26,844 matches
-
și în anul 2009 a înregistrat o cifră de afaceri de 850 milioane dolari. Printre cei peste 150 de clienți ai companiei se numără reprezentanții a peste 60 de mărci de vehicule. Compania este prezentă și în România, având prima fabrică deschisă în anul 1999, cea de-a doua în anul 2005 și un centru de suport operațional înființat în anul 2008. De asemenea, compania își va deschide în Zona Liberă Curtici, din județul Arad, cea de a treia fabrică din
Key Safety Systems () [Corola-website/Science/320019_a_321348]
-
prima fabrică deschisă în anul 1999, cea de-a doua în anul 2005 și un centru de suport operațional înființat în anul 2008. De asemenea, compania își va deschide în Zona Liberă Curtici, din județul Arad, cea de a treia fabrică din România, producția urmând să înceapă la sfârșitul anului 2010.
Key Safety Systems () [Corola-website/Science/320019_a_321348]
-
Constanța este o companie producătoare de materiale de construcții din România. Compania a fost înființată în anul 1971, sub numele de "Întreprinderea de Prefabricate din Beton Celular Autoclavizat Constanța (I.P.B.C.A. Constanța)". Ulterior a fost redenumită în "Fabrica de Prefabricate din Beton Celular Constanța", în 1985, iar apoi în S.C. CELCO S.A. Constanța, în 1990. Compania a fost privatizată în anul 1997, și a fost preluată de frații Niculae și Ion Dușu la sfârșitul anului 2003. În anul
Celco () [Corola-website/Science/315920_a_317249]
-
și un impozit: 300 de lei, pe an, pentru fiecare câine nesterilizat. În octombrie 2011, specialiștii de la Poliția Animalelor estimau o populație canină cuprinsă între 100 și 500 de exemplare, din care 90% sunt castrați. Au rămas prin curțile câtorva fabrici și, imediat ce un câine este identificat, este dus la sterilizat. În adăpostul Asociației "Milioane de Prieteni", acum mai sunt strânși 900 de câini fără stăpân. Încă se mai fac eutanasieri. Din păcate, unii câini trebuie și eutanasiați, sunt situații în
Maidanez () [Corola-website/Science/315878_a_317207]
-
în mod special asupra problemelor femeilor. Louise a menținut corespondență cu Florence Nightingale și a avut o prietenie lungă cu Clara Barton, pe care a întâlnit-o în timpul Războiului franco-prusac. Ele au organizat spitale militare și au ajutat la dezvolyarea fabricilor de cusut pentru femei pentru a ajuta la efortul de război; la sugestia Louisei, Barton a primit Crucea de Fier de Merit după război de la recent încoronatul împărat Wilhelm. În ciuda vârstei înaintate, Louise a fost prezentă pentru a-i întâmpina
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
ajutat la introducerea principiului de zbor "mai greu decât aerul". Experimentele sale au dus la descrierile fizicii (portanța) al aripilori aparatelor de zbor, la planor, dezvoltat mai departe de frații Wright valabile pînă în prezent. Producția aparatelor de zbor în fabrica lui Lilienthal, a fost prima producție în serie de avioane. a fost primul născut dintre cei opt copii proveniți din căsătoria părinților săi, "Gustav Lilienthal" și al "Caroline". Cinci din frații lui au murit în frageda copilărie. Tatăl a fost
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
cu abur mic, a rezultat motorul lui Lilienthal care din anul 1883 a fost fabricat în propria firmă, cu denumirea: "Dampfkessel- und Maschinenfabrik Otto Lilienthal" (a existat sub această denumire pîna la Primul Război Mondial). Din anul 1894 la aceea fabrică era produs "„Normalsegelapparat”" („aparat normal de zbor” asemănător cu deltaplanul) în serie, deci era prima fabrică de avioane din lume. Pe lîngă fabrica de cazane, aparate de zbor, Lilienthal se ocupa și de teatru. În Berlin la un teatru popular
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
propria firmă, cu denumirea: "Dampfkessel- und Maschinenfabrik Otto Lilienthal" (a existat sub această denumire pîna la Primul Război Mondial). Din anul 1894 la aceea fabrică era produs "„Normalsegelapparat”" („aparat normal de zbor” asemănător cu deltaplanul) în serie, deci era prima fabrică de avioane din lume. Pe lîngă fabrica de cazane, aparate de zbor, Lilienthal se ocupa și de teatru. În Berlin la un teatru popular el era director, artist și chiar autor . În anul 1889 Lilienthal publică cartea "Der Vogelflug als
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
Otto Lilienthal" (a existat sub această denumire pîna la Primul Război Mondial). Din anul 1894 la aceea fabrică era produs "„Normalsegelapparat”" („aparat normal de zbor” asemănător cu deltaplanul) în serie, deci era prima fabrică de avioane din lume. Pe lîngă fabrica de cazane, aparate de zbor, Lilienthal se ocupa și de teatru. În Berlin la un teatru popular el era director, artist și chiar autor . În anul 1889 Lilienthal publică cartea "Der Vogelflug als Grundlage der Fliegekunst" („Zborul păsării ca baza
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
Fabrica de discuri din Aprelevka (rus. Апрелевский завод грампластинок, transl. ) a fost prima întreprindere de acest fel din Rusia. Fondată în 1910 și aflată în activitate până în anul 1997, a constituit cel mai mare fabricant de discuri din țară și a
