25,771 matches
-
răstoarnă într-un vas cu apă și se ține un timp la soare, se observă cum se desprind bule de gaz care se adună în partea de sus a balonului. Gazul adunat poate fi identificat prin aprinderea unei așchii care arde fără flacără; este oxigenul. Clorul este un gaz galben-verzui, cu miros înțepător și sufocant. El este de 2,49 mai greu decât aerul, de aceea poate fi cules în vase ținute cu gura în sus. Bromul se dizolvă într-o
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
dacă cuprul este încălzit. Încălzirea sulfului se face la început mai încet, apoi mai puternic până ce acesta începe să fiarbă. Firul de cupru încălzit se introduce cu ajutorul unui clește metalic. Pilitura de cupru aruncată într-un balon unde fierbe sulful arde cu incandescență. B. Proprietățile reducătoare ale sulfului sunt puse în evidență în prezența oxidanților energici. Pe o tablă metalică se pune pulbere de sulf care se aprinde de la flacăra unui bec de gaz. Prin arderea sulfului se observă o flacără
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
literal, la Coatesville pentru a susține discursul pe care tocmai îl lecturăm. El vorbește celor trei persoane aflate în public despre momentul când, cu un an în urmă, citise în ziare despre ziua în care o ființă umană a fost arsă de vie, legată de un stâlp de oțel și împinsă cu brutalitate înapoi în flăcări când încerca să se elibereze, de către oameni care au permis și au depus efort pentru ca toate aceste atrocități să aibe loc, în timp ce scenele oribile erau
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
la dispoziție o traducere în limba engleză a documentului! Din păcate pentru toată lumea, apreciază Burke, comentariile și recenziile care au însoțit, până la intervenția sa, noua apariție publicistică au avut, preponderent, un caracter "vandalistic"327: "Există și altă posibilitate de a arde cărțile decât aruncându-le pe foc -, iar metoda preferată a recenzorului grăbit este cea de a se priva, atât pe sine, cât și pe cititorii săi, de atenția"328 necesară în întreprinderea critică. Kenneth Burke atrage atenția asupra faptului esențial
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
picioarele și mâinile prinse de pământ de o parte și de alta, și cu pletele capului, tot așa. Am simțit chiar mai multe legături, foarte subțiri, care îmi înlănțuiau trupul. Nu mă puteam uita decât în sus; soarele începuse să ardă cu putere și lumina lui prea mare îmi lua ochii. Am auzit un zgomot neînțeles în jurul meu, dar în poziția în care mă aflam, nu puteam să văd nimic altceva decât cerul. Curând am simțit ceva mișcându se pe piciorul
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Cere și ți se va da”; „Bate și ți se va deschide”.) Cine are fată Îmbătrânește repede. Nu poți lăsa zestrea fetei pe mâna norocului.) Omului sărac nici boii la jug nu-i trag, nici lemnele În foc nu-i ard. (În schimb, „La omul bogat și cocoșul ouă”; „La cel bogat merge și dracul cu colaci”. Săracului i se potrivește proverbul: „Nenorocirea, când vine pe capul omului, nu vine singură, ci mai trage și altele după ea”. Într-adevăr, „Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai scapi. (Orice deprindere rea Începe ca o curiozitate, care ni se iartă; Încercând-o din nou, Începem să-i simțim plăcerea, dar și mușcătura; iar repetând-o prea des, devenim dependenți de ea.) „Pasiunile noastre sunt adevărați fenicși. Îndată ce arde cel vechi, izbucnește din cenușa lui cel nou.” (J.W. Goethe) Obiceiul ușurează povara. (O normă de conduită, cum ar fi, de exemplu, „punctualitatea”, nu este suficient să fie Înțeleasă și privită ca utilă; dacă n-o transformăm Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o face nu numai dintr-un sentiment de blazare, ci și dintr-o anumită comoditate sufletească: căci a dori să cunoști, tot mai mult, adevăruri care dor, a dori să-ți lași tot mai mult sufletul animat de elanuri care ard Înseamnă de fapt să-ți iei În serios existența, să iei În