25,947 matches
-
tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; - să ai conținutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/a propriei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; - să respecți normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie și de punctuație) și precizarea privind numărul de cuvinte. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
devastatoare și prin autenticitatea confesiunii, se transcende individualul, întrun roman al experienței care „sporește cu unul seria miturilor umanității“ (Perpessicius). - VARIANTA 14 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic) 1. sinonime neologice: teorie - concepție, ipoteză; hotărâsem - decisesem, optasem 2. Parantezele utilizate în secvența dată au rolul de a izola de restul enunțului o construcție explicativă/incidentală; au rolul de a diferenția planul narării evenimentelor de planul reflecțiilor personajului narator/rolul de a marca inserarea unei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tare", explicită. În schimb, școala lucrează în continuare cu exemple paradigmatice de probleme și de rezolvări de probleme (ceea ce Thomas Kuhn a numit știință normală), încercând astfel să ofere cea mai bună (a se citi, eficientă) cale de a formula ipoteze și de a rezolva probleme (în mod evident, cea mai bună cale se impune ca fiind și singura, ceea ce descurajează improvizația, inovarea, utilizarea alternativelor). Un exemplu în acest sens îl reprezintă examenele naționale din România, unde, din neglijență sau incompetență
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care sunt funcționale în grupul de prieteni și în familie se pot dovedi inadecvate la școală, ceea ce pledează împotriva școlii, mai ales atunci când școala nu este percepută de copil ca fiind vitală; amintim din nou influența greu de cuantificat (dar ipoteza noastră este că această influență este extrem de semnificativă) a mediului virtual și a modalităților de manifestare a agresivității exploratorii aici. 8.2. Forme de inhibare/disipare a agresivității intragrupale Agresivitatea este doar unul dintre instinctele care alcătuiesc "marele parlament al
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prin întinderea mâinii, transformate ulterior în gesturi de salut, cel mai cunoscut fiind strângerea amicală a mâinii; comportamente de remotivare, ceea ce presupune utilizarea de către adulți a gesturilor și limbajului utilizate de copii, printre care și oferirea de hrană: "[...] am preferat ipoteza că este vorba de un mecanism comportamental înnăscut deoarece chiar și copii foarte mici apelează la acest comportament în mod spontan și adecvat situației, de exemplu atunci când vor să se împrietenească cu un străin". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 125) În aceeași
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
întregime explicația căutată. Este foarte posibil ca dezvoltarea politică să aibă legătură cu eficiența structurilor și, în linii mari, cu capacitatea acestor structuri de a face față deciziilor pe care trebuie să le ia sistemul. Totuși, aceasta este doar o ipoteză, iar evaluarea posibilului efect al diferențierii și autonomiei structurilor în sistemul politic depinde de o analiză empirică. Trebuie arătat că diferențierea și autonomia structurală cresc capacitatea sistemului politic. Orice concluzie dincolo de acest aspect ne face să luăm în considerare rolul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
datorită faptului că existența unui număr mare de partide este atribuită RP. În această etapă, singura concluzie care se poate trage este că sistemul bipartidist și sistemul uninominal cu majoritate simplă sunt legate între ele. În general, pentru a demonstra ipoteza că gradul influenței sistemelor electorale asupra sistemelor de partide este mare, s-a susținut (de către Duverger) că există o tendință normală a deplasării formelor de guvernare către dualism dacă nu sunt "împiedicate" de sistemul electoral (Duverger, 1954: 1915). Totuși, nu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partidele poate nu doresc să le ridice. O tactică similară este de asemenea adoptată de partidele care fie sunt mici, fie se află în afara guvernării, și care altfel poate că nu sunt în stare să exercite multă influență. De aici ipoteza că referendumul poate conduce la manipularea electoratului, iar referendumul și inițiativa populară nu ajută neapărat la legarea poporului ca întreg de sistemul politic. O astfel de concluzie nu este justificată: manipularea prin grupuri și partide mici poate fi eficientă doar
