256,150 matches
-
sperat că noua constituție se va dovedi imposibilă și că fratele ei, noul împărat al Austriei, Leopold al II-lea, va găsi o cale pentru a înfrânge revoluționarii. Ea a ignorat faptul că Leopold era mai interesat să profite de starea de haos din Franța în beneficiul Austriei decât de a-și ajuta sora și familia ei. Rezultatul tendințelor agresive ale lui Leopold și cele ale fiului său, Francisc al II-lea, care l-a succedat în luna martie 1792, a
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
fi gol. Abia în secolul al XVII-lea, filozoful francez René Descartes a susținut că întregul spațiu trebuie să fie plin. Cercetări viitoare privind fizică vidului au fost efectuat de către Otto von Guericke. Spațiul exterior este cel mai apropiat de starea de vid perfect. Efectiv în acest spațiu nu există forțe de frecare, aceasta le permite stelelor, planetelor și sateliților să circule liber de-a lungul traiectoriilor lor ideale gravitaționale. Cu toate acestea, chiar și în cel mai pronunțat vid din
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
între maladii corporale și mintale. În antichitatea greco-romană, „nebunia” era considerată de origine supranaturală, o pedeapsă divină, ce se putea combate cu mijloace mistico-religioase efectuate de sacerdoți. A fost meritul lui Hippocrate de a fi introdus conceptul inovativ după care starea de sănătate și boala depind de circumstanțe specifice ale vieții omenești, în funcție de echilibrul diverselor umori (""teoria umorală""), și nu de intervenții divine. Astfel, depresia era considerată drept rezultatul unui exces de ""bilă neagră"". Bazându-se pe observații clinice, Hippocrate individualizează
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
efectuate în domeniul neuroștiinței, psihologiei, biologiei, biochimiei și farmacologiei, ea poate fi considerată ca disciplină de trecere între neurologie și psihologie. Separarea psihiatriei de alte discipline medicale este în mare măsură arbitrar. Psihoterapeuții tratează în special pacienți cu nevroze și stări anxioase, în departamentele de medicină psihosomatică sunt tratați bolnavi la care traumatisme psihice joacă un rol determinant în apariția unor tulburări somatice, de ex. tulburări în alimentație (bulimie, anorexie nervoasă). Psihosidroamele organice și demențele aparțin în același timp neurologiei cât
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
sunt pe primul plan sau apar brusc. Stagiul în specialitate pentru a deveni medic psihiatru durează în România 4 ani, timp în care se includ scurte stagii in domenii tangentiale (neurologie, psihologie etc) Psihopatologia are ca obiect descrierea formelor unor stări psihice modificate morbid, respectiv descrierea simptomelor și tablourilor clinice observate la bolnavii mintal, aplicând categoriile de gândire ale psihologiei normale la investigarea și explicarea mecanismelor anomaliilor psihice. În general, boala poate fi în mod simplu definită ca absență a stării
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
stări psihice modificate morbid, respectiv descrierea simptomelor și tablourilor clinice observate la bolnavii mintal, aplicând categoriile de gândire ale psihologiei normale la investigarea și explicarea mecanismelor anomaliilor psihice. În general, boala poate fi în mod simplu definită ca absență a stării de sănătate. Delimitarea manifestărilor psihice morbide de starea "normală" nu este ușoară, întrucât fiecare boală psihică are un aspect individual și social, determinat de personalitatea și de experiențele de viață subiective ale fiecărui pacient în parte. Pentru abordarea unei definiții
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
tablourilor clinice observate la bolnavii mintal, aplicând categoriile de gândire ale psihologiei normale la investigarea și explicarea mecanismelor anomaliilor psihice. În general, boala poate fi în mod simplu definită ca absență a stării de sănătate. Delimitarea manifestărilor psihice morbide de starea "normală" nu este ușoară, întrucât fiecare boală psihică are un aspect individual și social, determinat de personalitatea și de experiențele de viață subiective ale fiecărui pacient în parte. Pentru abordarea unei definiții se ține seama de o serie de factori
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
întrucât fiecare boală psihică are un aspect individual și social, determinat de personalitatea și de experiențele de viață subiective ale fiecărui pacient în parte. Pentru abordarea unei definiții se ține seama de o serie de factori: raritatea statistică, reacțiile inadecvate, starea de suferință, lezarea normelor sociale etc. În cazul reunirii unor criterii stabilite în diverse sisteme de clasificare, se poate lua în considerare existența unei boli sau a unei tulburări de comportament. Pentru afirmarea cu mare probabilitate a unei diagnose este
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
clasificare, se poate lua în considerare existența unei boli sau a unei tulburări de comportament. Pentru afirmarea cu mare probabilitate a unei diagnose este însă necesară o anamneză amănunțită, precum și un diagnostic diferențial, pentru a elimina alte eventuale boli sau stări morbide. Diagnoza permite apoi alegerea unui model terapeutic. Simptomele (semnele și manifestările morbide) și sindroamele (complex de semne și simptome) psihopatologice constituie un instrumentar important pentru diagnosticul psihiatric. după sistemul AMPD (""Arbeitsgemeinschaft für Methodik und Dokumentation in der Psychiatrie""), adoptat
