KorAP: Find »[drukola/base=ipoteză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...984 985 986 ...1195 >

29,866 matches

Corola-website/Law/263731_a_265060

de acces la justiție, implică în mod necesar asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate procesuală și calitate procesuală. Se mai arată că obligativitatea constituirii garanției există chiar și în ipoteza contestării documentației de atribuire, astfel încât pot exista situații în care, din cauza valorii foarte mari a garanției de bună conduită, să nu se poată contesta cerințe abuzive din cadrul documentației de atribuire. Condiționarea introducerii cererii de constituire a garanției de bună conduită

DECIZIE nr. 422 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263731_a_265060]
de a formula contestații/plângeri/cereri, în condițiile existenței unui număr foarte mare de soluții de admitere a acestora. Mai mult, nu există nicio precizare în sensul pierderii garanției numai în măsura în care se constată exercitarea abuzivă a dreptului, de exemplu în ipoteza introducerii unei contestații sau plângeri vădit neîntemeiate. 6. Se mai susține că prevederea legală criticată încalcă principiul imparțialității și egalității în înfăptuirea justiției, nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, fiind aplicată în mod nediscriminatoriu și aducând atingere principiului

DECIZIE nr. 422 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263731_a_265060]
Corola-website/Law/263729_a_265058

Codul de procedură fiscală]. De la acest moment se naște și dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată, respectiv de a emite decizia de impunere cuprinzând, printre alte elemente, cuantumul creanței fiscale principale. În schimb, în ipoteza în care creanța fiscală principală nu a fost stinsă la termenul scadent prevăzut de lege se naște dreptul statului de a percepe creanțe fiscale accesorii, organul fiscal, emițând decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii. 3. În ipoteza în care

DECIZIE nr. 344 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263729_a_265058]
schimb, în ipoteza în care creanța fiscală principală nu a fost stinsă la termenul scadent prevăzut de lege se naște dreptul statului de a percepe creanțe fiscale accesorii, organul fiscal, emițând decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii. 3. În ipoteza în care raportul de drept material fiscal s-a epuizat anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2010 , este evident că și dreptul de creanță fiscală principală a luat naștere anterior acestui moment. În această

DECIZIE nr. 344 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263729_a_265058]
Corola-website/Law/263343_a_264672

soluției, prin care s-a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege cu următorul cuprins: - Art. 47 alin. (1) lit. b): (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție

DECIZIE nr. 397 din 3 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263343_a_264672]
și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Față de excepția inadmisibilității acțiunii, reclamantul Gabriel Emilian Constantin a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 317/2004 , circumstanțiind-o la ipoteza neidentificării situației de fapt care a determinat sesizarea, cu toate că Inspecția Judiciară a dispus clasarea în baza dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 . În fapt, ambele ipoteze, atât cea invocată de autor, cât și cea

DECIZIE nr. 397 din 3 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263343_a_264672]
din Legea nr. 317/2004 , circumstanțiind-o la ipoteza neidentificării situației de fapt care a determinat sesizarea, cu toate că Inspecția Judiciară a dispus clasarea în baza dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 . În fapt, ambele ipoteze, atât cea invocată de autor, cât și cea invocată de Inspecția Judiciară ca temei al clasării sesizării sunt acoperite de dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 . 22. Curtea observă că până la adoptarea Legii nr.

DECIZIE nr. 397 din 3 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263343_a_264672]
acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Prințul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei și Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. 34. Prin urmare, Curtea constată că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de

DECIZIE nr. 397 din 3 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263343_a_264672]
exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt, caracterul definitiv al soluției clasării este

DECIZIE nr. 397 din 3 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263343_a_264672]
condițiilor prevăzute, așa cum a decis instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 487 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 27 ianuarie 2014), în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească. 35. Cu privire la invocarea art. 1 alin. (1) și alin. (5), art.

DECIZIE nr. 397 din 3 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263343_a_264672]
Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică

DECIZIE nr. 397 din 3 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263343_a_264672]
Corola-website/Law/263388_a_264717

dezbaterile parlamentare amintite. 4. În conformitate cu prevederile art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă și art. 14 din Legea nr. 47/1992 , domnul judecător Puskas Valentin Zoltan, prin intermediul președintelui Curții Constituționale, adresează autorului excepției o întrebare, și anume, în ipoteza în care un anumit număr de candidați independenți s-ar asocia pe o listă comună, cum ar urma să se stabilească rezultatele obținute de fiecare candidat în parte, de vreme ce electoratul va vota lista în ansamblu. Autorul excepției răspunde că în funcție de

DECIZIE nr. 252 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263388_a_264717]
3) din Legea nr. 67/2004 , candidații independenți ar fi avut posibilitatea să formeze liste, astfel încât ar fi existat un prag electoral identic cu cel prevăzut pentru partidele politice în art. 96 alin. (1) și (2). Într-o astfel de ipoteză, lista candidaților independenți ar fi putut beneficia, în cazul depășirii pragului electoral, de numărul de mandate repartizat, în condiții de egalitate cu partidele politice. De asemenea, lista candidaților independenți ar fi putut trece pragul electoral, întrucât numărul votanților unei liste

DECIZIE nr. 252 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263388_a_264717]
pe de o parte, reprezintă opțiunea legiuitorului care apreciază asupra modalității de repartizare a mandatelor de consilier și asupra întinderii pragului electoral necesar pentru candidații independenți, iar, pe de altă parte, se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale. În plus, "instituirea unui prag electoral pentru candidații independenți pentru a participa la repartizarea mandatelor de consilier alături de partide politice, alianțe politice și alianțe electorale asigură o evitare a fragmentării repartizării mandatelor de consilieri și o reprezentare adecvată

DECIZIE nr. 252 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263388_a_264717]
Corola-website/Law/263369_a_264698

28. Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că "respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă și previzibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii". De aceea, "una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative". Așadar, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, respectiv să fie clar, precis și previzibil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.