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a suscitat atenția a fost cea a efectelor sistemelor majoritare și proporționale asupra sistemelor de partide. Timp de zeci de ani a existat o controversă în acest domeniu. În anii 1930 și la începutul anilor 1940 au existat discuții privind ipoteza că reprezentarea proporțională era responsabilă pentru venirea la putere a lui Hitler: vezi de exemplu, F.A. Hermens, Democracy or Anarchy? (1941). În lucrarea clasică Political Parties, M. Duverger a încercat să dezvolte ceea ce el numea "legea" relației dintre sistemele bipartidiste
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
viața politică; nu toate pretind, ca în statele comuniste, că partidele sunt de "avangardă", dar, în alți termeni și cu o altă emfază, ei susțin adesea că organizațiile lor modelează semnificativ societatea. Cât de departe se poate merge cu aceste ipoteze și, din moment ce rolul partidelor variază vizibil, până unde se poate evalua gradul acestor variații atât între țări, cât și de-a lungul timpului? În ciuda importanței acestor chestiuni, încă nu se poate da un răspuns precis. Nu avem nici cunoașterea empirică
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
legătură între popor și guvernare, și dacă această legătură se realizează de jos în sus, de la popor la guvernare, de sus în jos, de la guvernare la popor, sau dacă acoperă mișcări în ambele direcții. Stabilitatea partidelor Stabilitatea limitată a partidelor Ipoteza principală este aceea că partidele care își continuă existența pe perioade îndelungate au o putere sau o "pondere" substanțială într-o societate. Unele dintre aceste partide de lungă durată se pot prăbuși în cele din urmă și par astfel să
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fi strâns corelate cu activitățile unui anumit guvern. Dar o astfel de dificultate nu justifică neglijarea și cu atât mai puțin ignorarea totală a impactului. Evaluarea rolului executivelor naționale se va îmbunătăți treptat doar prin eforturi perseverente și pe baza ipotezei generale conform căreia guvernele chiar au importanță, deși probabil ea nu este atât de mare pe cât presupun unii (în special criticii anumitor cabinete). Privire de ansamblu Executivele naționale sunt în centrul vieții politice, deoarece "convertesc" sugestii și propuneri în politici
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
întregi, gânditorilor liberali. Alături de câțiva lideri "buni", au existat atâția conducători nemiloși în oprimarea supușilor lor și în obținerea de teritorii, de obicei prin forță, încât nu a existat un prea mare entuziasm față de conducere. Teoreticienii au început să susțină ipoteza că era nevoie de mecanisme care să limiteze exercitarea conducerii, multe constituții vizând tocmai acest aspect. Exista un interes scăzut pentru analizarea punctelor forte ale liderilor, cu excepția unor gânditori precum Machiavelli, care își doreau să apară un conducător care să
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
independenți" să examineze și, eventual, să adjudece cazul? Această întrebare se leagă parțial, dar numai parțial, de existența instituțiilor juridice separate: de obicei se presupune că acolo unde structurile sunt diferențiate, audierea va fi mai dreaptă; trebuie să testăm această ipoteză; * În ce grad au judecătorii puterile legale sau constituționale de a analiza cazul? Este aceasta una din chestiunile pe care sunt îndreptățiți să le rezolve, sau vor fi nevoiți să spună că nu au jurisdicție, nu pentru că reclamantul a greșit
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
responsabil și a transferat ideea multor țări, în principal în Commonwealth. Specialiștii americani au deplâns faptul că un astfel de principiu nu a prins niciodată rădăcini în Statele Unite. Noțiunea de sistem de partide responsabil pare să se bazeze pe o ipoteză: aceea că alegătorii votează programe. Studiile asupra votării au demonstrat că această ipoteză este falsă, deoarece votarea se asociază mai mult cu tiparele durabile ale "identificării partinice", care la rândul lor sunt legate de socializare și de grupurile cu care
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au deplâns faptul că un astfel de principiu nu a prins niciodată rădăcini în Statele Unite. Noțiunea de sistem de partide responsabil pare să se bazeze pe o ipoteză: aceea că alegătorii votează programe. Studiile asupra votării au demonstrat că această ipoteză este falsă, deoarece votarea se asociază mai mult cu tiparele durabile ale "identificării partinice", care la rândul lor sunt legate de socializare și de grupurile cu care se asociază alegătorii. Temele și programele intră doar într-o măsură limitată în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Dar ea rămâne vie în mintea politicienilor și multor alegători. Am putea spune, oare, că ei se înșeală și că miturile pur și simplu mor greu? Dintr-o perspectivă empirică, aceasta poate fi concluzia corectă, dar există și o altă ipoteză, care sugerează că teoria mandatului înseamnă de fapt că un partid, după ce a obținut o majoritate, intră în contact cu poporul cu întreg poporul, nu doar cu susținătorii lui. Contractul stipulează că partidul învingător poate face ce a spus că
