26,109 matches
-
de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
Saca de 1777 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Prima menționare a localității Sovata
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Prima menționare a localității Sovata s-a făcut pe data de 13 septembrie 1578, în actul privilegial al principelui Cristofor Báthory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. În 1876
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Prima menționare a localității Sovata s-a făcut pe data de 13 septembrie 1578, în actul privilegial al principelui Cristofor Báthory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. În 1876 s-a primit autorizația ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi, iar în 1884 Sovata a fost atestată oficial ca stațiune balneară. Atestare documentară a orașului, cu denumirea de "Sovata", este din anul 1602. Conform
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
a fost menționată pentru prima data ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine stațiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireșelu (912 m), Capela (720 m), Bechiș (1.079 m), Dealul Mic și Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi și mesteceni. Stațiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5 °C) și ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
publicată în 1801. [15] Multe dintre clădirile navale georgiene sunt încă în picioare. La începutul secolului al 19-lea, contrabandiștii au fost foarte activi pe coasta Kent. Bande cum ar fi The Aldington Gang au adus băuturi spirtoase, tutun și sare la județ . Au importat produse, cum ar fi lâna , în Franța. [16] În 1889, județul Londra a fost creat și localitățile Deptford, Greenwich, Woolwich, Lee, Eltham, Charlton, Kidbrooke și Lewisham au fost transferate din Kent ,iar în 1900 a fost
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
Salcia, menționată într-o listă a "megieșilor" care aleg partea banului Radu din moșia Poieni, județul Saac. Printr-un hrisov din septembrie-decembrie 1636 mănăstirea Slobozia primea de la domnie "o vie în dealul Năenilor, județul Saac, și 300 de bolovani de sare pe an de la ocna Ghitioara". La 29 mai 1677 Gheorghe Duca confirmă mănăstirii Slobozia lui Ianache drepturile sale asupra bunurilor schitului Apostolache, din județul Saac. Schitul, aflat în localitatea Măstănești, a fost ctitorit de comisul Apostolache, între anii 1645 -1652
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
prin bogățiile ei naturale. Lemnul pădurilor transilvane era foarte căutat de greci pentru construcția corăbiilor. Din timpuri vechi, dacii foloseau desigur păcura, dar numai cea găsită la suprafață (căci dovezi privind extracția păcurii nu există decât din epoca romană). Cu sarea gemă (mult folosită atât pentru conservarea peștelui și a cărnii, cât și la argăsitul pieilor) geto-dacii făceau un comerț intens, mai ales cu grecii. Pământul Daciei era foarte bogat în minereuri. Meșterii geto-daci lucrau fierul și arama, argintul și aurul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
scădea din diferite motive, carbonatul va precipita și se va depune, astfel iau naștere rocile numite "evaporite" (roci care se formează prin procesele de evaporare a apei) care pot fi: - carbonați, (calcare, dolomiți), - sulfați (gips, ahhidrit) - halogenați (halit, sylvin) -cloruri (sare). In mare se pot forma cristale de calcit numai până la adâncimea de 200 de metri, pentru că la adâncimi mai mari crește presiunea apei și în același timp solubilitatea dioxidului de carbon care contribuie la solubilitatea crescută a carbonaților în apă
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
5 km. Lățimea râului la intrare în sat este de 6 m și se mărește până la 10-11 m, adâncimea 0,1-1 m. În timpul viiturilor în lunca râului se formează mlaștini și bălți. Apa râului se caracterizează prin conținut sporit de săruri. Scurgerea medie anuală constituie 30-40 mm/an. Clima este de tip temperat continentală, cu veri calde și ierni blânde. Temperatura medie a lunii iulie este de +20 °C, a lunii ianuarie de -4. Predomină vânturile nord-vestice care contribuie la formarea