DECIZIE nr. 390 din 2 iulie 2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi art. 42 din Legea privind parteneriatul public-privat. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263369_a_264698]
în vedere cele de mai sus, Curtea constată că art. 38 alin. (1) din lege este contrar art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa privitoare la calitatea legii, destinatarii normei neavând posibilitatea obiectivă de a-și adapta conduita ipotezei normei juridice analizate. 37. În aceste condiții, Curtea reține că art. 38 alin. (1) din lege afectează obligația pozitivă a autorităților publice de informare corectă a partenerului privat, obligație prevăzută de art. 31 alin. (2) din Constituție. De asemenea, Curtea

DECIZIE nr. 390 din 2 iulie 2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi art. 42 din Legea privind parteneriatul public-privat. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/263369_a_264698]
Corola-website/Law/263589_a_264918

material al infracțiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta-tip privind folosirea frauduloasă a unui act ce servește la stabilirea identității, la legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este obligatorie și în ipoteza în care acțiunea s-a realizat prin întrebuințarea identității reale a unei persoane pentru următoarele considerente: În noua reglementare a infracțiunii referitoare la falsul privind identitatea, uzul de fals comis de autor, constituind un element constitutiv al infracțiunii, într-o

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
acțiunea s-a realizat prin întrebuințarea identității reale a unei persoane pentru următoarele considerente: În noua reglementare a infracțiunii referitoare la falsul privind identitatea, uzul de fals comis de autor, constituind un element constitutiv al infracțiunii, într-o astfel de ipoteză operează o absorbție legală, iar infracțiunea devine una complexă. În forma-tip, elementul material al infracțiunii constând în acțiunea de prezentare sub o identitate falsă ori atribuirea unei identități false altei persoane, ambele modalități alternative trebuie să îndeplinească o cerință

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
să suporte consecințele juridice produse ca urmare a faptei inculpatului, aceasta figurând în continuare drept contravenient în procesul-verbal întocmit cu datele sale de identificare. Dacă tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) din Codul penal se realizează doar în ipoteza "folosirii frauduloase a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat", se ajunge la situația ca, deși intenția legiuitorului a fost atragerea unei răspunderi penale agravate în cazul folosirii

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
nu pot nici amâna îndeplinirea unor atribuții până la prezentarea unui act de identificare. Un argument suplimentar în acest sens îl poate constitui inclusiv situația persoanei juridice [art. 327 alin. (2) din Codul penal nefăcând distincție între persoanele fizice și juridice], ipoteză în care folosirea datelor de identificare reale ale altei persoane juridice este posibilă prin folosirea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul ale actelor de înființare ale altei persoane juridice în vederea producerii unor efecte juridice. Curtea de Apel Timișoara - Secția

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
premisa că funcționarul în fața căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmații ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei. De asemenea, s-a introdus o diferențiere sub aspectul regimului sancționator între ipoteza recurgerii la o identitate fictivă și cea a utilizării frauduloase a identității aparținând altei persoanei, în acest din urmă caz existând riscul angajării unor consecințe juridice în sarcina persoanei respective". În acest sens, argumentul invocat în expunerea de motive a

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
premisa că funcționarul în fața căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmații ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei. De asemenea, s-a introdus o diferențiere sub aspectul regimului sancționator între ipoteza recurgerii la o identitate fictivă și cea a utilizării frauduloase a identității aparținând altei persoane, în acest din urmă caz existând riscul angajării unor consecințe juridice în sarcina persoanei respective. VIII. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale Nu a fost pronunțată

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
a elementului material al infracțiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta-tip, vizând folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie și în ipoteza în care acțiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane. Actualul Cod penal, spre deosebire de reglementarea anterioară, aduce o restrângere la nivelul tipicității în ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea. În forma de bază din art. 327

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
nu trebuie să dea crezare simplelor afirmații ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei. În această nouă formă de incriminare a falsului privind identitatea, uzul de fals comis de către autor reprezintă un element constitutiv al falsului privind identitatea, ipoteză în care operează absorbția legală, infracțiunea devenind astfel complexă. Varianta agravată prevăzută de art. 327 alin. (2) din Codul penal este reglementată prin preluarea din forma-tip a unei singure modalități normative, aceea a prezentării sub o identitate falsă, adăugându

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]
act care a fost falsificat. Altfel, ar însemna că tocmai completarea introdusă de legiuitor în conținutul elementului material al infracțiunii, pentru a tranșa disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracțiuni, ar rămâne fără eficiență în ipoteza art. 327 alin. (2) din Codul penal. X. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia unor specialiști cu privire la chestiunea de drept ce formează

DECIZIE nr. 20 din 4 iunie 2015 privind sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: "interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane". In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/263589_a_264918]