251,740 matches
-
cardinal în 1096, cînd , inspirat de apelurile lui Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont, a decis să participe la cruciadă în Palestina. Pentru a susține acest eveniment, Robert a cerut ajutor de la William al II-lea. Frații au intrat într-un acord prin care regele Angliei a oferit un împrumut de 10.000 de mărci în argint, în schimbul Normandiei care a trecut în posesia lui William al II-lea pentru o perioadă de trei ani. Având bani și adunând
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
sunt săraci și nu au bani. În schimb, ei se împrietenesc cu un comerciant, Gerace, față de care pretind că sunt doi agenți federali sub acoperire. Sonny se îndrăgostește de fiica acestuia. Pentru a face rost de bani, Charlie decide să intre pe teritoriul familiei Colosimo, un alt grup criminal din oraș. Ei cred că, nefiind cunoscuți de aceștia, nu ar cauza un război între cele două familii mafiote, dar informatorul Giudà îi anunță pe polițiști, pe Angelo și pe Colosimo că
Gangsteri de ocazie () [Corola-website/Science/326884_a_328213]
-
un alt grup criminal din oraș. Ei cred că, nefiind cunoscuți de aceștia, nu ar cauza un război între cele două familii mafiote, dar informatorul Giudà îi anunță pe polițiști, pe Angelo și pe Colosimo că cei două gangsteri au intrat pentru a strânge bani pe teritoriul bandei adverse și i-au băgat în spital pe cei doi colectori. Angelo este înfuriat mai mult decât oricând și îi trimite pe cei doi să-i ucidă pe colectorii lui Colosimo și pe
Gangsteri de ocazie () [Corola-website/Science/326884_a_328213]
-
studiilor la Universitatea din București. În 1947 obține doctoratul în matematică. În perioada 1932 - 1934, urmează Institutul Pedagogic, unde și-a însușit metodica de predare necesară unui profesor. În 1934 devine profesor la Liceul de la Mănăstirea Dealu, iar în 1937 intră la Liceul "Unirea" din Focșani, ca în 1939 să revină la București la Liceul Sf. Sava. Simultan a fost asistent la Universitatea Politehnica din București, iar în perioada 1947 - 1952 a fost membru al Societății Gazeta matematică. În perioada 1951
Cezar Coșniță () [Corola-website/Science/326899_a_328228]
-
în 2012.. Actual se află, în situația de a se descurca cu o pensie mica și cu ceea ce-i mai revine din drepturile de autor ale compozițiilor care l-au făcut cunoscut în deceniul 8. În anul 2010, compozitorul a intrat în conflict cu o serie de maneliști, pe care îi acuză că i-au preluat melodia „Fă-mă Doamne, o lacrima!“ fară a-i cere acordul. Un episod similar s-a petrecut în 2012 cu solistul trupei Generic - Dan Ciotoi
Marian Nistor () [Corola-website/Science/326896_a_328225]
-
pare că a ajuns la înțelegere cu aceștia, probabil obținând sprijin militar din partea lor, motiv pentru care și-a permis să lase în urmă mai multe locuri fortificate fără a le mai ataca. Trupele bizantine ale lui Alexios Comnen au intrat în contact cu invadatorii normanzi în împrejurimile Joanninei, care fuseseră deja devastate. După tatonări strategice (care denotă capacitățile militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor la Arta, imediat după aceea. Prestigiul
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
neputându-i deosebi) alături de musulmani, inclusiv pe fratele lui Firouz. Yaghi-Siyan a încercat să fugă, dar a fost prins de creștinii sirieni în afara zidurilor cetății, decapitat, iar capul i-a fost oferit lui Bohemund. Potrivit înțelegerii anterioare, conducătorul normand a intrat în deplina posesie a orașului în ianuarie 1099, el rămânând în apropierea Antiohiei pentru a-și asigura poziția, în vreme ce ceilalți cruciați și-au continuat înaintarea spre sud, către Ierusalim. Ulterior, Bohemund s-a deplasat și el la Ierusalim, cu ocazia
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
lui Dagobert de Pisa ca patriarh al Ierusalimului, probabil în scopul de a contrabalansa puterii crescânde a elementului lotharingian în oraș ca urmare a alegerii ca rege al Ierusalimului a lui Godefroy de Bouillon. Ca urmare a cruciadei, Bohemund a intrat așadar în posesia Principatului de Antiohia, având un teritoriu destul de extins, o bună poziție strategică și beneficiind de serviciile unei armate puternice. Din acest punct, el trebuia însă să se confrunte cu două mari forțe din vecinătate: Imperiul Bizantin, ale
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
el urmează să realizează o ultimă tranzacție, cu informatorul lui irlandezo-american Altamont, care va ajunge în scurt timp. Spionul german crede că Altamont îi va aduce materiale legate de codurile de comunicare ale marinei britanice. Informatorul ajunge cu autoturismul și intră în casa lui Von Bork, în timp ce șoferul rămâne să aștepte în mașină. În acest timp, bătrâna menajeră a stins lumina și s-a dus la culcare. Spionul german este încântat să afle că vizitatorul său a adus documentele prețioase cu
