25,640 matches
-
disciplină și un dispreț față de moarte. Descrierile acestei lupte se găsesc în izvoarele tradiționale islamice, mai precis în scrierile Șira și Maghazi, precum și în culegerile de Hadith. În anul 624 , la doi ani după ce Profetul Mahomed și adepții săi au fugit de la Mecca la Medina , tribul Quraish i-a trimis o scrisoare de amenințare lui Abdullah ibn Ubai ibn Salul , conducătorul orașului Medina , în care scria că dacă nu îi va alunga pe Mahomed și pe musulmani din Medina , atunci tribul
Bătălia de la Badr () [Corola-website/Science/329943_a_331272]
-
un Pokémon sălbatic sau e provocat de un antrenor la o luptă, ecranul se schimbă si devine unul de bătălii în care atacurile au loc pe rând. În timpul luptei, jucătorul se poate bate, folosi un obiect, schimba Pokémon-ul activ, sau fugi (aceasta nu este însă o opțiune în luptele contra antrenorilor). Toți Pokémon-ii au puncte de lovituri ("HP"); când un Pokémon are HP-ul redus la zero, leșină și nu se mai poate lupta până cand nu este reînviat cu ajutorul unui
Pokémon Platinum () [Corola-website/Science/329935_a_331264]
-
într-o ieșivă din orașul Satu Mare, dar s-a revoltat și a părăsit casa părintească. A lucrat ca ucenic de șelar și a intrat în mișcarea de tineret „Betar”. După ce a fost recrutat în armata română, a dezertat și a fugit în Ungaria, cu speranța ca va putea emigra în Palestina. La Budapesta a contactat pe conducătorii mișcării sioniștilor revizioniști locali și cu ajutorul lor s-a încadrat într-unul din grupurile de tineri din organizația Betar care au emigrat în mod
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
comandantul ei, Avraham Stern (zis „Yair”), care a fost ucis într-o locuință din Tel Aviv în februarie 1942. Au rămas liberi doar un nucleu restrâns de luptători. La 2 septembrie 1942 Eliyahu Giladi și Itzhak Shamir au izbutit să fugă din arest. Ei au ajuns în casa lui Yerahmiel Aharonson (zis Elisha), unde s-au deghizat în straie noi și s-au ascuns în centrul țării. Împreună cu membrii organizației aflați în libertate, în frunte cu Yehoshua Cohen, Shamir și Giladi
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
un bilet de loterie. Vestea bună este că biletul e câștigător al potului cel mare, dar, din păcate, doar un adult poate revendică premiul, iar termenul limită expiră într-o săptămână. Din moment ce nu poate avea încredere în nimeni, decide să fugă din orfelinat pentru a găsi familia ideală care s-o adopte și astfel să încaseze cecul. Prietenii ei și Vlad (Bucur), un ofițer de poliție, o ajută în această aventură. În acest fel Ema își dă seama care este adevărata
Ho Ho Ho 2: O loterie de familie () [Corola-website/Science/329983_a_331312]
-
frate de cruce și îi mărturisește că se teme de Mama-pădurilor, care făcea ravagii pe teritoriul său, ucigându-i supușii. Făt-Frumos o așteaptă noaptea, se luptă cu ființă malefica, o învinge și o leagă în lanțuri, dar această reușește să fugă astfel imobilizata. Tânărul erou pleacă pe urmele acesteia și în drumul său cunoaște o fată frumoasă, Ileana, de care se îndrăgostește. Ulterior află că era chiar față Mamei-pădurilor și din nou este nevoit să lupte cu aceasta. Reușește în final
Făt-Frumos din lacrimă () [Corola-website/Science/329984_a_331313]
-
contestată de unii. Toccatele sale pentru orgă sunt improvizații și sunt adesea urmate de o secțiune fugală. În aceste cazuri toccata este utilizată în locul preludiului. Toccatele lui Bach pentru clavecin sunt compoziții multi-secționale care includ în structura lor și o fugă. După perioada barocă toccatele au devenit tot mai rare. Există totuși câteva exemple importante. Din perioada romantică Robert Schumann și Franz Liszt a compus fiecare o toccată - piesa ambițioasă a lui Schumann este considerată una dintre cele mai dificile piese
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
și Naum Narcov în 1940 au caracterizat rebeliunea ca fiind cea mai importantă și cea mai sângeroasă din întreaga perioadă interbelică (Narcov a afirmat că mii de țărani rebeli au fost împușcați de către români, în timp ce 50.000 dintre ei au fugit în Rusia). Aceste cifre au fost ulterior revizuite - în spiritul unei atitudini antiromânești, cifra victimelor devenind 50.000. Cu toate acestea însă, revolta de la Hotin a fost înfățișată într-o lucrare cu caracter istoric ceva mai academic și mai onest
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