serios atitudinea față de viață. Μ Prin iubire depășim conflictele legate de subiectivitatea noastră egoistă. Μ Stilul de viață interioară al unora este curiozitatea de a Înțelege un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prin minunata expresie: „Creația sporește lumea limitând-o”. Μ Nu este iubire adevărată care să poată evita acel foc interior, generator de Încântare, dar și de păcat: „Număr pietre peste care mândra trece vadul și păcate pentru care mă va arde iadul” (Lucian Blaga) Μ Când iubita din creația noastră folclorică spune: „Bădișor depărtișor,/ Nu-mi trimite-atâta dor”, vrea să exprime, de fapt, acest lucru imposibil pentru ea: dragul ei Îi este Într-atât de drag, Încât nu poate concepe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acerbă, uneori dramatică, este continua goană după Înfăptuirea unor tendințe egoiste și mercantile. Eroul, revoltatul Întru adevăr și dreptate, este de regulă prigonit și nu o dată chiar ucis! (O dovedește aceasta Întreaga istorie a umanității: Giordano Bruno, care a fost ars pe rug; Thomas Morus, care a fost decapitat; Socrate, care a trebuit să bea cucută; luptătorii pentru libertate, care au fost azvârliți În Închisori etc.) și totuși faptele dramatice din spectacolul vieții cotidiene nu au numai o semnificație negativă: ele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
drept fundal celor două lucrări, ca și cu cele două personaje copii, Max și Mimile, pe care Céline a avut grijă să-i lase În versiunea ei la Java neagră. „(prezentatorul) vru să-și reintre În funcții : era clar că ardea de nerăbdare să vorbească despre roman. Gastinel i-o tăie apoi dur, consimțind, până la urmă, nu Înainte de a scoate un oftat de-ți rupea inima, să zică două-trei cuvinte despre carte [...] Au căzut deci de acord să spună două-trei lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
în România. Într-o remarcă sugestivă, cu referire la acest fapt al cenzurii, Alex Ștefănescu lansează următoarea idee: "Poeta a devenit, atunci, pe neașteptate, o Jeanne d' Arc a noastră. Până și azi, mai sunt unii, care vor să o ardă pe rug"83. Desigur, "manierismul liric, exercițiul livresc, detașarea vocii poetice, toate acestea, înlocuite de un timbru moral mai apăsat, de o "lectură" a universului, mai intransigenta și mai "implicată"84, sunt rezultatul unei trăiri aparte, răsfrântă asupra poeticii celor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ca-n legenda regelui Midas/ Aș vrea să adun vorbele toate-ntr-un loc,/ Să le aprind, să dezbrac lumea de ele,/ dar s-ar scoroji trupul lumii asemenea/ Frumosului prinț cu piele de porc din poveste.// O dată cu ele ar arde și lumea lipită/ Pe partea interioară a cuvintelor, ca-ntr-un album.../ Nu știu eu oare desparte sau nici nu se poate desparte/ Lumea de lumea cuvintelor mele de-acum?" (Darul) Trăind într-un univers al cuvintelor, poetul se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
într-un inventar al urâțeniei, în care erau obligați să trăiască douăzeci și trei de milioane de oameni. Poeta a devenit atunci, pe neașteptate, o Jeanne d'Arc a noastră. Până și azi mai sunt unii care vor să o ardă pe rug"248, constată criticul cu amărăciune. "Frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri, pisici,/ tramvaie câteodată, cozi la făină,/ gărgărițe, sticle goale, discursuri,/ imagini lungite de televizor,/ gândaci de Colorado, benzină,/ stegulețe, portrete cunoscute,/ Cupa Campionilor Europeni,/ mașini cu butelii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Poeți români de azi, București, Editura Cartea Românească, 1979. Grigurcu, Gheorghe, Ethosul la Ana Blandiana, în "România literară", 3 (2005). Gurghianu, Aurel, Anotimpurile cetății, Cluj, Editura Dacia, 1988. Holban, Ioan, Profiluri epice contemporane, București, Editura Cartea Românească, 1987. Husar, Alexandru, Ars longa Probleme fundamentale ale artei, București, Editura Univers, 1980. Ierunca, Virgil, Fenomenul Pitești, București, Editura Humanitas, 1990. Ierunca, Virgil, Românește, București, Editura Humanitas, 1991. Ierunca, Virgil, Subiect și predicat, București, Editura Humanitas, 1993. Ierunca, Virgil, Dimpotrivă, București, Editura Humanitas, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate și ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis". Sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin neputința funciară de a fi, a se clădi prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