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
lui Von Bork în locul documentelor. Holmes consideră această carte o "opera magna a ultimilor mei ani". Holmes a lucrat la acest caz timp de doi ani, la cererea primului ministru, și a călătorit la Chicago, apoi la Buffalo (unde a intrat într-o societate secretă irlandeză) și în Irlanda (unde a cauzat probleme serioase poliției din Skibbareen), jucând rolul unui irlandez-american, dușman al englezilor. El a intrat astfel în vizorul unui agent al lui Von Bork, fiind infiltrat astfel în rețeaua
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
la cererea primului ministru, și a călătorit la Chicago, apoi la Buffalo (unde a intrat într-o societate secretă irlandeză) și în Irlanda (unde a cauzat probleme serioase poliției din Skibbareen), jucând rolul unui irlandez-american, dușman al englezilor. El a intrat astfel în vizorul unui agent al lui Von Bork, fiind infiltrat astfel în rețeaua sa de spionaj. Holmes a identificat apoi canalele de scurgere a informațiilor, prin care secretele britanice ajungeau la germani. Detectivul a furnizat nemților informații false și
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
se fura hârtie pentru tipărit bancnote de la o fabrică căreia i s-a dat foc pentru a se acoperi urmele, Watson încearcă să investigheze la fața locului. Dar un ofițer îl oprește și îi spune că nu are voie să intre acolo, că nu știe cine este și că dacă ar fi fost împreună cu Holmes nu ar fi făcut drumul degeaba. Cu toate acestea, el trebuie să-l cheme pe Holmes înapoi atunci când guvernul britanic vrea ca Holmes și nimeni altcineva
Impostorul din strada Baker () [Corola-website/Science/325534_a_326863]
-
a fost împrumutată de clubul său la vicecampioana Universitatea Jolidon Cluj. și-a început activitatea sportivă la clubul C.S. Chimia Râmnicu Vâlcea, având-o ca antrenor pe Nicoleta Lazăr. Safta este membră a echipei naționale feminine de junioare și a intrat de curând și în atenția antrenorilor echipei de tineret. a debutat pentru Oltchim în meciul Oltchim - HCM Baia Mare din Liga Națională de handbal feminin, desfășurat pe 15 ianuarie 2012, în Sala Sporturilor Traian, și terminat cu scorul de 46-23 (24-12
Nicoleta Safta () [Corola-website/Science/325535_a_326864]
-
pune o bombă în cuptorul cu microunde, ucigându-i pe ceilalți. El provoacă haos în rândul urmăritorilor și începe să-i ucidă pe teroriști cu ajutorul limitat al stripteuzei Jordan Țațe, care fusese angajată doar ca o acoperire pentru festivități. Ryback intra în contact cu amiralul Bates (Andy Româno), la Pentagon, cu ajutorul unui telefon prin satelit, după care Marină face un plan pentru a trimite o echipă SEAL să preia navă. Krill descoperă că Ryback este de fapt un ofițer SEAL, antrenat
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
externă mult mai agresivă, ceea ce a forțat Regatul Unit să intervină. Britanicii s-au temut ca rușii să nu fie capabili să distrugă complet Imperiul Otoman și să câștige o poziție hegemonică în Balcani și Orientul Apropiat. Regatul Franței a intrat în coflict dorind să-și recâștiger rolul conducător în politica europeană, după înfrângerile suferite în timpul războaielor napoleoniene. Guvernele celor trei puteri se aflau de asemenea sub presiunea opiniei publice favorabile intervenției în favoarea grecilor, în special după învazia Peloponezului de către Ibrahim
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
britanic din Mediterana, viceamiralul Edward Codrington, un veteran al bătăliei de la Trafalgar, a primit instrucțiunile de la Londra cu privire la modul în care trebuia asigurată impunerea tratatului. Codrington nu era deloc potrivit Edward Codrington pentru o sarcină care cerea mult tact. El intrase în rândurile personalului Royal Navy la 13 ani ca aspirant și și-a croit drumul spre vârful ierarhiei militare prin muncă și mult curaj. Era un marinar vitez, dar îi lipsea cu desăvârșire finețea diplomatică, calitate pe care o atribuia
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a fost obligată să se reîntoarcă în port. Ibrahim a mai încercat personal în noaptea de 3-4 octombrie să iasă din golf. Folosindu-se de întuneric, el s-a strecurat neobservat de britanici, dar flota sa nu a putut să intre în Golful Corint datorită vântului puternic. Vasele lui Ibrahim au rămas la ancoră la adăpostul Capului Papas, așteptând încetarea furtunii. Răgazul acesta a fost folosit de Codrington pentru a-l ajunge pe Ibrahim din urmă și, după o zi întreagă
