25,311 matches
-
ca fiind singura componentă ciclică a cheltuielilor. Pe de altă parte, este universal folosită în cele două metode o anumită modificare procentuală a cheltuielilor cu ajutorul de șomaj, atunci când rata curentă a șomajului deviază de la NAIRU. Totuși, în timp ce varianta FMI presupune ipoteza unei elasticități unitare a cheltuielilor cu șomajul în raport cu decalajul dintre rata curentă a șomajului și NAIRU, în varianta OCDE există estimări econometrice pentru a calcula această elasticitate în cazul fiecărei țări în parte. În final, estimarea soldului bugetar structural se
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
estimarea PIB potențial și că atâta timp cât doar datele privind inflația, rata șomajului și salariile sunt utilizate pentru evaluare, este cert că un asemenea nivel calculat al PIB potențial corespunde unei balanțe comerciale externe echilibrate”. Dobrescu își fundamentează abordarea pe „următoarele ipoteze metodologice: PIB potențial este concomitent asociat cu o inflație constantă și o balanță comercială externă sustenabilă; toate șocurile dinspre ofertă afectează acest nivel, PIB potențial fiind astfel un indicator variabil iar output gap-ul reflectă în mod exclusiv presiunea dinspre
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
la excese de cheltuieli bugetare, creșteri de salarii peste rate de creștere a productivității muncii, investiții publice cu efecte de multiplicare reduse și neprioritizate. Problema principală a fost aceea a angajării unor cheltuieli bugetare permanente, greu de susținut ulterior, în ipoteza în care economia a început să-și diminueze potențialul, să meargă mai prost. A treia problemă este legată de cea explicată mai sus. Astfel, cheltuielile bugetare s-au rigidizat într-o măsură atât de mare încât au afectat „sănătatea” România
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
legată de estimarea valorilor de echilibru ale contului curent (a*t - current account norms). Am estimat valorile de echilibru ale contului curent (current account norms) în raport cu fundamentele macroeconomice pentru perioada 2000-2012, plecând de la metodologia macroeconomic balance approach (abordarea bazată pe ipoteza echilibrului macroeconomic). Această procedură pornește de la ipoteza că soldul contului curent în cazul unei țări este egal cu soldul balanței economii-investiții și deci, variabilele ce influențează procesele de economisire și investire într-o țară vor afecta și echilibrul/dezechilibrul extern
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
contului curent (a*t - current account norms). Am estimat valorile de echilibru ale contului curent (current account norms) în raport cu fundamentele macroeconomice pentru perioada 2000-2012, plecând de la metodologia macroeconomic balance approach (abordarea bazată pe ipoteza echilibrului macroeconomic). Această procedură pornește de la ipoteza că soldul contului curent în cazul unei țări este egal cu soldul balanței economii-investiții și deci, variabilele ce influențează procesele de economisire și investire într-o țară vor afecta și echilibrul/dezechilibrul extern. Metodologia bazată pe ipoteza echilibrului macroeconomic (macroeconomic
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
procedură pornește de la ipoteza că soldul contului curent în cazul unei țări este egal cu soldul balanței economii-investiții și deci, variabilele ce influențează procesele de economisire și investire într-o țară vor afecta și echilibrul/dezechilibrul extern. Metodologia bazată pe ipoteza echilibrului macroeconomic (macroeconomic balance approach) a fost dezvoltată de Chinn și Prasad (2003) și Lee et al. (2008). Lendvai et al. (2011) au comparat valorile estimate ale CAB și CAAB în perioada 2005-2009 pentru țările UE. Datele utilizate au fost
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
dacă realocarea resurselor ar fi destul de rapidă, arieratele interîntreprinderi nu ar exista; orice ineficiență ar fi penalizată cu promptitudine. Dacă arieratele interîntreprinderi cresc, însă, acest lucru le va aduce prejudicii creditorilor - fapt ce ar fi reflectat de producție”. Autorul formalizează ipotezele luate în considerare într-un model și ajunge la concluzia că „atunci când credibilitatea politicilor este redusă, și când disciplina financiară este desconsiderată într-o mare măsură, agenții au tendința de a produce arierate. [...] atunci când realocarea resurselor este foarte lentă și
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
investiții mai mici în motoare de creștere endogenă - educație, sănătate, infrastructură, cercetare dezvoltare, clustere de competitivitate etc. și, ca urmare, ritmuri mai mici de creștere economică pe o perioadă lungă de timp. Al patrulea risc care s-ar concretiza în ipoteza nefinalizării ajustării fiscale ar fi reluarea creșterii datoriei publice, care s-ar situa la niveluri îngrijorătoare, trecând dincolo de nivelul de sustenabilitate, estimat la 37% din PIB. Creșterea serviciului datoriei va pune presiune pe ieșirea pe piețele financiare pentru refinanțări la
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
