25,687 matches
-
timp, vin foarte multe investiții. În anul 1898 Primăria încheie primul contract cu firma germană AEG Berlin, pentru realizarea transportului cu tramvaie electrice la Iași. Astăzi, transportul în comun este asigurat prin tramvaie, autobuze și microbuze, de către CTP Iași (prin desființarea Regiei Autonome de Transport Public Iași în 16 septembrie 2016). A existat și un transportator privat, Unistil Bârlad, la care s-a renunțat în iunie 2016. Printr-un împrumut de la BERD s-a început reabilitarea infrastructurii rutiere a municipiului și
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
în 5 noiembrie 1918, a condus orașul Gherla până la 19 martie 1919, dată la care Consiliul Dirigent a desființat sfaturile naționale și a numit prefecți români, punând "„"țara în ogasul ei normal". Fondurile Sfatului Național Român din Gherla, în momentul desființării acestuia, au fost utilizate pentru înființarea Casinei Române și ajutorarea săracilor. Treptat, în fruntea instituțiilor de stat au fost numiți "„"șefi români". În perioada interbelică orașul Gherla a fost condus de mai mulți primari. La 1 iunie 1919 prefectul județului
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
Acesta simbolizează intensa activitate comercială praacticată la Galați. Orașul, în 1711, conform afirmației lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai important de pe întreg parcursul Dunării, statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului otoman din zonă și mai ales după desființarea definitivă a acestuia în 1829. Conform datelor Recensământului locuințelor și populației din 2011, orașul avea o populație de 249.432 locuitori. INS, în iulie 2015 a oferit un comunicat în care arăta faptul că municipiul are 306.000 locuitori. Primii
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
avea 99 de familii, în anul 1831 avea 507 familii, între care 286 străini și în majoritate români și foarte puțini bulgari, iar în anul 1838 avea 590 familii din care rămăseseră numai 169 familii de străini, aceștia plecând în urma desființării privilegiilor. În urma războiului româno-ruso-turc din anul 1877, care a dus la cucerirea independenței de stat a României, Băileștiul, prin poziția sa, a jucat un rol strategic deosebit de important iar băileștenii au contribuit din plin la întreținerea unităților militare care staționau
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
un rol important în formarea conștiinței naționale a românilor. La Blaj au avut loc, în 1848, mai multe adunări ale românilor din Transilvania. La adunarea convocată de Avram Iancu și Alexandru Papiu-Ilarian la 30 aprilie 1848, au fost formulate ideile desființării iobăgiei și ale egalității în drepturi a populației române din Transilvania cu celelalte națiuni. La 15-17 mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății, a avut loc Marea Adunare de la Blaj, la care au
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății, a avut loc Marea Adunare de la Blaj, la care au participat 30.000-40.000, majoritatea țărani. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română etc. Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria. Nerecunoașterea de către guvernul revoluționar ungar a egalității
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
și prin decretul imperial din 18 noiembrie 1849, era condusă atât militar, cât și civil, iar limba oficială era cea germană. Timișoara a fost desemnată drept reședință a guvernatorului iar orașul își menținea privilegiile obținute ca oraș liber regesc. Prin desființarea vămilor interne, dar și prin vămile protecționiste impuse țărilor vestice dezvoltate s-a creat un cadru favorabil dezvoltării economice din Imperiu, dezvoltând puternic zona și favorizând un impuls economic ce va ajuta la reconstrucția suferită după revoluția de la 1848. Timișoara
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
loc au determinat populația ca încetul cu încetul să renunțe la vechiul nume al localității Iștău, în schimbul denumirii locului ce le prilejuise o activitate rodnică. Și astfel apare denumirea Menzil, din care a derivat actualul Mizil. În anul 1845, anul desființării județului Săcuieni, localitatea era reședința uneia din cele două plăși ale județului respectiv. La începutul secolului al XIX-lea, Mizilul a fost vândut de moștenitoarea familiei Brâncoveanu, Safta Gr. Brâncoveanu, generalului Nicolae Mavru, care la rândul său l-a lăsat
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