hai să ne pupăm. Alex: Încă n-am învățat să... pup. Vecin 1: (nu insistă) Ei, lasă că-nveți tu. (merge spre Maria) Maria: (strigînd la Mihai) Te rog să-i spui să mă lase în pace! Mie nu-mi arde de pupături! (Mihai, însă, năucit, tăcut, cu privirea pe dinăuntru, n-o aude; Vecin 1 interpretează asta ca pe o neutralitate, ca pe un acord și, cu dexteritate, o sărută pe Maria; Vecin 1 nu știe cine a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tu... Ce să mai vorbim... nu ești total convins... Te mai îndoiești, e adevărat? Costache: Da..., e-adevărat... fir-ar să fie de îndoială... că nu pot să mă debarasez total... Securistul: Ei, cînd o să crezi fără rezerve, cînd o să arzi, cînd o să fii un om nou, și pe dinăuntru și pe dinafară, cînd o să-ți dai și viața pentru... Costache: Mi-o dau. Securistul: Ei, atunci o să-l poți educa și pe fiul tău. Altfel... Costache: Da, înțeleg, tovarășe colonel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Chiar cum de-ai făcut rost de spațiu? Că doar nu ești nici fost persecutat politic... nici revoluționar... Matei: Ba, domnule, am fost și eu revoluționar... Mi-am dat foc la carnetul de partid... Păi! Domnule, și nu voia să ardă! Știi ce rău m-am fript la degete?! Nu ardea, domnule, și pace! M-am gîndit să nu fie vreun semn naibii...! Octav: Să știi c-a fost... Nu trebuia să-l arzi...! Matei: Mă...! Și dacă vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu ești nici fost persecutat politic... nici revoluționar... Matei: Ba, domnule, am fost și eu revoluționar... Mi-am dat foc la carnetul de partid... Păi! Domnule, și nu voia să ardă! Știi ce rău m-am fript la degete?! Nu ardea, domnule, și pace! M-am gîndit să nu fie vreun semn naibii...! Octav: Să știi c-a fost... Nu trebuia să-l arzi...! Matei: Mă...! Și dacă vrei să știi, am fost și persecutat politic... Octav: Nu mă mai miră
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
partid... Păi! Domnule, și nu voia să ardă! Știi ce rău m-am fript la degete?! Nu ardea, domnule, și pace! M-am gîndit să nu fie vreun semn naibii...! Octav: Să știi c-a fost... Nu trebuia să-l arzi...! Matei: Mă...! Și dacă vrei să știi, am fost și persecutat politic... Octav: Nu mă mai miră nimic... Matei: Da, băiatu', am făcut și eu pușcărie... Octav: Săracu'! Cîți ani ai făcut? Matei:...Vreo patrușcinci... Păi nu spui tu că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta:...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
drumul către Domnul... adică... drumul către noi înșine... (închide Biblia și se retrage la masa lui) Plutonierul: (terminînd o pasiență, trîntește cărțile pe masă) Iar nu mi-a ieșit (pauză) Vreți să vă spun una cu femei? Obiectiv nr.: Îți arde de bancuri... Plutonierul: Nu, dom'le, nu-i vorba de nici un banc... Va să zică: într-o zi..., stai că nu știu cum să încep..., va să zică, mai întîi să vă spun că femeile erau anchetate în altă parte... așa, în ziua aceea, de la secția
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror principiu se sprijină pe diferența dintre vizibil și invizibil. Adevărul literaturii, acela niciodată dezvăluit tocmai pentru că locuiește În limbajul literar, În interiorul unui limbaj de ne-explicat, a ars și a lăsat doar cenușă. Adevărul literaturii de astăzi, cînd se scriu, se cumpără și se vînd atîtea cărți, astăzi cînd cunoașterea stă În rețeaua virtuală mondială, este acela al unui obiect de muzeu. Dincolo de literatura ca savoir, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]