26,912 matches
-
si Moab, regele arab Gindibu, oșteni din Arvad și chiar și din îndepărtata Cilicie. În fruntea oastei israelite, cu zece mii de luptători pedeștri și două mii de care de luptă, stătea regele Ahab ("A-ha-ab-bu mat Sir-'i-la-a-a", adică „Ahab israelitul”). În fruntea sirienilor din Damasc stătea regele Damascului "Hadadezer" ("Bir-'idri"), probabil identic cu "ben Hadad", iar în fruntea oștirii din Hamat regele "Irhuleni". Regele asirian, care cucerise în drum "Halpa" ("Haleb") și "Hamat", s-a considerat victorios, dar se pare că
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
israelite, cu zece mii de luptători pedeștri și două mii de care de luptă, stătea regele Ahab ("A-ha-ab-bu mat Sir-'i-la-a-a", adică „Ahab israelitul”). În fruntea sirienilor din Damasc stătea regele Damascului "Hadadezer" ("Bir-'idri"), probabil identic cu "ben Hadad", iar în fruntea oștirii din Hamat regele "Irhuleni". Regele asirian, care cucerise în drum "Halpa" ("Haleb") și "Hamat", s-a considerat victorios, dar se pare că rezultatul luptei a fost încă nedecis, și el s-a retras în țara lui, pentru ca în anii
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
la căderea lui Mussolini. Pentru a scoate Italia din război, regele a cerut sprijinul lui Dino Grandi. Grandi era unul dintre conducătorii cei mai importanți ai fasciștilor, iar în tinerețe fusese considerat o alternativă credibilă la conducerea lui Mussolini în fruntea Partidului Fascist. Regele mai spera de asemenea ca ideile lui Grandi despre fascism să fie mai blânde decât ale lui Mussolini. Diferiți amabasadori, inclusiv Pietro Badoglio, i-au propus lui Grandi să-i succeadă lui Mussolini.. Mișcarea de contestare a
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
fost votată cu majoritate, Mussolini a fost obligat să se întâlnească cu regele și să-și prezinte demisia ca prim-ministru. După ce a părăsit palatul regal, Mussolini a fost arestat de carabinieri și a fost transportat pe insula Ponza. În fruntea guvernului a fost numit Badoglio. Această mișcare a fost neașteptată, deoarece lui Grandi i se promisese că un alt general, cu calități personale și profesionale superioare, Enrico Caviglia, urma să ia locul lui Mussolini. Numirea noului premier nu părea că
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
Tot aici, a înființat Cohorta de cercetași „Timotei Cipariu” care în anul 1921 număra 288 de membri. În calitatea de conducător a cohortei de cercetași a participat la serbările aniversării zilei de 3/5 mai 1848 organizate la Blaj, în fruntea a 120 de elevi. Similar, a condus la București opt elevi la un concurs organizat de Societatea științifică literară „Tinerimea Română”. Pentru meritele sale a fost decorat cu „Virtutea cercetășească”. În paralel a predat cursuri la Școala tehnică de aviație
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
și cultural. Uzând de relațiile pe care le avea cu marii demnitari ai țări, pe care-i cunoscuse îndeaproape în anii refugiului la Iași, el obține pentru comuna Racovița terenuri de pășunat și păduri în "Cioru" și "Jidu", stă în fruntea Comitetului administrativ al Fondului școlastic al foștilor grăniceri ai regimentului orlățean în perioada 3 octombrie 1922 - 14 februarie 1939, străduindu-se pentru reactivarea acestuia. Ca membru al "Reuniunii agricole județene române" precum și al "Reuniunii agricole sătești transilvane", a militat prin
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
baza pe o armată care să poată face față valului de violențe, a cerut ca în mai puțin de șase luni să se ajungă la un plan acceptat de toate părțile pentru acordarea independenței. În iunie 1947, liderii naționaliști în frunte cu Nehru și Abul Kalam Azad din partea Congresului, Jinnah din partea Ligii Musulmane, B. R. Ambedkar din partea comunității celor fără castă și Master Tara Singh din partea comunității sikh, au căzut de acord cu un pland de partiție a țării după granițele
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
ei, planul de atac nu-l interesau. În primăvara anului 1249, cruciații erau gata de plecare. După ce Ludovic al IX-lea a încredințat regența mamei sale, Blanca de Castilia, și câtorva consilieri, oameni a căror fidelitate fusese încercată, armata în frunte cu regele ei, a coborât în sudul Franței și la Aigues-Mortes ea s-a îmbarcat pe 120 corăbii mari de război și peste 150 de ambarcațiuni mai mici, tocmite cu armatorii genovezi și pisani. Primul popas a fost făcut, conform
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
rege pentru schimbarea direcției cruciadei. Debarcarea cruciaților, câteva mii, în fața Tunisului în anul 1270, nu-l găsea pe sultanul Omar nepregătit. Solilor trimiși ca să-l întrebe dacă primește botezul, el le-a răspuns în derâdere că va veni imediat în fruntea unei armate de 100 000 oameni. Pregătirile de luptă au început, dar din cauza căldurii, a regiunii mlăștinoase insalubre, în tabăra franceză a izbucnit o epidemie de dizenterie căreia i-a căzut victimă însuși Ludovic al IX-lea. Până să debarce