etnografilor afirmă că prima parte (, adică secuiesc) a numelui orașului provine din așezarea sa geografică. Scaunele secuiești au fost unități de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania. Orașul Târgu Mureș a fost reședința scaunului Mureș din evul mediu și până la desființarea scaunelor secuiești și săsești din anul 1876, când a devenit reședința comitatului Mureș-Turda. În 1482 Matei Corvin declară așezarea oraș regal. În 29 aprilie 1616 localitatea a primit rangul de oraș liber regesc (în , iar în ). Pentru a demonstra noul
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
reprezentanți pe Gheorghe Șincai, Petru Maior și alții, a avut contribuții la dovedirea continuității populației daco-romane în Dacia și după Dacia, a militat pentru dezvoltarea învățământului în limba română, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor, secuilor și sașilor și pentru desființarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Farkas Bolyai ca profesor la Colegiul Reformat, unde au urmat studiile cele doi pașoptiști mureșeni, și fiul său, János Bolyai, creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele lor este purtat de o stradă și
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
mai mulți credincioși, deține un șir de biserici în aproape toate cartierele din oraș, între care se numără și Bisericile Bob și Buna Vestire. Amândouă lăcașurile de cult au fost date în folosința Bisericii Ortodoxe Române în anul 1948, odată cu desființarea Bisericii Române Unite cu Roma. Reprezentanții ortodocșilor au refuzat restituirea lor până în prezent. Cultul unitarian a fost înființat la Cluj în contextul reformei protestante. Anul 1568 este considerat anul fondării Bisericii Unitariene. În acel an Dieta de la Turda a proclamat
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
este amplasată statuia lui Ștefan cel Mare, operă a sculptorului Vladimir Florea. Monumentul a fost mutat din Parcul Central din Suceava, la ordinul prim-secretarului PCR Emil Bodnăraș. În anul 1968 se realizează o nouă împărțire teritorială a României, prin desființarea regiunilor și a raioanelor și înființarea județelor. Ca urmare, Câmpulung Moldovenesc este transformat din reședință de raion într-un simplu oraș în cadrul județului Suceava. În 1995, localitatea este ridicată la rangul de municipiu, fiind în prezent unul dintre cele cinci
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
elenică, este reflectată în literatură sau în cântecele acritice, unde „ακρίτες-akrites”, cetățenii-soldați ai zonelor mărginașe, de graniță sunt slăviți pentru luptele de apărare a țării împotriva cotropitorilor, unul dintre cele mai faimoase astfel de cântece fiind poemul epic Digenis Acritas. Desființarea oficială a statului bizantin în secolul al XV-lea nu a însemnat și dispariția societății bizantine. Sub stăpânirea otomană, ortodocșii, îndeosebi grecii, au continuat să se definească ca Ρωμαίοι (Romaioi, în turcește, Rum), apoi treptat, odată cu dezvoltarea naționalismelor moderne și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de 6 ani, Ioan al IV-lea. Din regență făcea parte omul de încredere a lui Teodor al III-lea Lascaris, Georgios Muzalon. La scurt timp după moartea lui Teodor , se produce o reacție a aristocrației niceeane, profund nemultumita de desființarea privilegiilor sale de dinastia Lascarizilor și de marginalizarea sa în conducerea statului. Regența a fost înlăturată, iar Geogios Muzalon a fost asasinat, revolta fiind condusă de Mihail Paleologul. Nu l-a înlăturat pe împăratul legitim, dar a urcat foare repede
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
linie de cale ferată, iar în 1897 Sibiul este electrificat. Tot în această perioadă Sibiul este sediul asociației ASTRA și un oraș important al comunității românești. În anul 1905 a fost dat în folosință tramvaiul sibian, care a funcționat până la desființarea sa în anul 1970. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și a perioadei comuniste populația săsească s-a diminuat considerabil prin deportări în Siberia și mai târziu prin emigrarea masivă în Germania. Odată cu instaurarea regimului comunist în
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
Cătiașului, Păltineni și Piatra; tot atunci, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiașu. În 1950 comuna a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968 reorganizarea administrativ-teritorială a dus la desființarea comunei Păltineni, inclusă comunei Nehoiu și transferată județului Buzău.