În cartea sa „Amintiri din Junimea”, Iacob Negruzzi își amintește că: "„Maiorescu suprimase în proiectul său de buget catedra ocupată de Andrei Vizanti la Universitatea de Iași. Mai târziu, în neregulă cu banii strânși pentru statuia lui Kogălniceanu, Vizanti a fugit în America, de unde n-a mai dat semn de viață”". În cartea sa „Istoria ideilor Mele”, A.D. Xenopol se referă la Vizanti cu următoarele cuvinte: Andrei Vizanti a fost considerat de unii contemporani ca fiind unul dintre cei "„care nu
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
-lea, pregătește un complot pentru detronarea regelui Jan al III-lea Sobieski. A fost descoperit, fiind acuzat de înaltă trădare și de folosirea vistieriei în scopuri personale. Deși Morsztyn jură că nu va părăsi țara, nu își respectă jurământul și fuge în Franța, unde acceptă poziția de secretar al lui Ludovic al XIV-lea, primind titlul de conte de Châteauvillain. Jan Andrzej Morsztyn moare pe 8 ianuarie 1693, în Paris. Morsztyn abordează teme din sfera regalității. Lucrările sale sunt construite cu
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
de la Postdam. Stabilirea populației din părțile centrale ale Poloniei a dus la creșterea numărului de polonezi ajungând până la cinci milioane în 1950, pe care guvernul a considerat-o ca fiind Teritoriile recuperate. Fosta populația de 10 milioane de germani a fugit sau a fost expulzată în Germania postbelică în 1950. Odată cu expulzarea ucrainienilor din Polonia în Uniunea Sovietică și a Operațiunii Vistula din 1947 care a dispersat minoritatea ucraineană rămasă, iar datorită exterminării minorității evreiești de Germania Nazistă în Holocaust iar
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
astfel o alianță, însă odată ce papa a demonstrat că reușește să reziste imperialilor, prin excomunicarea promulgată împotriva împăratului, cei doi conducători normanzi au revenit în sud pentru a-l asedia pe Gisulf în Salerno. Asediul a reușlit, iar Gisulf a fugit la Capua, unde a căutat să îl incite pe Richard împotriva lui Robert, care păstrase Salerno pentru sine, însă fără succes. Richard a început să asedieze Napoli, încă independent, cu ajutorul blocadei navale asigurate de Robert. Apoi, în 3 martie 1078
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
administrativ și economic, furnizând Ordinului pește, miere și vânat. În ciuda locației strategice, zidurilor groase și construcției masive, castel s-a predat în urma asediului condus de Asociația Prusacă la mijlocul secolului 15. Fiecare cavaler care a supraviețuit, sau care a fost prins fugind din castel a fost înecat cu cruzime în unul din cele 2 lacuri de lângă oraș sau în mlaștinile din apropiere. În mai puțin de un an, castelul s-a reîntors la Cavalerii Teutoni, fiind recuperat de trupe compuse din mercenari
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
forță de 200 de cavaleri la solicitarea lui Roger, mergând către Roma, pentru a-și demonstra sprijinul față de antipapa Anaclet al II-lea. Cu toate acestea, pe când Rainulf se afla plecat la Roma, soția sa, Matilda, împreună cu fiul ei, au fugit la fratele ei Roger în Salerno, invocând anumite acte de cruzime ale lui Rainulf. Roger l-a chemat pe Rainulf în fața curții, însă acesta a refuzat să compară. Roger a fost nevoit, în lipsa vasalului său, să anexeze comitatul de Avellino
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
loc. Rainulf i-a acordat sprijin armat lui Tancred de Conversano, sub comanda lui Roger de Plenco, însă pe de altă parte aștepta întăriri dinspre Pisa și Genova. Rainulf a eșuat în a menține Nocera, iar Robert de Capua a fugit spre nord. Până în iunie 1134, proprii susținători ai lui Rainulf s-au risipit, iar el a fost astfel nevoit să încheie pacea cu regele Siciliei. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, cei doi s-au sărutat și îmbrățișat, așa încât "cei care
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
iulie 1138, Papa Inocențiu al II-lea și susținătorii săi, principele Robert al II-lea de Capua și Richard de Rupecanina, au fost surprinși într-o ambuscada la Galluccio. Inocențiu a fost capturat, insă Robert și Richard au reușit să fugă în Germania, unde au fost primiți de regele Conrad al III-lea al Germaniei. Frederic I Barbarossa i-a succedat lui Conrad în 1152 și, la dietă de la Würzburg, în prezența normanzilor, a decis ducerea la îndeplinire a împăratului Lothar
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
