care face racordul între pod și albia majoră recentă sau cu podul altei terase inferioare. În afară de aceste elemente principale, la o terasă se mai găsesc și două linii caracteristice: muchia terasei, linia care face unirea dintre pod și frunte și țâțâna, linia prin care podul se leaga cu forma imediat superioară. Din punct de vedere structural podul terasei este format dintr-un pat de roci „în loc”, retezat aproape orizontal; urmează un strat de aluviuni care
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
stabilit în partea de sus a pârâului Humor. În perioada 1891-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia , de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia (în regiunea Rio-Negro). După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Poiana Micului s-a menținut ridicată. În perioada interbelică, satul Poiana-Micului a făcut parte din Plasa Homorului a județul Câmpulung. În anul 1930, populația satul Poiana-Micului era de 1.636 locuitori, dintre care
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
latura de vest de un gard din lemn, care a fost înlăturat când s-a lărgit strada. Orga inițială a bisericii, ce data din anul inaugurării, a fost înlocuită în 1858 cu o alta, care există și în prezent. După Unirea Transilvaniei cu România (1918), Sibiul avea în anul 1920 un număr de 32.156 locuitori, dintre care 17.876 germani (55,59%), 8.550 români (26,58%), 4.255 unguri (13,23%), 1.248 evrei (3,88%) și 227 de
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor și unirea lor Unul dintre aceste beilicuri (principate) a fost acela al tribului Söğüt, fondat și condus de Ertuğrul, în regiunea văii râului Sakarya. Atunci când Ertuğrul a murit în 1281, fiul lui, Osman i-a urmat la conducerea principatului. La scurtă vreme
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
zwinglianismului, anabaptismului și a religiei mozaice era tolerată deopotrivă în Ungaria și în Transilvania. Cultul antitrinitarian, recept în Transilvania, avea în Ungaria statutul de cult tolerat, ca și cele patru culte tolerate în Transilvania. Curtea de la Viena a folosit concomitent unirea religioasă a românilor transilvăneni ca pe un instrument de dislocare a autarhiilor medievale, în efortul ei politic de spargere a monopolurilor istorice. În acest context, prin prima diplomă leopoldină legată de chestiuni confesionale, împăratul Leopold I a recunoscut clerului unit
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
prima diplomă leopoldină legată de chestiuni confesionale, împăratul Leopold I a recunoscut clerului unit aceleași privilegii ca și cele ale clerului latin, iar prin cea de-a doua, din 19 martie 1701, a recunoscut tuturor mirenilor - inclusiv țăranilor - care acceptă unirea cu Roma, că nu vor mai fi tratați ca simpli "tolerați", ci se vor bucura de toate drepturile civice. Această încercare imperială de subminare a privilegiilor nobililor, sașilor și secuilor nu a putut fi pusă în aplicare din cauză că românii nu
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
și secuilor nu a putut fi pusă în aplicare din cauză că românii nu se găseau la momentul respectiv în situația de a oferi o elită socială consistentă. Ostilitatea nobilimii (majoritar calvine) față de Biserica Română Unită a venit ca urmare a percepției unirii cu Roma ca pe un instrument al politicii Vienei de răsturnare a sistemului politic din Transilvania, posibilitate ancorată juridic chiar prin Diploma din 1691.