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
se făcea în ordinea mediilor obținute în facultate, posturile disponibile la repartiție erau, toate, extrem de proaste, fiind cele refuzate de cei care le-au ocupat anterior. Aproape toți absolvenții apelau la alte mijloace (între care căsătoria avea un rol de frunte) pentru a se "transfera" într-un post mai convenabil. În continuare, promovarea se făcea pe criterii de nepotism sau politice. După 1989, situația a evoluat, în prezent cel puțin ocuparea posturilor se face prin concurs. Se ocupă prin concurs, practic
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
șa. Depretis a promovat legi progresiste dar putenric controversate la acea vreme, precum interzicerea arestării datornicilor, gratuitatea și obligativitatea învățământului public și scoaterea în afara materiilor obligatorii de studiu în scolile de stat a religiei. În 1887, a fost numit în fruntea guvernului italian Francesco Crispi. Noul premier și-a concentrat în domeniul politicii externe. Crispi a depus eforturi pentru transformarea Italiei într-o mare putere mondială, a crescut cheltuielile militare și a fost inițiatorul programului expansionist italian. Pentru a câștiga sprijinul
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
conducerea Italiei în 1903, rezistând cu mici întreruperi până în 1914. Giolitti era un funcționar public care avansase până la a fi ministru în cabinetele lui Crispi. Giolitti a fost primul premier italian care a rezistat o perioadă lungă de timp în fruntea cabinetului italian, fiind cel care a perfecționat conceptul politic "trasformismo" prin manipularea, constrângerea sau mituirea oficialilor pentru a-i atrage de partea lui. Fraudele electorale erau obișnuite un fapt obișnuit în timpul guvernării Giolitti. Premierul s-a străduit să favorizeze regiunile
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
succes dirijabilele în lupte, executând bombardamente aeriene asupra forțelor otomane. Războiul a radicalizat Partidul Socialist Italian: revoluționari antirăzboinici condus de viitorul dider fascist Benito Mussolini i-a chemat pe sprijinitorii partidului să răstoarne prin luptă guvernul. Giolitti a revenit în fruntea guvernului pentru scurtă vreme în 1920, dar epoca liberalismului se terminase în Italia. În perioada dinaintea izbucnirii primului război mondial, Regatul Italiei trebuia să facă față unui număr de probleme pe termen lung și probleme pe termen scurt în ceea ce privește alianțele
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
chestiune a dus la înăsprirea relațiilor Italiei cu Austro-Ungaria. Una dintre cele mai mari piedici care apărea în procesul luării unei decizii cu privire la alianțele ce trebuiau stabilite în războiul care se prefigura era marea instabilitate politică din 1914. După ce în fruntea cabinetului a fost numit în martie 1914 Antonio Salandra, el a încercat să obțină sprijinul naționaliștilor prin adoptarea unei linii politice de dreapta. În același timp, partidele de stânga au devenit tot mai neîncrezătoare în guvern, după uciderea a trei
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Nobile, care s-a folosit de dirijabilul N1 "Norge". Expediția a plecat de la Roma și s-a deplasat la Oslo (Norvegia), după care s-a îndreptat spre polul nord.. Proiectul lui Nobile a trebuit să învingă opoziția unor fasciști de frunte, a aviatorului Italo Balbo și a unor constructori de dirijabile. Încercările lui Nobile pentru finanțarea de către stat pentru construirea de noi dirijabile pentru continuarea expedițiilor sale s-au lovit de refuzul autorităților fasciste. Nobile a fost nevoit să obțină finanțare
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
se apropie de Mussolini, acesta din urmă să nu se arate interesat de stabilirea unor relații prietenști. Mussolini se opunea politicii antisemite a lui Hitler, în condițiile în care în chiar rândurile Partidului Fascist erau o serie de politicieni de frunte evrei, inclusiv amanta dictatorului italian, Margherita Sarfatti, directoarea direcție fasciste a artei și propagandei. Mai mult chiar, în rândurile italienilor obișnuiți erau puține voci care să susțină antisemitismul. Mussolini s-a opus eforturilor germane de anexare a Austriei după asasinarea
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
dr. Constantin Predețeanu, Mircea Theodorescu, Constantin Bodea, PreotIon Mihuț, Alexandru Nemoianu, Ion Cristof, Vasile Bădăluță (din Detroit). A scris și publicat texte critice despre opera lui George Enescu, Nicolae Labiș, Constantin Brâncuși, Gheorghe Tomozei, Artur Silveștri. A realizat filmul "Toate frunțile libere" dedicat poeziei lui Odysseas Elytis. Autoare a documentarelor tv din seria "Luminile islamului": "Șiiți și suniți. Frații dușmani"( 2007); "Conviețuirea cu Islamul", "Sufism, poezie și vocație mistica. Jalaludin Rumi și dervișii rotitori", cu participarea E. S. Adel Murad, Ambasadorul