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
după ce a obținut o majoritate, intră în contact cu poporul cu întreg poporul, nu doar cu susținătorii lui. Contractul stipulează că partidul învingător poate face ce a spus că va face, nici mai mult și nici mai puțin. În timp ce această ipoteză ridică probleme de implementare de exemplu, cu privire la situații de urgență ea are și valoarea de a determina în linii mari granițele cu privire la ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă un partid care se află la putere. Teoria
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mod minunat". Tentația de a descoperi o falie necesară în regimul normalității, în realul perceput drept contondent, așadar agresiv pare, de cele mai multe ori, grefată pe o marcată conștiință a diferenței față de exterioritate, când nu presupune chiar conștiința alterității interioare. Prima ipoteză ar explica impulsul metamorfotic pe care ontos-ul îl manifestă imediat ce i se impune raportarea la ceilalți, așa cum se întâmplă într-un text precum Cum până la urmă alung bursucii: "mai întâi fac un semn oarecare/ spun ceva dar să fie frumos
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu rouă/ căci bursucii o știm/ mai ales vin atunci când plouă// sunt acum mânzul alb sunt lumină/ ei se-ascund undeva mult mai jos/ eu mai fac iar un semn oarecare/ spun ceva însă mai frumos". Cea de-a doua ipoteză are în vedere constanta revenire a poetului la motivul dedublării: "Duhul meu ca un frate sărac/ Pe deasupra-mi în chipuri ciudate/ Cum să se-mpartă ar vrea și cum/ De atâta tăcere nu poate// Priviți sunt întreg și cuminte/ Și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fărîmițată în state independente, fiecare avea guvernul său. Regii au refăcut unitatea politică a Franței ocupînd unul după altul marile fiefuri"77. Remanenta terminologică este cu atît mai curioasă cu cît atît unii, cît și ceilalți sînt mereu nehotărîți în ceea ce privește ipoteza nașterii cu adevărat a națiunii franceze. Pentru ultimii carolingieni se pune problema de "a nu lăsa" Franța să piară, pentru Capețieni de "a reface" unitatea politică a țării. Întotdeauna, începînd cu vremurile istorice îndepărtate, s-a considerat că obiectivul artizanilor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
rupturii, al sfîșierii. Contrar celor sugerate de o parte a istoriografiei contemporane, în cazul de față pericolul nu pare a fi creat de dorința de resuscitare a separatismelor regionale. Cvasiindiferența arătată în această privință de autorii noștri conduce, dimpotrivă, la ipoteza că măcar în acest domeniu principiul unității naționale s-a impus pentru totdeauna. În schimb, există avertismente foarte clare, pe care trebuie să le acceptăm, referitoare la aspectele mai generale, ale politicului și religiosului, avertismente date direct sau indirect (armaniacii
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ultimele două secole. E adevărat că și obsesia Impurității ce trebuie combătută, a Răului ce trebuie exorcizat sau a Mîntuirii ce trebuie asigurată sînt realități subiacente, plasate în planul secund al tuturor Terorilor instituționalizate ale totalitarismelor moderne... Faptul că aceste ipoteze, că aceste întrebări sînt legitime nu înseamnă că li se poate da întotdeauna un răspuns clar. De fapt, nu e vorba decît de a stăpîni sau de a încerca să stăpînești ceea ce-ți oferă istoria, un material din care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lungă durată pe teren, observația participativă, comunicarea directă cu subiecții sociali care au ei înșiși interpretarea lor despre lume. Ea se bazează apoi pe bogăția epistemologică care are istoria drept fundament, istorie care este totodată una a conceptelor și a ipotezelor teoretice. Studiul acestei istorii, cu prelungiri în preocupările noastre contemporane, este esențial, deoarece toate științele umaniste au la bază presupoziții antropologice, implicite în cele mai multe cazuri, presupoziții pe care numai analiza le poate scoate la lumină. În această lucrare a cărei
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
antropologie cognitivă încearcă să apropie criteriile sale de științificitate de cele ale științelor experimentale, dar se lovește de aceleași dificultăți ca și antropologia culturală în ansamblu: colectarea de informații pe teren nu este niciodată "pură", ea depinde întotdeauna și de ipotezele, și de centrele de interes ale cercetătorului. Studiind cunoștințele indigene relative la domenii precise, aceste cercetări au lărgit considerabil câmpul a ceea ce este interesant: clasificări, raționamente, mecansime ale memoriei, reprezentări relative la toate domeniile cunoașterii. De fapt, antropologia cognitivă procedează
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]