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
Fondată în 1910 și aflată în activitate până în anul 1997, a constituit cel mai mare fabricant de discuri din țară și a jucat un rol însemnat în istoria industriei discografice rusești. A existat și o casă de discuri proprie a fabricii, inițial numită Metropol Record (chir. Метрополь Рекордъ). Ea a fost redenumită în 1925 chiar Aprelevski zavod (chir. Апрелевский завод, abreviat "АЗ") și a ființat până la apariția casei Melodia (1964), când cele două au fuzionat. În primul deceniu al secolului XX
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
Letoniei) și deținătoare a mărcilor Amour Gramophone Record (Пишущiй Амуръ) și Concert Record Gramophone. Companiei britanice i-au urmat (într-o ordine aproximativ cronologică): Beka Grand Record, Extraphone și Artistotipia (Germania), Pathé (Franța), Zonophone Record (S.U.A.) și multe altele. Prima fabrică de discuri din țară a fost , înființată de afaceriștii germani Gottlieb (Bogdan) Moll, Albert Vogt și August Kybarth și dată în folosință în august 1910. Sediul se afla în apropierea gării Aprelevka de pe traseul feroviar Moscova-Kiev. Inițial, personalul număra cincizeci
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
număra cincizeci de angajați, agricultori din localitate aflați în căutare de locuri de muncă. Primele stocuri de discuri - pentru care materia primă era importată din Occident - au fost comercializate în orașele Moscova, Sankt Petersburg și Riga. Casa de discuri a fabricii a primit denumirea de Metropol Record. Noua afacere din Aprelevka s-a dovedit un succes și după câțiva ani s-a dorit extinderea întreprinderii. Izbucnirea Primului Război Mondial (1914) a dus la abandonarea unor astfel de planuri și a pus în dificultate
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
extinderea întreprinderii. Izbucnirea Primului Război Mondial (1914) a dus la abandonarea unor astfel de planuri și a pus în dificultate conducerea germană din cauza viziunilor antigermane. După Revoluția bolșevică (1917), s-a început procesul de naționalizare a resurselor de pe întregul teritoriu al țării. Fabricii de discuri din Aprelevka i-a venit rândul în 1919, când a fost convertită într-o unealtă de propagandă politică prin transferarea în Țentropeceat, organul de stat ce controla publicațiile propagandistice și de agitație. Noile plăci, conținând înregistrări ale discursurilor
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
în toate regiunile țării prin intermediul muncitorilor delegați. Discursurile lui Lenin au apărut pe disc din martie 1919 (când o primă serie a ocupat primele poziții ale noului catalog al casei de discuri) până în aprilie 1921. La scurt timp după reprofilarea fabricii, resursele de materie primă (rășina numită șelac) cumpărate din Vest în anii anteriori au fost epuizate și, dată fiind blocada economică impusă de noul regim, s-a recurs la reciclarea plăcilor cu defecte rămase din stocurile anterioare. Dar și acestea
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
defecte rămase din stocurile anterioare. Dar și acestea au fost consumate până în 1922, astfel încât la acel moment producția a fost încetată. În 1925, Metropol Record a fost redenumită Aprelevski zavod pamiati 1905 goda (chir. Апрелевский завод памяти 1905 года, trad. „Fabrica din Aprelevka, în amintirea anului 1905”). În 1933, Aprelevski zavod a trecut în subordinea Comisariatului pentru Industria Grea (Народный Комиссариат Тяжелой Промышленности, a cărui titulatură a fost apoi marcată pe discuri prin abrevierile Наркомтяжпром și НКТП), ceea ce a permis reînceperea
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
cântecul patriotic „Războiul sfânt”, pe muzica lui Aleksandr Vasilievici Aleksandrov și cu versuri atribuite lui Vasili Lebedev-Kumaci, apărut în iulie 1941 la Gramplasttrest (număr de catalog 11019). În 1950, o echipă de ingineri condusă de V.M. Hazandji a realizat la fabrica din Aprelevka primele discuri din policlorură de vinil (PVC), înlocuind astfel șelacul scump ce se putea obține numai din import. S-a constatat că noul material aducea o îmbunătățire a calității discurilor și permitea extinderea duratei de redare la șapte
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
care acum nu mai viza șelacul, ci policlorura de vinil) avea să continue până în anul 1971. Casa de discuri Melodia a fost fondată în 1964, în intenția de a crea o companie care să monopolizeze industria discografică. Colaborând cu Melodia, fabrica din Aprelevka a cunoscut cele mai înalte cote de producție, de până la 60% din totalul realizat în țară. Din 1989, sunt produse aici și casete audio. Numai în primul an sunt lansate 700 000 de exemplare, dar, în ciuda portabilității, calitatea
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
pe fondul înlocuirii discului de vinil de către CD. Producția a fost sistată în 1997. Tendințele din ultimii ani indică o revenire a discului de vinil atât în Rusia, cât și la nivel mondial. De aceea, este preconizată reluarea activității la fabrica Aprelevka încă din anul 2009.