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
se găsea într-o situație critică așa cum constată și arhiducele Iosif: Deși situația frontului impunea sistarea ofensivei, Marele Cartier General a decis ca frontul să fie împins pe aliniamentul prevăzut în planul inițial: Măgura Cașin - Sboina Neagră - valea Putnei - valea Sării - aliniament mai favorabil trupelor române. Mai mult decât atât, era necesară urmărirea resturilor diviziei 218 infanterie germană pentru a nu i-se da posibilitatea să fixeze un nou aliniament. Această urmărire a fost executată în data de 27 iulie de către
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
în prima zi și care în a doua zi a a avut nenumărate angajamente de luptă corp la corp - în colaborare cu regimentele 22 infanterie și 2 vânători au hărțuit și atacat încontinuu inamicul atingând în cursul serii localitatea Valea Sării. Datorită modului energic de acțiune a diviziei 3 infanterie inamicul nu a mai avut posibilitatea să fixeze nici o localitate cu scopul de a o transforma în punct de apărare. Concomitent cu acțiunile armatei române, diviziile 14 și 15 ruse din
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
30 gen. Alexandru Averescu hotăra prin ordinul 2050 încetarea operațiunilor ofensive deoarece s-a considerat că obiectivul a fost îndeplinit și anume: stabilirea liniei frontului pe aliniamentul Măgura Cașinului - muntele Seciului - Sboina Neagră - Tiua Neagră - Tiua Golașa - Tulnici - Bârsești - Valea Sării. Astfel, bătălia de la Mărăști se încheiase. O ultimă acțiune de amploare a diviziei 8 infanterie a mai avut loc în data de 19 iulie/01 august cu scopul de a cuceri Măgura Cașinului, însă datorită puternicelor fortificații și a sprijunului
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
de 3 m. Lacul este proprietate de stat fiind în administrarea RA Apele Romane -SGA Ialomița. Este alimentat cu ape de șiroire (precipitații) care spală eflorescențele produse la suprafața rocilor din Câmpia Română și de către apele subterane (freatice) încarcate de săruri (predominant sulfați și cloruri). Sulfatul de magneziu si sulfatul de sodiu, dizolvate în mare cantitate în apa lacului, îi dau gustul foarte amar care maschează gustul sau sărat. Prin lipsa alimentării constante cu apă dulce tot timpul anului și prin
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
dizolvate în mare cantitate în apa lacului, îi dau gustul foarte amar care maschează gustul sau sărat. Prin lipsa alimentării constante cu apă dulce tot timpul anului și prin procesul de evaporare pe fondul climatului uscat, a crescut concentrația în săruri a apei. Lacul a prezentat o tendință de creștere a nivelului începând cu perioada 1965-1966. Valori de peste 4 m adâncime au fost atinse în anii 1970-1971; pentru a împiedica inundarea terenurilor și a construcțiilor din apropiere a fost construit un
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
atinse în anii 1970-1971; pentru a împiedica inundarea terenurilor și a construcțiilor din apropiere a fost construit un canal pentru evacuarea apei in exces. Această măsura a avut o mare influență negativă asupra salinității apei: dacă în 1887 concentrația de săruri a apei era de 89,45 g/l, în 1976 aceasta ajunsese la 7,7 g/l, ceea ce a favorizat dezvoltarea unei faune specifice apelor dulci. Concomitent s-a produs și reducerea proprietăților curative ale apei și nămolului, precum și scăderea
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
dulci. Concomitent s-a produs și reducerea proprietăților curative ale apei și nămolului, precum și scăderea rezervei de nămol. Este negru (în contact cu aerul devenind cenușiu), unsuros, sărat și are un miros foarte puternic de hidrogen sulfurat. El conține 41% săruri anorganice, 39 % substanțe organice și 20 % apă. Substanțele pe care le conține sunt: sulfat de sodiu, de calciu, de fier sau de magneziu; clorură de sodiu; hiposulfit de sodiu; hidrogen sulfurat; hidrocarbosulfit; carbonat de sodiu sau de calciu; sulf liber
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