încercarea de relaxare a condițiilor de creditare. Pe baza acestor riscuri (și un numai), în raportul FMI (2012), autorii concluzionează că „indicatorii de sustenabilitate ai datoriei indică faptul că țintele de deficit bugetar pe termen mediu sunt conservatoare. Plecând de la ipotezele unei rate nominale a dobânzii de 6,3%, un deflator de 4,5% și o creștere reală a PIB de 3,5%, datoria se stabilizează la nivelul de 34% din PIB, cu un deficit bugetar primar de 0,7% din
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
actor în spectacolul creației de sine. Organizat secvențial, demersul critic montează scrieri și episoade ale biografiei rimbaldiene (poemele în limba latină, corespondența, Corabia beată, relația cu Verlaine, Iluminările, Un anotimp în Infern etc.), vizând stabilirea corespondențelor între cele două planuri. Ipoteza pare incitantă, deși se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca „o fantastică transpunere imagistică a unui coit in extenso”). Interpretând poezia lui Rimbaud drept „sursă originară a realității”, P. deliteraturizează imaginea poetului francez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
12; Cristian Livescu, „Itinerarii istorico-literare”, CRC, 1978, 50; George, Sfârșitul, II, 340-342, III, 149-153; Manu, Eseu, 244-247; Raicu, Practica scrisului, 421-425; Emil Manu, Reîntâlnire cu Dinu Pillat, LCF, 1979, 1; Cioculescu, Itinerar, III, 338-343, IV, 427-432; Steinhardt, Incertitudini, 159-163; Paleologu, Ipoteze, 69-95; Ion Vlad, Proza lui Dinu Pillat, TR, 1984, 49; Anghelescu, Lectura, 215-219; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 86-91; Simion, Scriitori, IV, 37-44; Al. Săndulescu, Un mare nedreptățit: Dinu Pillat, JL, 1990, 18; Arșavir Acterian, Dinu Pillat între credință, creație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
literară”: poemul aparținea lui Russo, fusese compus de acesta în limba franceză și numai tradus în românește de Bălcescu. Studiul lui P.V. Haneș, „Cântarea României” (1900), punând enigmatica scriere în seama lui Alecu Russo, generează o bruscă schimbare de optică. Ipoteza dublei paternități, larg argumentată de Paul Cornea, a fost formulată întâia dată de Odobescu. Chestiunea nu e tranșată definitiv. Nu se poate ști cu siguranță dacă textul prim a fost unul românesc, cu particularități dialectale, al lui Alecu Russo, unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
Există de asemenea o creștere a fibrinogenului, factorilor de coagulare, activității plachetare, creșterea inhibitorului activatorului plasminogenului, conducând în final la afectarea fibrinolizei. Citokinele inflamatorii și disfuncția endotelială potențează dezvoltarea aterosclerozei. În ultimii ani s au acumulat dovezi semnificative care susțin ipoteza că și indivizii vârstnici cu BCI beneficiază de prevenția secundară, chiar și la vârste de peste 75 de ani. Probabil că la vârste foarte înaintate, pacienții, care asociază frecvent și alte comorbidități, nu au o durată a supraviețuirii atât de mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Elisabeta Bădilă, Alina Rîpă, Emma Țintea () [Corola-publishinghouse/Science/91932_a_92427]
-
O biografie a operei (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din București) își face un titlu de glorie din a combate toate interpretările anterioare. Criticul bate însă uneori la uși deschise, pledând pentru eliberarea lui Creangă de prejudecata „scriitorului poporal”, sau lansează ipoteze extravagante, văzând în autorul Amintirilor din copilărie un precursor al unanimismului lui Jules Romains. Cu toate acestea, sunt emise o serie de puncte de vedere pertinente și originale, cum ar fi accentuarea „conformației de constructor” a povestitorului (în detrimentul stilului, supralicitat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
întreg sau un triunghi. Dincolo de cunoașterea acestor lucruri elementare, pentru a înțelege cât mai bine tehnicile prezentate în acest volum este necesară cunoașterea regresiei liniare multiple (prezentată în detaliu în cartea menționată mai sus) și a procesului de testare a ipotezelor statistice. Pe de altă parte, sunt prezentate cu mare atenție noțiuni precum distanță, similaritate, proximitate, măsurare, validitate și fidelitate, dimensionalitate a datelor. Un întreg capitol este dedicat problematicii datelor, în care se abordează și se clarifică multe lucruri care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
cercetătorului și de câteva criterii formale. Experiența folosirii constante a tehnicilor statistice avansate în practica de cercetare poate avea foloase importante, nu numai în iluminarea unor relații și structuri care nu pot fi deslușite altfel și în testarea empirică a ipotezelor, ci și în exersarea imaginației sociologice - formularea de concepte și abordări noi, care să cuprindă și să explice cu acuratețe fenomenele sociale, construirea unor teorii și ipoteze noi pe baza unor rezultate care scapă observației directe sau prelucrării primare a
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