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
și 1 octombrie 2011. În secolul XIX erau în vigoare Legiuirea Caradja în Țară Românească, Codul Calimach în Moldova, și legile austro-ungare în Transilvania (cele din urmă continuând să se aplice, cu anumite modificări, pentru mai mulți ani și după unirea din 1918). Din 1865, a intrat în vigoare Codul Civil din 1865. Acest cod s-a aplicat din 1938 și în Bucovina, din 1943 în Transilvania și din 1945 în Transilvania de Nord. Codul familiei a fost adoptat prin Legea
Codul familiei (România) () [Corola-website/Science/323050_a_324379]
-
Senatul legionar. Corneliu Șumuleanu a fost deputat (1926-1927) și senator de Iași, în 1919 fiind vice-președinte al Senatului. Șumuleanu a fost președintele ședintei Senatului din 29 decembrie 1919 în care au fost aprobate în unanimitate cele trei legi care ratificau unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu România. În 1920, alături de alți 22 intelectuali între care A.C. Cuza și Grigore Bejan, Corneliu Șumuleanu a fost membru fondator al „Societății Ateneul Popular” din Iași (Ateneul Tătărași). A decedat pe 15 decembrie 1937, cu
Corneliu Șumuleanu () [Corola-website/Science/323069_a_324398]
-
avea doar un singur nivel. După decesul capului de familie, clădirea este scoasă în vânzare și cumpărate de administrația orașului în 1914. Până la 1918 în această clădire s-a aflat zemstva orașului. La 3 martie 1918 aici a fost votată unirea cu România. În perioada interbelică clădirea a servit drept local prefecturii județului Bălți . A fost cea mai arătoasă casă din oraș, construită în mijlocul grădinii conacului. În 1934, Etti-Rosa Spirer realizează proiecului de „Amplificare a Casei Bodescu pentru sediul Prefecturii”. Clădirii
Casa Bodescu () [Corola-website/Science/323087_a_324416]
-
-lea al Suediei. Carol al X-lea a fost al doilea rege Wittelsbach al Suediei după regele Christopher de Bavaria (1441-1448) care nu avea moștenitori. La începutul domniei lui Carol, acesta s-a concentrat pe vindecarea discordiilor interne și pe unirea tuturor forțelor națiunii, potrivit standardului său pentru o nouă politică de cucerire. El a contractat o căsătorie politică pe 24 noiembrie 1654, cu Hedviga Eleonora, fiica lui Frederick al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp, pentru a asigura un viitor aliat
Carol al X-lea al Suediei () [Corola-website/Science/323096_a_324425]
-
Episcopiei de Rădăuți și ale mănăstirilor Putna, Sucevița, Dragomirna, Voroneț, Moldovița, Solea, Horecea ș.a., prin înțelepciunea împăratului Iosif al II-lea. Daniile acestea provenind de la domnii și boierii Moldovei sunt și au rămas o avere curat românească. În 1918, la unirea Bucovinei cu România, Fondul Bisericesc al Bucovinei era compus din: pădure - 231.648 ha; terenuri agricole și neproductive - 8.037,5 ha; clădiri - 560; cariere de piatră și piatră de var - 47,75 ha; Stabilimente balneare, la Vatra Dornei și
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
până în 1918. Pe măsura dezvoltării comunității germane, s-a construit în sat o școală germană, care a funcționat ca „Școală Privată Germană Protestantă” până în 1940. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică (1895) și una protestantă (1901). După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Ilișești s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Ilișești (care era și reședință a Plasei Ilișești din județul Suceava) era de 4.228 locuitori, dintre care 2.030 români (48,01
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
În perioada 1990-1992 a avut interdicție de a părăsi țara, anulată după achitare. În 1992, s-a înscris în Asociația „21 Decembrie 1989". În perioada 1992-1993, Mărieș se deplasează la Chișinău în scop civic, pentru a discuta cu ambasadorul SUA unirea Republicii Moldova cu România. În 2002, Mărieș este ales în funcția de președinte al Asociației 21 Decembrie 1989. El începe munca de repunere în activitate a acesteia: împacă facțiunile, dând o linie coerentă activităților statutare; totodată, reglementează din punct de vedere
Teodor Doru Mărieș () [Corola-website/Science/323226_a_324555]