pompate din când în când în apă. Apa mării se distilează pentru a asigura echipajului apă de băut. Apa sărată a mării se fierbe, aburii produși se răcesc pentru a fi transformați în apă pură, strânsă apoi în alt recipient. Sarea și alte impurități rămân în boiler. Forma submarinului facilitează deplasarea în apă cu rezistență minimă. Dacă un submarin defect nu poate să urce la suprafață, dar este etanș, stabil și stă pe fundul mării la o adâncime nu foarte mare
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
de creștere la copii și adolescenți. Dg pozitiv. Tablou clinic, eco de tiroidă, scintigrafia, radioiodocaptarea, ioduria, dozarea T3 și T4 normal sau crescut, Tsh normal sau crescut, dozarea atcTPO pt excluderea etiologiei autoimune. Tratament. Medicamentos. Profilactic: cu iodură de potasiu, sare iodată, ulei iodat. Curativ: hormoni tiroidieni în doză mare, antitiroidiene de sinteză (Thyrozol) pentru gușile hipertiroizate. Chirurgical cu scop de decomproimare sau estetic. Hipertiroidismul (Tireotoxicoza) Sindrom determinat de excesul de hormoni tiroidieni circulanți, fie prin producție tiroidiană excesivă, fie TSH
Hipofiză () [Corola-website/Science/306082_a_307411]
-
de circa 400 de tone de pește. Cu toate că debitele naturale ale Sitnei sunt suplimentate prin derivația Siret-Sitna, în perioadele de vară atât din cauza prelevărilor de debite pentru folosințe cât și din cauza evaporației nivelul apei în lac scade și concentrația în săruri a apei crește. Apa lacului Dracșani are un caracter slab alcalin, având un pH care variază între 7,8 - 8,6. După gradul de saturație al oxigenului dizolvat, cuprins între 75,4 - 135,9 %, lacul se încadrează în categoria lacurilor
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
într-o măsură, estetica clasicismului (acesta din urmă se reflectă mai ales în aspectul edificiilor culturale - de pildă, teatrele de vară, Teatrul de operă și balet -, mai rar vizând clădirile de locuințe, cum este cazul câtorva ansambluri din cartierele Drumul Sării și Cotroceni). Dacă imobilele ridicate până la sfârșitul anilor 1950 dovedesc competența arhitecților și sunt armonioase în plan vizual, o plenară a Uniunii Arhitecților din 1959 dispune ca proiectele viitoare să fie mai puțin costisitoare prin reducerea cheltuielilor umane și materiale
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
-le că pur și simplu nu mai e loc acolo. Cu greu, el își dă acceptul pentru primirea a încă 10 persoane printre care și soția sa, medicul April, dar atât. Jake hotărâște să ducă atunci oamenii în mina de sare din vecinătatea orașului. Acolo, pentru a nu permite ploii să curgă în puț, Jake ia decizia de a dinamita intrarea în mină. În oraș, Robert Hawkins, recepționează un mesaj Morse și își notează informațiile pe hârtie dar se ferește să
Ploaia radioactivă (Jericho) () [Corola-website/Science/304726_a_306055]
-
puțin aerate (gunoiul de grajd, solurile mlăștinoase, tinoavele și apele stătătoare), în care are loc punerea în libertate a hidrogenului (H) prin fermentarea celulozei și care conțin și dioxid de carbon și oxigen. Bacteriile feruginoase (ferobacteriile) sunt bacterii care oxidează sărurile feroase (Fe) în compuși ferici (Fe). Bacteriile feruginoase sunt răspândite în soluri și ape care conțin compuși ai fierului. Sunt reprezentate de genurile "Leptothrix", "Crenothrix", "Cladothrix", "Gallionella", "Spirophyllum ferrugineum", "Ferrobacillus". Precipitatul de hidroxid feric este depozitat în afara acestor bacterii și
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
acestor bacterii și dă o culoare roșiatică a apei. Bacteriile feruginoase contribuie la formarea zăcămintelor de fier de pe fundul lacurilor și al mlaștinilor. Unele se pot înmulți în tuburile de fier ale conductelor de apă pe care le astupă. În lipsa sărurilor feroase, unele bacterii feruginoase pot oxida și săruri manganoase formând zăcămintele de mangan. Bacteriile metanogene sunt bacterii obligat anaerobe producătoare de metan. În prezența unor catalizatori celulari ele reduc dioxidul de carbon (CO) în metan (CH) în condiții anaerobe: Sunt
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]