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
Spoielile Bucureștiului”. A urcat pe scenă o lume autentică, valoarea muzicală fiind sporită de inspirația de factură folclorica. Pe de altă parte, o bogată viața artistică se desfășoară în Ardeal, Banat și Bucovina, animată de societăți muzicale și dramatice. În fruntea acestor formații s-au impus dirijori și compozitori de valoare că Ciprian Porumbescu, Iacob Mureșanu, Ion Vidu, George Dima. Ei au dat avânt genului liric românesc. Un moment esențial pentru istoria operetei românești este marcat de „Crai Nou”, în 1882
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
orașului New York. O dată cu premieră spectacolului Broadway-București a fost relansata sală TNO (închisă după incendiul din 2005), într-o formulă mai restrânsă (cu doar 260 de locuri), dând astfel posibilitatea artiștilor TNO de a-si relua activitatea la sediu. Reprezentant de frunte al ultimei perioade de glorie a operetei vieneze, Emmerich Kálmán a rămas în sufletul tuturor prin felul armonios și original în care a îmbinat acordurile suave ale muzicii sentimentale austriece cu ritmurile energice ale Ungariei natale. Opereta Contesă Maritza (creată
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
inaugurată casa memorială (reconstruită) a IPS în satul buzoian Valea Viei din comuna Pătârlagele și a fost dezvelit un bust al acestuia în fața casei. Cu acest prilej s-a celebrat o slujbă de comemorare de către un sobor de preoti, în frunte cu PS Epifanie Norocel, episcopul Buzăului și Vrancei . A publicat numeroase studii de dogmatică, apologetică, istoria religiilor, etc. Este autor de traduceri și de manuale de religie.
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
Oltul și până în Vârful Sorliței, hotar trasat după anul 1200 și marcat ca atare cu semne de hotar numite 'morminți'. De aici, din punctul numit „La tri metri” , începe hotarul cu satul Sebeșu de Sus, care coboară spre sud-vest peste „fruntea Moașii” , „Plăieț” , „Șanțu Săghișului” , continuat cu „Pârâul Hotărăl” până la vărsarea acestuia în râul Olt. Spre vest, granița cu orașul Tălmaciu o formează piscul „Cioru” (541m), continuată fiind de trupul de hotar numit „Brătianu” iar spre satul Bradu, delimitarea o face
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
ale cărui frunze sunt căutate de copii, pentru gustul lor acrișor. "Prin grădinuțe", racovicencele cultivă cu pricepere flori ca: trandafiri, panseluțe, coprine(narcise), garoafe, crini, ruji(gherghine), regina nopții, busuioc, tămâița, calapăr, flori de paie, sulumini(gălbenele), la loc de frunte fiind „mălinul”(liliacul) și florile albe(iasomia). Prin case cultivă plante ornamentale ca: țâtronul(lămâiul), leandru, urzica moartă, begonia, crăciuneasa, cercelușii și diferite specii de cactuși numiți de localnici „limba soacrii". În păduri este comun ursul, nărăvit uneori nu numai
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
părți ale lumii. Înconjurată în eforturile sale de către frații săi și de sora sa mai mare, tânăra Olga a început să scrie poezii și nuvele în limba germană. În anul 1884, Kobyleanska a intrat sub influența Nataliei Kobrynska, teoreticiana de frunte a mișcării femeilor din Ucraina și a Sofiei Okunevska, prima femeie medic din Austro-Ungaria, care a împărțit cu generozitate Olgăi cunoștințele ei și perspectivele pe care le-a avut în străinătate. Recunoscând talentul Olgăi, cele două femei au încurajat-o
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
1 363 de comune rurale pentru cele 2 568 de sate și 72 de cătune din întreaga provincie. În luna septembrie 1941 aici și-au desfășurat activitatea mai multe echipe de misionari, veniți din toată Țara: echipa Arhiepiscopiei Chișinăului în frunte cu părintele Teodor Rudiev, cea a Episcopiei Hușilor în frunte cu Episcopul Grigorie Leu, iar cea a Mitropoliei Sibiului și Făgărașului în frunte cu Mitropolitul Nicolae Colan. Începând cu luna octombrie 1941 în Transnistria au venit și alte echipe de
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
sate și 72 de cătune din întreaga provincie. În luna septembrie 1941 aici și-au desfășurat activitatea mai multe echipe de misionari, veniți din toată Țara: echipa Arhiepiscopiei Chișinăului în frunte cu părintele Teodor Rudiev, cea a Episcopiei Hușilor în frunte cu Episcopul Grigorie Leu, iar cea a Mitropoliei Sibiului și Făgărașului în frunte cu Mitropolitul Nicolae Colan. Începând cu luna octombrie 1941 în Transnistria au venit și alte echipe de preoți și monahi misionari, între aceștia mulți din Episcopia Hotinului
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]