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
se bazează pe un "sistem multiaxial", care organizează diagnosticul psihiatric pe cinci nivele ("axe"), în concordanță cu diferitele aspecte ale tulburărilor și deficitelor psihice: În practica clinică un rol important îl joacă Axa I (care include depresia, anxietatea, tulburările bipolare, stările impulsive și schizofrenia) și Axa II (incluzând tulburările de graniță ale personalității, personalitățile schizotipe, antisociale, narcistice, precum și înapoierea mintală ușoară). În general, sistemul DSM cuprinde 16 categorii diagnostice: Pentru stabilirea diagnosticului unei boli psihice pe primul plan se situează explorarea
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
antisociale, narcistice, precum și înapoierea mintală ușoară). În general, sistemul DSM cuprinde 16 categorii diagnostice: Pentru stabilirea diagnosticului unei boli psihice pe primul plan se situează explorarea psihiatrică, care include o anamneză minuțioasă - uneori întregită de relatările aparținătorilor - urmată de evaluarea stării psihice prezente. Acest procedeu furnizează informații asupra personalității și trăsăturilor de caracter ale pacientului, asupra relațiilor cu alte persoane și asupra experienței anterioare cu probleme psihiatrice. Unele metode diagnostice se bazează pe examenele întreprinse de alți specialiști, psihologii efectuează teste
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
durata unei spitalizări ("inpatients") - când este necesară - nu depășește câteva săptămâni, majoritatea bolnavilor fiind tratați ambulator ("outpatients"). Uneori internarea într-un serviciu psihiatric de specialitate se efectuează împotriva voinței bolnavului, când sunt lipsiți de discernământ, din motive de siguranță pentru starea lui de sănătate și în cazurile când reprezintă un pericol pentru societate. Internarea forțată este reglementată pe baza legislației existente în fiecare țară. Multe boli psihice beneficiază în prezent de o terapie eficace. Terapia medicamentoasă modernă în psihiatrie își are
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
1992 s-a introdus în terapeutică primul neuroleptic "atipic", "risperidon", mult mai bine tolerat și cu mai puține efecte adverse decât antipsihoticele din prima generație. Au urmat preparatele de tip "dibenzotiazepin" și "tienobenzotiazepin". Substanțele neuroleptice reduc în mod substanțial intensitatea stărilor delirante, halucinațiilor și confuzia mintală. Întru cât pot combate stările de agitație, sunt folosite și în tratamentul fazelor de excitație maniacală din evoluția psihozelor maniaco-depresive sau în tratamentul psihozelor organice. În afara efectelor terapeutice, medicamentele neuroleptice produc și o serie de
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
mult mai bine tolerat și cu mai puține efecte adverse decât antipsihoticele din prima generație. Au urmat preparatele de tip "dibenzotiazepin" și "tienobenzotiazepin". Substanțele neuroleptice reduc în mod substanțial intensitatea stărilor delirante, halucinațiilor și confuzia mintală. Întru cât pot combate stările de agitație, sunt folosite și în tratamentul fazelor de excitație maniacală din evoluția psihozelor maniaco-depresive sau în tratamentul psihozelor organice. În afara efectelor terapeutice, medicamentele neuroleptice produc și o serie de manifestări adverse secundare. Foarte gravă este diskinezia tardivă, care constă
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
Medicamentele neuroleptice se obțin prin sinteză chimică, există însă și unele substanțe din natură aplicate în terapia psihiatrică. Un exemplu îl constituie carbonatul de litiu, folosit cu succes în tratamentul episoadelor maniacale. Există trei clase de substanțe antidepresive: În tratamentul stărilor anxioase, inclusiv cele de panică, neliniștei provocată de "stress" se folosesc substanțele zise ""tranchilizante"", în special cele din grupul benzodiazepinelor ("diazepam", "bromazepam" etc.) Substanțe stimulante de tip "amfetamină" sunt utilizate în tratamentul sindromului excitomotor cu deficit de atenție la copii
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
excitomotor cu deficit de atenție la copii și adolescenți, precum și în tratamentul narcolepsiei. Progresele substanțiale înregistrate în științele comportamentului au dat naștere la diverse forme de psihoterapie, care s-au demonstrat eficace, în studii controlate, în reducerea sau eliminarea multor stări psihopatologice. Panorama metodelor psihoterapeutice este vastă și complexă, în raport cu orientările diverselor școli și concepții, adesea în conflict unele cu altele, dar oferind în acest fel posibilitatea alegerii unei metode adecvate pentru fiecare caz în parte. Intervenția psihoterapeutică, practicată de medici
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