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
și una rusă comandată de Гейден, Логин Петрович Loghin Petrovici Gheiden. Pe 18 octombrie, după o serie de încercări eșuate de a lua legătura cu Ibrahim Pașa, Codrington a luat hotărărât, după consultări cu colegii săi rus și francez, să intre în golful Navarino și să ancoreze în fața flotei otomane. Această decizie ținea seama de faptul că, odată cu sosirea iernii, ar fi fost imposibil să se mai păstreze o blocadă eficientă a flotei otomane și, în plus, aceasta părea singura hotărâre
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
era mult mai evoluată: dispunea de un mic vas de război propulsat cu motor cu aburi, zbaturi, dar și cu pânze, „Karteria”. Karteria își începuse serviciul activ în 1826 și a fost primul vapor cu aburi din istorie care a intrat în acțiuni reale de luptă. Corăbiile Royal Navy avuseseră parte de ceva modernizări. Vasele cu trei punți cu tunuri precum vestita HMS "Victory" a lui Nelson nu mai erau folosite. Acest tip de corabie era considerată instabilă și greu de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
echipajele aliate și-au luat pozițiile de luptă lângă tunuri. Tunurile de la babord aveau gurile de tragere acoperite pe jumătate, iar comandanții aveau oridine stricte să deschidă focul doar dacă erau atacați. La ora 14, vasele aliate au început să intre în golf prin intrarea sudică, înaintând pe două linii, britanicii urmați de francezi la tribord (spre sud-est, mai aproape de Navarino) și cu rușii la babord în același rând, dar puțin în spatele francezilor. Bateriile de coastă sau corvetele otomane plasate la
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
și sprijinit de șase vase mai mici (2 bricuri și 4 goelete) a luat poziție la intrarea în golf, având ordinul să țină sub observație corvetele și vasele incendiare otomane din flancul stâng al otomanilor. În timp ce navele aliate continuau să intre în golf, Fellowes a remarcat că otomanii începuseră să pregătească un vas incendiar pentru atac. Căpitanul britanic a trimis o șalupă pentru a le cere otomanilor să înceteze pregătirile de atac. Otomanii au deschis focul asupra șalupei și au aprins
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
deschis focul asupra micului vas britanic, provocând mai multe victime printre membrii echipajului. Ca răspuns, Fellowes a ordonat deschiderea focului de muschete împotriva atacatorilor, pentru a-și apăra propriul echipaj. În acest moment, echipajul vasului amiral francez "Sirène", care tocmai intra în golf, fiind ultima corabie în linia franco-britanică, a deschis la rândul lui foc de muschete în sprijinul celor de pe "Dartmouth", iar o corvetă otomană a deschis focul de artilerie asupra vasului "Sirène". Aceste evenimente au degenerat într-o luptă
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
nefavorabile din testament din partea tatălui, cu privire la fiul din prima căsătorie, Gotthold, la care piosul Jean subscrie, începe o tentativă timidă de reconciliere între frații vitregi Jean și Gotthold. După Paști, în același an, Thomas Buddenbrock, în vârstă de 16 ani, intră ca ucenic în firmă. El dă dovadă de aceeași hărnicie tăcută și tenace ca a tatălui său. În urma plăților drepturilor revenite moștenitorilor, compania pierde resurse semnificative. Într-o conversație nocturnă cu soția sa, Jean îi face cunoscut că familia nu
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
în urma emoțiilor produse de escroci. În 1850 moare și soacra lui Jean. Astfel, Casei Buddenbrook îi rămâne o moștenire considerabilă. Christian Buddenbrook, care ar fi trebuit să studieze și să-și aleagă o meserie academică, renunța la acest drum și intră ucenic într-o societate comercială din Londra. Între timp, inconsecvența sa îl duce tocmai în Chile, la Valparaiso. Jean Buddenbrook moare în mod neașteptat în anul 1855. În 1855, la vârsta de 29 de ani, Thomas este șeful Case Buddenbrook
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
Cu un avans din viitoarea să moștenire, Christian devine proprietarul unei firme de comerț din Hamburg. Tony speră la o căsătorie cu Permaneder, bărbatul de 40 de ani din München. După o stângace vizită de curtoazie a burlacului mustăcios, căsătoria intră efectiv în discuție și Tony se mută la München, unde nu se va putea acomoda de fapt. Spre dezamăgirea ei, mulțumită dobânzilor revenite din zestrea sa, de 51.000 de mărci, domnul Permaneder se retrage din activitate. Au împreună o
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]