-
-și dorească unitatea națională. Prima tentativă s-a făcut în 1880. Noul prim ministru britanic, (care susținuse ferm cauza bulgarilor în trecut) le-a dat politicienilor bulgari speranțe că politica britanică în se va schimba și că va susține o unire. Din păcate, schimbarea de guvern nu a adus și o schimbare a intereselor Regatului Unit. În plus, a apărut perspectiva unui posibil conflict între Imperiul Otoman pe de o parte și Grecia și Muntenegru pe de altă parte. Activiștii unioniști
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
Rusia, care era angajată în respectarea cu strictețe a hotărârilor luate la Congresul de la Berlin, hotărâri pe care le considera extrem de favorabile. Între timp, tensiunile între Grecia și Imperiul Otoman s-au atenuat, ceea ce a făcut ca prima tentativă de unire să eșueze. Pe la jumătatea lui 1885, majoritatea unioniștilor ce activau în Rumelia Orientală împărtășeau viziunea că pregătirea unei revoluții naționale în Macedonia trebuie amânată și că toate eforturile trebuie să se concentreze pe unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. Cneazul bulgar
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
a făcut ca prima tentativă de unire să eșueze. Pe la jumătatea lui 1885, majoritatea unioniștilor ce activau în Rumelia Orientală împărtășeau viziunea că pregătirea unei revoluții naționale în Macedonia trebuie amânată și că toate eforturile trebuie să se concentreze pe unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. Cneazul bulgar Alexandru I a fost și el atras de partea cauzei naționale. Relațiile sale cu Rusia se înrăutățiseră atât de mult încât țarul Rusiei și cercurile proruse din Bulgaria au cerut deschis abdicarea lui Alexandru
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
bulgar Alexandru I a fost și el atras de partea cauzei naționale. Relațiile sale cu Rusia se înrăutățiseră atât de mult încât țarul Rusiei și cercurile proruse din Bulgaria au cerut deschis abdicarea lui Alexandru. Tânărul cneaz considera că susținerea unirii este singura lui șansă de supraviețuire politică. Acțiunile de unificare urmau inițial să fie declanșate la jumătatea lui septembrie, în timp ce miliția din Rumelia se mobiliza pentru manevre. Planul era ca unirea să fie anunțată la 27 septembrie , dar la 14
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
deschis abdicarea lui Alexandru. Tânărul cneaz considera că susținerea unirii este singura lui șansă de supraviețuire politică. Acțiunile de unificare urmau inițial să fie declanșate la jumătatea lui septembrie, în timp ce miliția din Rumelia se mobiliza pentru manevre. Planul era ca unirea să fie anunțată la 27 septembrie , dar la 14 septembrie 1885 a izbucnit o răscoală la Panagiuriște (pe atunci în Rumelia Orientală), înăbușită în aceeași zi de forțele de ordine. Demonstranții cereau unirea cu Bulgaria. Puțin mai târziu, o revoltă
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
se mobiliza pentru manevre. Planul era ca unirea să fie anunțată la 27 septembrie , dar la 14 septembrie 1885 a izbucnit o răscoală la Panagiuriște (pe atunci în Rumelia Orientală), înăbușită în aceeași zi de forțele de ordine. Demonstranții cereau unirea cu Bulgaria. Puțin mai târziu, o revoltă similară a izbucnit și în satul Goleamo Konare. Acolo s-a format o brigadă înarnată, condusă de Prodan Tișkov (cunoscut sub porecla ) — liderul local al CCSRB. Reprezentanții Comitetului au fost trimiși în mai
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
forțelor armate. Cu ajutorul ofițerilor ruși, el a creat planul strategic de apărare împotriva așteptatei intervenții otomane. În Rumelia Orientală s-a declarat mobilizarea. Imediat după ce a preluat puterea, guvernul provizoriu a transmis o telegramă, prin care cerea cneazului să accepte unirea. La 20 septembrie 1885, Alexandru I a răspuns cu un manifest special. A doua zi, însoțit de primul ministru și de președintele parlamentului , cneazul Alexandru I a intrat în capitala fostei Rumelii Orientale. Acest gest a confirmat acțiunile unioniștilor ca
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]