24,934 matches
-
oară prelucrat de romantici cu o nouă renaștere, urmând sfârșitului de secol. Experiența artistului, sau cel puțin așteptarea lui de a fi neînțeles a făcut acest deziderat mai atrăgător"296. Observațiile Annettei Dorgerloh pot fi utilizate, mutatis mutandis și cu privire la pictura română. Nu vom selecta decât câteva exemple, dintre care reprezentativ rămâne cel al pictorului Ștefan Luchian, prin situația specială pe care o imprimă maladia condiției sale artistice. Toate aceste exemple nu aduc în discuție pictori repudiați de societate, marginalizați, poveriști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l înfățișează citind ceva, posibil o scrisoare, în atelierul său, în spate se află o pânză cu un chip feminin. Îmbrăcat în costum, pictorul impune aceeași eleganță aproape severă specifică dandy-ilor autentici, expresia autocontrolului și atenției acordată detaliilor. Nu pictura, ci lectura pare să-l recomande, ca și pe personajele feminine din pictura vremii, transpuse sensibil în postura de cititoare. Știm însă prea puțin despre circumstanțele în care a fost făcută această fotografie. De asemenea, într-o perioadă în care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află o pânză cu un chip feminin. Îmbrăcat în costum, pictorul impune aceeași eleganță aproape severă specifică dandy-ilor autentici, expresia autocontrolului și atenției acordată detaliilor. Nu pictura, ci lectura pare să-l recomande, ca și pe personajele feminine din pictura vremii, transpuse sensibil în postura de cititoare. Știm însă prea puțin despre circumstanțele în care a fost făcută această fotografie. De asemenea, într-o perioadă în care mustața și barba sunt la modă vezi mustața lansată agresiv a lui Al.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sănătăți fragile, deteriorându-se tot mai mult pe măsură ce acuitatea sensibilității sale crește tot mai mult. Interesant acest autoportret și pentru meșa cu aspectul unei flame răzvrătite și înclinația capului, ce conferă chipului o atitudine de răspăr. Maladia intră în recuzita picturii decadent-simboliste, Munch sau Vrubel, Strindberg sau Nietzsche sunt reprezentativi pentru felul în care își consumă boala pe măsură ce sunt consumați de ea. Theodor Enescu găsește o filiație între un tablou precum Durerea (1905-1906) "care și prin alegerea imaginii amintește într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
portretizarea ei sub semnul identificării cu eul profund pe care aceasta îl face vizibil. De asemenea, este posibil ca pictorului să-i fi fost cunoscut tabloul lui Eugène Carrière, Copil bolnav (1885), tablou achiziționat de Statul român, pictor a cărui pictură este dominată de tema maternității. Autoprotretele lui Luchian nu relevă un substrat narcisic sau un exhibiționism aflat sub semnul patalogicului, ci surprinderea unei tensiuni aflate la frontierea conflictului cu maladia, instrumentând o acuitate fără precedent a simțurilor și a sensibilității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acceptul pictorului de a continua seria portretistică prin intermediul altcuiva -, ne înfățișează o fantomă, cu chip de babă. Pictorul este complet consumat, dar dorește să păstrăm acest ultim reflex al procesului dizolvării sale fizice complementar artei sale, sublimat prin aceasta. O pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se evidențiază pe un fond relativ omogen de albastru, impresia de condensare se joacă bicolor, doar vârful pensulei se desprinde de acest bloc corporal. De data aceasta, aceeași culoare a costumului, paletei, mâinii și pensulei indică o secretă integrare a picturii în dimensiunea propriei sale personalități. Rolul artistului se schimbă, dintr-un marginal Pallady își asuma această condiție, cu toate că dispunea de un statut social avantajos -, se bucură de o notorietate din ce în ce mai mare, în ciuda asumării unei insolitări dureroase uneori, dar și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale palatelor, într-un cuvânt ea s-a modernizat reînnoind tehnicele și genurile vechi (...)"305. În "Salonurile sculptorilor români" (1919), Francisc Șirato sesiza dimensiunea simbolistă a sculpturii din titlul lucrărilor, realizând o importantă disociere între limbajul plastic și cel literar. "Pictura și sculptura sînt arte, înainte de toate, reprezentative iar nu narative"306. Absența acestei disocieri, pe care criticul o vede ca pe un defect, caracterizează sculptura de factură simbolistă expusă în Salon, considerat la rândul său o decepție: "De altfel intențiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la exprimarea unor états d'âme, suferința, melancolia, disperarea, meditația, visarea, sau cu termenii Adrianei Șotropa, prin "Importanța acordată sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și Horia Boambă, cu ocazia expoziției ținute în salonul Sindicatului Artelor Frumoase, raportul strâns al sculpturii simboliste cu pictura, precizând că Boambă, "unul dintre puținii noștri sculptori talentați, dizolvă linia și forma care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și Horia Boambă, cu ocazia expoziției ținute în salonul Sindicatului Artelor Frumoase, raportul strâns al sculpturii simboliste cu pictura, precizând că Boambă, "unul dintre puținii noștri sculptori talentați, dizolvă linia și forma care ar trebui să fie clare prima condițiune a plasticei -, într-o atmosferă pe care o ghicești ca un val transparent, care ar înfășura modelele sale. E