unele cu altele, dar oferind în acest fel posibilitatea alegerii unei metode adecvate pentru fiecare caz în parte. Intervenția psihoterapeutică, practicată de medici psihiatri sau de psihologi cu o calificare corespunzătoare, este ghidată de mecanismele presupuse a fi implicate în starea de sănătate și boală. În funcție de aceste mecanisme se deosebesc mai multe orientări psihoterapeutice: În cadrul acestor orientări există diverse școli, fiecare cu particularități teoretice și procedurale specifice. Se estimează că există aproximativ 200 de școli de psihoterapie și peste 600 tehnici
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
durată în situații de criză (tentative de sinucidere, moartea unei persoane iubite etc.). În unele cazuri, intervențiile psihoterapeutice pot fi întregite cu tratamente psihofarmacologice, în scopul maximalizării eficacității celor două procedee reunite. În general, psihoterapia are ca domeniu de aplicare stările neurotice și alte tulburări de natură non-psihotică. În cazul psihozelor, tratamentul de elecție îl constituie medicamentele psihotrope, o eventuală intervenție psihoterapeutică având ca scop înbunătățirea capacității funcționale de integrare în grupul social și în profesie. Dintre toate ramurile medicinei, psihiatria
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
denumite ""crize jacksoniene"". Jackson a murit la 7 octombrie 1911 în vârstă de 76 de ani. Încă în primele sale publicații, Jackson susținea că "leziuni destructive în creier nu provoacă neapărat simptome pozitive, ci produc modificări care duc la o "stare negatvă", din care pot rezulta simptome pozitive". Ca exemple care ilustrează această teză, se referea la creșterea tonusului muscular și exagerarea reflexelor tendinoase ale extremităților de partea unei hemipareze. O altă afirmație importantă constă în faptul că, punerea în evidență
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
interesat de descrierea clinică și de patogeneza crizelor focale sau cu debut focal și propagare particulară, conform reprezentării somatotopice pe scoarța cerebrală, denumite azi ""crize jacksoniene"". Tot el a observat manifestările epileptice, descrise de el cu termenul de ""dreamy state"" ("stare de vis"), precum și echivalențele psihice (""stări crepusculare""), care apar în cazul unor leziuni în vecinătatea circonvoluțiunii cerebrale cunoscută cu numele de "gyrus uncinatus", cărora le-a dat numele de ""uncinate fits"" ("crize uncinate"). Una din cele mai interesante contribuții a
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
patogeneza crizelor focale sau cu debut focal și propagare particulară, conform reprezentării somatotopice pe scoarța cerebrală, denumite azi ""crize jacksoniene"". Tot el a observat manifestările epileptice, descrise de el cu termenul de ""dreamy state"" ("stare de vis"), precum și echivalențele psihice (""stări crepusculare""), care apar în cazul unor leziuni în vecinătatea circonvoluțiunii cerebrale cunoscută cu numele de "gyrus uncinatus", cărora le-a dat numele de ""uncinate fits"" ("crize uncinate"). Una din cele mai interesante contribuții a lui Jackson în domeniul neurofiziologiei o
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
Informații privind numărul populației ce trăia pe aceste meleaguri parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul 1698. Cifrele menționate în aceste conscripții în ce privește populația nu exprimau întotdeauna adevărata stare de lucruri, astfel: Pentru acest motiv, cel puțin până în 1765 când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai exacte, se poate considera că cifrele referitoare la populația Racoviței nu sunt chiar corecte. O altă sursă de informații privind
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
privind populația localității, o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii, care au fost folosite până la sfârșitul secolului al XIX-lea când, potrivit Legii XXXIII, pe lângă fiecare dregătorie comunală au fost înființate oficii de stare civilă. Parohia Racovița a ținut și ea astfel de matricole, cea mai veche mențiune despre ele datând din anul 1784, în 1803 acestea fiind „"purtate"” în limba latină de către preotul Chiril Țopa. Dintre aceste documente, în ziua de astăzi au
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
plecarea unor tineri racoviceni atât spre "Vest" cât și peste ocean. Vezi, site-ul insulei Ellis, documentele originale de intrare in SUA ale lui: Ion Bobanga | Nicolae Murărescu | George Maxim | Ioan Stoica | Denes Vasiu | Petru Haica | Vasile Ignat | Nicolae Sârbu Starea sănătații populației Racoviței, în trecut, ca și la nivelul întregii țari, a fost precară. Frecvent se întâlneau în sat epilepticii, cretinii(gușații), surdomuții, tradiția orală consemnând în mod plastic adevărul potrivit căruia: ""Măi demult, aproape la fiecare casă era câte
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
și la nivelul întregii țari, a fost precară. Frecvent se întâlneau în sat epilepticii, cretinii(gușații), surdomuții, tradiția orală consemnând în mod plastic adevărul potrivit căruia: ""Măi demult, aproape la fiecare casă era câte-un prost"". Primele mărturii directe despre starea sanitară a racovicenilor apar din timpul graniței militare când grănicerilor și familiilor lor li se acordau asistență medicală gratuită, prin intermediul personalului sanitar al companiei sau chiar al regimentului. La nivelul companiei, personalul sanitar era format dintr-un felcer(subchirurg) și
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]