reunindu-se din nou cu Robert de Loritello, Andrei s-a răsculat încă o dată împotriva regelui Guillaume. Răsculații au incendiat Butera, însă au fost nevoiți să renunțe la cauza lor ca urmare a intervenției personale a regelui Siciliei. Andrei a fugit la Constantinopol, pentru a solicita trupe și bani din partea împăratului Manuel I Comnen, însă nu a obținut nimic, dat fiind că pacea a fost încheiată între regele din Palermo și Bizanț. Andrei a mai apărut abia în 1167, cu ajutorul arhiepiscopului
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
nume produsă de Famous Studios pentru Paramount Pictures. Cum numele său indică, Casper este o fantomă, dar nu ca celelalte fantome, el nu vrea să sperie lumea, ci vrea să își facă prieteni, dar din păcate toată lumea se sperie și fug. Conform filmului din 1995 "Casper", numele lui de familie este McFadden. În desenele animate, Casper adesea se împrietenea cu micul Billy sau cu un animal micuț, iar la sfârșit Casper este declarat erou după ce salvează oamenii de o anumită situație
Casper, fantoma prietenoasă () [Corola-website/Science/328179_a_329508]
-
ajutorul de la prietenul său care nu era evreu Andrzej Bogucki și de la Janina, soția acestuia. În aprilie 1943, Szpilman observă declanșarea și înfrângerea revoltei din ghetoul din Varșovia printr-o fereastră din apropierea ghetoului. După un an Szpilman este forțat să fugă după ce un vecin îl descoperă. În cea de-a doua sa ascunzătoare se află un pian dar este forțat să păstreze liniștea, de asemenea el suferă de icter. În august 1944, rezistența poloneză începe Insurecția din Varșovia, atacând o clădire
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
dar este forțat să păstreze liniștea, de asemenea el suferă de icter. În august 1944, rezistența poloneză începe Insurecția din Varșovia, atacând o clădire germană aflată vizavi de ascunzătoarea lui Szpilman. Un tanc distruge apartamentul său și este forțat să fugă și să se ascundă în altă parte în timp ce lupta se dezlănțuie în jur. De-a lungul următoarele luni orașul este distrus și golit de populație iar Szpilman, care nu mai are pe nimeni, caută disperat adăpost și provizii printre ruine
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
a trimis daruri și i-a promis să o ia de soție dacă ea va permite normanzilor să pătrundă în cetate. Utilizând frânghii în timpul nopții, ea a ajutat astfel trupele inamice să intre în Otranto. Odată orașul pierdut, Malapetzes a fugit pe mare, lăsându-și în urmă soția și copiii. În 1066, Godefroi a plănuit prima încercare normandă de a pătrunde în Balcani ("Romania"). Adunând o puternică armată în vederea acestui scop, el a fost oprit în apropiere de Bari de către Mihail
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
pușcă și casele de poartă suplimentare. Fortul s-a predat fără luptă trupelor franceze de sub comanda generalului Jean Victor Marie Moreau în timpul Războiului napoleonian al celei de-a doua coaliții din 1800, iar ultimul principe-arhiepiscop, contele Hieronymus von Colloredo a fugit la Viena. În secolul al XIX-lea, el a fost folosit drept cazarmă, depozit și temniță înainte de a fi abandonat ca avanpost militar în 1861. Hohensalzburg a fost renovat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și a devenit o
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
Guaimar al IV-lea, adică văduva fratelui său Drogo, lucru care este imposibil. Umfredo a avut doi copii: Se știe că Umfredo a mai avut cel puțin o fiică, pe baza unei povești relatate de Amato de Montecassino. Abelard a fugit de Robert Guiscard împreună cu "Gradilon, soțul surorii lui" în 1078, pe când se afla în stare de revoltă față de unchiul său. Gradilon a fost capturat de către trupele lui Guiscard în apropiere de Trevico în vara lui 1079 și supus orbirii.
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
în prezența ducelui Robert I de Normandia. Este invocată posibilitatea ca acest Repostel s-ar fi lăudat anterior că ar fi dezonorat-o pe fiica celui care avea să îl asasineze. Amenințați la rândul lor cu moartea, frații Drengot au fugit cu rudele lor la Roma, unde unul dintre frați a obținut audiență pe lângă papă, înainte de a se muta în sud și a se ralia cauzei lui Melus din Bari. Amato datează episodul după anul 1027 și nu îl menționează pe
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și Leon din Ostia (nu continuarea lui Petru Diaconul). Toate cele trei cronici arată că normanzii, fie că este vorba de un grup de 40 de oameni, fie de o forță mai largă de circa 250, sub conducerea lui "Rodulfus", fugind din fața mâniei lui Richard al II-lea, au ajuns în fața papei Benedict al VIII-lea, la Roma. Suveranul pontif i-a trimis la Salerno sau Capua, pentru a căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]