și structuri care nu pot fi deslușite altfel și în testarea empirică a ipotezelor, ci și în exersarea imaginației sociologice - formularea de concepte și abordări noi, care să cuprindă și să explice cu acuratețe fenomenele sociale, construirea unor teorii și ipoteze noi pe baza unor rezultate care scapă observației directe sau prelucrării primare a datelor. Tehnicile statistice avansate de cercetare sociologică sunt un instrument și un mijloc de cunoaștere absolut necesar pentru a obține rezultate valoroase în științele sociale din prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
fi alterate și îmbunătățite. Ca orice altă teorie, ea poate fi falsificată. În același timp, un sistem de măsură nu poate fi niciodată demonstrat ca adevărat. În practică, testarea măsurilor este adesea ignorată. Acest lucru este important, căci validarea unor ipoteze ale cercetării poate depinde de validarea modelului de măsură: o ipoteză poate fi invalidată nu pentru că ea nu este adevărată, ci fiindcă măsurile folosite pentru variabile implicate în ipoteză nu sunt potrivite și nu redau corect realitatea cu privire la care am
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
falsificată. În același timp, un sistem de măsură nu poate fi niciodată demonstrat ca adevărat. În practică, testarea măsurilor este adesea ignorată. Acest lucru este important, căci validarea unor ipoteze ale cercetării poate depinde de validarea modelului de măsură: o ipoteză poate fi invalidată nu pentru că ea nu este adevărată, ci fiindcă măsurile folosite pentru variabile implicate în ipoteză nu sunt potrivite și nu redau corect realitatea cu privire la care am construit ipoteza de cercetare. Nu este niciodată de neglijat examinarea corespondenței
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
măsurilor este adesea ignorată. Acest lucru este important, căci validarea unor ipoteze ale cercetării poate depinde de validarea modelului de măsură: o ipoteză poate fi invalidată nu pentru că ea nu este adevărată, ci fiindcă măsurile folosite pentru variabile implicate în ipoteză nu sunt potrivite și nu redau corect realitatea cu privire la care am construit ipoteza de cercetare. Nu este niciodată de neglijat examinarea corespondenței între valorile măsurate și observații. Cel puțin două concepte au fost dezvoltate pentru evaluarea modelelor de măsurare: validitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
cercetării poate depinde de validarea modelului de măsură: o ipoteză poate fi invalidată nu pentru că ea nu este adevărată, ci fiindcă măsurile folosite pentru variabile implicate în ipoteză nu sunt potrivite și nu redau corect realitatea cu privire la care am construit ipoteza de cercetare. Nu este niciodată de neglijat examinarea corespondenței între valorile măsurate și observații. Cel puțin două concepte au fost dezvoltate pentru evaluarea modelelor de măsurare: validitatea și fidelitatea. Despre acestea vom vorbi în continuare. Validitate și fidelitatetc "Validitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
caracteristică viitoare - performanța studentului - ce dă seama de valoarea studentului, și în acest sens are calitate predictivă. Validitatea de construct este apreciată în raport cu un cadru teoretic. Cercetătorul pornește de la o teorie care leagă caracteristica măsurată de alte proprietăți. El formulează ipoteze despre relația dintre caracteristica măsurată și alte variabile, pe care le testează. Dacă ipotezele nu sunt falsificate, dacă relațiile au loc în realitate așa cum au fost presupuse de teorie, atunci măsura caracteristicii este validată. Nu este necesar ca teoria față de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
are calitate predictivă. Validitatea de construct este apreciată în raport cu un cadru teoretic. Cercetătorul pornește de la o teorie care leagă caracteristica măsurată de alte proprietăți. El formulează ipoteze despre relația dintre caracteristica măsurată și alte variabile, pe care le testează. Dacă ipotezele nu sunt falsificate, dacă relațiile au loc în realitate așa cum au fost presupuse de teorie, atunci măsura caracteristicii este validată. Nu este necesar ca teoria față de care validăm măsura să fie una perfect și formal articulată. Constructul teoretic poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
teoria față de care validăm măsura să fie una perfect și formal articulată. Constructul teoretic poate fi foarte sistematizat sau mai lax, complex sau simplu, în termeni absoluți sau în termeni probabiliști. Ceea ce este important este să putem formula de pe urma lui ipoteze care să implice caracteristica pe care o măsurăm. Fidelitatea este un concept care examinează gradul de repetabilitate și coerența măsurării. O măsură lipsită de fidelitate produce rezultate variabile și inconsistente la repetarea operației de măsurare. Fidelitatea reprezintă un indicator al
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
anumite caracteristici (însușiri, variabile) și știe că observațiile empirice vor depinde de felul în care au fost concepute. Dacă forma datelor depinde de forma chestionarului sau a altor instrumente de strângere a datelor, iar acest lucru are implicații semnificative asupra ipotezelor pe care le formulăm și a rezultatelor pe care le obținem, la fel se poate întâmplă și cu forma măsurii folosite. Măsurarea va depinde de modelul folosit pentru a analiza datele (va interacționa cu acest model), iar felul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]