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
Vânătoare Pipera, ca șef al serviciului tehnic. Tot în acest an este detașat, în calitatea de ajutor tehnic al comandantului, la Centrul de pilotaj (militar) de la Ziliștea-Boboc (Buzău). Aici răspunde de avioanele ieșite din reparațiile făcute de către o secție a Fabricii ICAR-București. După mersul vremii, războiului și perindărilor, îl regăsim la Turda-Balomir-Luncani, răspunzând de reparațiile avioanelor de luptă, iar în 1946, făcând parte din Divizia Aviație București, în cadrul serviciului tehnic, este trecut în rezervă conform Legii 433, cu gradul de Lt.
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]
-
luptă, iar în 1946, făcând parte din Divizia Aviație București, în cadrul serviciului tehnic, este trecut în rezervă conform Legii 433, cu gradul de Lt. Colonel. Tot în 1946 este numit șef al Atelierului pentru construcția de avioane Fieseler Storch, în cadrul Fabricii ICAR București. În 1948 trece la Compania (Societatea!) TARS, în funcția de director al atelierelor de reparații iar la 18 sept. 1954, odată cu înființarea Companiei TAROM, este numit aici Director general. Între 1956-1960, Vladimir Stângaciu a predat, în cadrul Institutului Politehnic
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]
-
(QAB) este o companie producătoare de băuturi răcoritoare din România. QAB este îmbuteliatorul și distribuitorul Pepsi (din 1992), Prigat (din 1994), Lipton Ice Tea, Kick și al apei minerale Perla în România și Republica Moldova. Compania deține o fabrică de sucuri la Covasna și una la București. QAB mai are o fabrică pentru producția de doze metalice, în Caransebeș, și o fabrică pentru apele minerale "Perla", la Sâncrăieni. În iulie 2006, PepsiCo a preluat controlul companiei, pentru suma de
Quadrant Amroq Beverages () [Corola-website/Science/318937_a_320266]
-
QAB este îmbuteliatorul și distribuitorul Pepsi (din 1992), Prigat (din 1994), Lipton Ice Tea, Kick și al apei minerale Perla în România și Republica Moldova. Compania deține o fabrică de sucuri la Covasna și una la București. QAB mai are o fabrică pentru producția de doze metalice, în Caransebeș, și o fabrică pentru apele minerale "Perla", la Sâncrăieni. În iulie 2006, PepsiCo a preluat controlul companiei, pentru suma de 98 de milioane de dolari (80 milioane euro) Număr de angajați în 2003
Quadrant Amroq Beverages () [Corola-website/Science/318937_a_320266]
-
1994), Lipton Ice Tea, Kick și al apei minerale Perla în România și Republica Moldova. Compania deține o fabrică de sucuri la Covasna și una la București. QAB mai are o fabrică pentru producția de doze metalice, în Caransebeș, și o fabrică pentru apele minerale "Perla", la Sâncrăieni. În iulie 2006, PepsiCo a preluat controlul companiei, pentru suma de 98 de milioane de dolari (80 milioane euro) Număr de angajați în 2003: 930 Cifra de afaceri: <br clear=left>
Quadrant Amroq Beverages () [Corola-website/Science/318937_a_320266]
-
Kövesi Gyuri, un adolescent maghiar de origine evreiască, care a trăit ororile deportării în lagărele din Auschwitz și Buchenwald. Acțiunea începe cu plecarea tatălui, concentrat într-un lagăr de muncă forțată. Gyuri trăiește cu mama sa vitregă, și lucrează la fabrica Csepel. Într-o zi este coborât de un polițist din autobuz și este condus alături de alți locuitori evrei la o fabrică de cărămidă. Peste câteva săptămâni deținuții vor fi urcați în vagoane care au destinația Auschwitz. Gyuri și câțiva colegi
Fără destin () [Corola-website/Science/318936_a_320265]