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expozițiile Tinerimii artistice, având parte de cronici elogioase din partea criticilor de artă. Obiecția lui Sigmund Maur evidențiază o altă trăsătură a sculpturii simboliste, dincolo de tendința ei către literaturizare, deja remarcată mai sus de Francisc Șirato, și anume, capacitatea ei împrumutată picturii de a crea atmosferă printr-un procedeu "impresionist", al impreciziei modelajului, al unei dizolvări a formei și liniei care delimitau clar volumele. Criticul îi remarcă dintre lucrări nudul intitulat La baie și Sărutul de influență rodiniană, în ziar fiind reprodus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce rămâne pentru totdeauna prizonier materiei la Rodin, a ceea ce dalta nu a decupat, nu a format încă în masa amorfă, densă, o potențialitate care întârzie să se desfacă, dar din care se alimentează restul. Cu câteva decenii înainte, non-finitul picturii lui Nicolae Grigorescu apăruse ca o inovație bizară, fiind puternic contestat ca o carență sub raport tehnic. O serie din Himerele paciuriene au ceva neterminat, nedesăvârșit, tatonant, manifest prin disproporția intenționată a raporturilor corporale, cât și prin fluiditatea, instabilitatea ductilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alteori predomină elementul ofidian sau, ca în acest caz, elementul aviar devine preponderent. În ciuda naturii de prădător nocturn a bufniței, conotația malefică pare să lipsească. De asemenea, lipsește acea litigioasă ambiguitate sexuală a sfincșilor și himerelor decadente, care abundă în pictura de sensibilitate simbolistă de la Gustave Moreau la Franz von Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena, pentru a nu a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea imobilă, crisparea nervoasă, sau încă ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment semnificativ"358. Simptomele marii nevroze, Charcot le identifica în procesiunile dansante la școala de pictură a lui Brughel desemnate cu numele de "danse de Saint-Guy", așa cum la artiștii spanioli subliniază înclinația spre surprinderea atitudinilor extatice. De cele mai multe ori, cazurile de demonism sunt descifrate de medicul francez drept cazuri de isterie, însă acesta precizează o arie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
par să aibă o preferință subliniată; ea se reproduce atât la bărbați cât și la femei și aproape de aceeași manieră, ea merită numele de arc de cerc"359. În secolul XIX, aceste simptome apar mai degrabă în literatură decât în pictură, însă ele sunt asociate unei coregrafii care indică trăsături isterice, dar nu o criză propriu-zisă. În fragmentul intitulat Forțele ostile din Friza Beethoven, prezentată la expoziția secesionistă dedicată exclusiv personalității marelui muzician, Klimt înfățișează Eriniile, ale căror gesturi convulsive se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una "veselă" și una decepționistă. Rigiditățile, contracțiile sunt pentru Charcot simptome eminamente isterice, însă medicul observă că artiștii își disociază personajele de violențele fazelor convulsive pentru a păstra doar "o poză expresivă, o pură atitudine pasională"360. O întâlnim în picturile lui Fernand Khnopff, la femeile sale de expresie melancolică, care dau impresia unor încarnări onirice, unor "apariții". Cel care se ascunde sub pseudonimul Y Grec, consemnează expoziția sculptorului român George Swiacinsky, doctor în chirurgie la Iași, care a renunțat la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de faldurile rochiei -, expresie a decapitării propriu-zise -, iar în primul tablou, de marginea acestuia. Și în acest caz, feminitatea sa este figurată de expunerea sânilor, însă chipul diferă mult ca expresie de cel al femeii din primul tablou. Dacă în pictura din 1901, Judith afișa expresia unui extaz erotic, în acest caz, figura ei expusă în profil a căpătat o expresie de o duritate teribilă care își are ecoul în contracția isterică a mâinilor. Chipul ei poartă amprenta unei androginii la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tăcere, face imposibilă comunicarea și reține misterul ca o constantă definitorie a actului crud, dar și a umanității. Franz von Stück utilizează la rândul său tema abia în 1926, iar tratarea ei nu este foarte departe de atmosfera decadentă a picturilor lui Klimt. În Judith și Holofern, Judith apare înzestrată cu toată determinarea cerută de actul ucigaș, stă în picioare ținând în mâini o uriașă sabie pe care este silită s-o sprijine de coapsă, în timp ce Holofern, victimă paralizată de sațietatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cazul sărutului dat pe gură de către Salomeea capului detașat al sfântului Ioan, pictorul încearcă să surprindă un moment climactic, asociat juisării, cel al decapitării. Influența lui Klimt, la care cele două mituri/figuri decadente fuzionează, se simte în această pictură care mizează pe figura femeii fatale și pe transa erotic-ucigașă. În acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
celtică a lui Tristan și a Isoldei servește drept paradigmă preluată și prelucrată de Wagner în Tristan und Isolde și ciclul Ring ului. Asocierea morții și a erosului se găsește chiar în centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la ei acasă tablourile senzualist-decorativiste cu tentă simbolistă ale lui Edmond Aman-Jean printre ai cărui elevi se numărau și Theodor Pallady și Nicolae Tonitza. Un tablou precum Confidență atrăgea atenția lui Apcar Baltazar, care surprinde tensiunea generată de senzualismul acestei picturi, care reflectă o état d'âme simbolistă. "Ce-și spun aceste două femei cu umerii aceia goi și alunecoși, care va fi înțelesul acelor șoapte, a căror discuțiune e păzită de însăși piepturile lor două sânuri care ar face din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
similar, în aceeeași postură, dar așezat vertical, este prezent pe coperta volumului de poezii Salomeea al lui Adrian Maniu, volum apărut în 1915, același poem apărut în Noua Revistă Română, din același an, fiind ilustrat cu reproducerea după o altă pictură de factură simbolistă a lui Pallady înfățișând un tânăr gol, îngenuncheat în iarbă într-o atitudine de devot 371. În primul caz, filiația este directă: Salomeea constituie emblema unei sexualități aflate sub semnul fatalității și a tuturor maleficiilor. O femeie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]