Păltineni, Buzău () [Corola-website/Science/301030_a_302359]
-
și avea satele Bănița, Găvănești și Movilița, cu 1959 de locuitori. În 1950, comunele Găvănești și Săgeata au fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, reforma administrativă a dus la desființarea comunei Găvănești și includerea ei în comuna Săgeata, care a fost rearondată județului Buzău, reînființat; tot atunci, satele Săgeata de Jos și Săgeata de Sus au fost unite în satul Săgeata, satul Șeineasca a fost inclus în satul Beilic, iar
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
care a fost rearondată județului Buzău, reînființat; tot atunci, satele Săgeata de Jos și Săgeata de Sus au fost unite în satul Săgeata, satul Șeineasca a fost inclus în satul Beilic, iar satul Dâmbroca a revenit la comuna Săgeata după desființarea comunei Scurtești. Singurul obiectiv din comuna Săgeata inclus în lista monumentelor istorice din județul Buzău de interes local este biserica „Sfântul Nicolae” din satul Găvănești, împreună cu clopotnița și zidul ei de incintă, ansamblul datând din anii 1844-1847 și fiind clasificat
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
din Bozovici, iar pentru țigani s-a stabilit că pot să-și facă locuințe mici din lemn, dar numai la marginea satului. În punctul central s-a fixat centrul civic cu clădirile cele mai importante, adică primăria, biserica, școala. La desființarea Graniței, în 1872 numărul locuitorilor au urcat la 3175, aceștia locuiau în 322 de clădiri și pe un teritoriu de 21569 de jugăre și 1600 de stînjeni, iar la sfârșitul secolului în 1900 erau 3974 locuitori, din care 3557 români
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
consemnată tot în plasa Filipești, doar cu satul de reședință, având o populație de 1896 de locuitori, În 1950, comuna Ghirdoveni a trecut în administrarea raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la desființarea raioanelor, comuna nu a revenit la județul Prahova, fiind transferată județului Dâmbovița. Tot atunci, ea a fost desființată și comasată cu comuna I.L. Caragiale, care a căpătat structura actuală, satul Ghirdoveni devenind noua reședință a comunei.
Ghirdoveni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301171_a_302500]
-
regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Denumirea de azi a comunei Caragiale a fost dobândită în anul 1952 la aniversarea a 100 de ani de la nașterea dramaturgului Ion Luca Caragiale, originar din această localitate. În 1968, la desființarea raioanelor, comunele nu au revenit la județul Prahova, fiind transferate județului Dâmbovița. Tot atunci, comuna Ghirdoveni a fost desființată și comasata cu comună I.L. Caragiale, care a căpătat structura actuala, sătul Ghirdoveni devenind nouă reședința a comunei. Comună este așezată
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
pentru tăiat scânduri și mori de apă cu făcaie. În 1925, anuarul Socec consemnează comună în plasă Pucioasa a aceluiași județ, cu satele Runcu, Costești, Bădeni, Piatra Epei (reședința), Ferăstraele și Brebu, având în total 2813 locuitori. În 1950, la desființarea județelor, comuna Runcu a trecut la raionul Pucioasa al regiunii Prahova și apoi (după 1952) la raionul Târgoviște al regiunii Ploiești. În 1968 a revenit la județul Dâmbovița, în actuala componentă. Comună se află în zona montană din nordul județului
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
regiunea Ploiești). În 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat; tot atunci, satele Drăgoești-Mâeni, Drăgoeștii de Jos, Drăgoeștii de Sus și Drăgoești-Snagov au fost comasate, formând satul Drăgoești, iar comunei i-au revenit satele Chiroiu-Satu Nou, Chiroiu-Ungureni și Chiroiu-Pământeni, după desființarea comunei Chiroiu. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Ialomița.
Comuna Drăgoești, Ialomița () [Corola-website/Science/301238_a_302567]
-
timp desființată, aidoma Școlii Obedeanu, a doua unitate de învățământ de la sud de Carpații Meridionali, după Sf. Sava din București. Decapitarea acestor unități de învățământ etalon nu a fost dictată din ignoranță sau tembelism, ci face parte din programul de desființare a României din toate punctele de vedere, inclusiv ca stat. Volumul lansat atunci era de versuri pentru copii: Din basme coborând spre noi, publicat de doamna Beatrice Sorescu la Editura NewEast din Tg. Jiu. Adresândumă direct elevilor prezenți, le-am
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
mai funcționa în aceeași plasă și comuna Scheia, cu satele Cucova, Fărcășani și Scheia, cu o populație totală de 1432 de locuitori. În această comună existau o școală mixtă, două biserici catolice și una ortodoxă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Scheia și trecerea satelor ei la comună Cuza Vodă, care avea, în această alcătuire, plus satul Volintirești preluat de la comună Heleșteni, 3,152 de locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Român din regiunea Bacău (între 1952 și
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]