25,496 matches
-
sunt în primul rând spațiul și timpul, fundamentale pentru gândirea mitică medievală. Ele organizează componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta devine transmițătoarea unei memorii antice, atașate de un mod de viață tradițional, esențial agro-pastoral (reflectat în povestiri, simboluri, drepturi cutumiare, diverse alte mărturii). Tocmai conservarea caracterului său tradițional îi asigură legitimitate și o existență relativ coerentă în timp. Totodată însă, pe urmele lui Durand, putem identifica în textul medieval și încadrări specifice, precum o "geografie istoricizată sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
apariției și asimilării lor. Studiul sincroniilor nu este însă niciodată suficient pentru a explica specificitatea configurărilor mitice dintr-o operă. Este necesară și o privire în diacronie, subliniază Walter, pentru a da tabloul istoric complet al respectivei rețele mitice. Deși povestirile populare conservă cuvinte, expresii și scheme narative antice, golite de sens și stereotipe, ele pot primi în timp, în aproape aceeași formă, un conținut modificat; în acest fel, se întâmplă ca două povestiri, una populară (tradițională) și una medievală (modernă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istoric complet al respectivei rețele mitice. Deși povestirile populare conservă cuvinte, expresii și scheme narative antice, golite de sens și stereotipe, ele pot primi în timp, în aproape aceeași formă, un conținut modificat; în acest fel, se întâmplă ca două povestiri, una populară (tradițională) și una medievală (modernă), să aibă o origine comună, dar nu neapărat cea "târzie" să o imite pe cea "timpurie". Schema narativă comună și chiar limbajul foarte asemănător pot proveni din același prototip mitic, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin care aceste unități sunt "narativizate" este mitul, format dintr-o sumă de mitogeme (motive) și miteme (teme) specifice: ... un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri, de scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul e deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte, iar arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul favorizează doctrina religioasă, sistemul filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte, iar arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul favorizează doctrina religioasă, sistemul filosofic sau, cum bine a remarcat Bréhier, povestirea istorică și legendară. (Durand 54) În cazul ideologiilor, seria de unități derivată din mit este formată din ideologeme și ideoleme (terminologie adaptată). Pentru că mitul este − în cea mai uzuală definiție a sa la ora actuală, datorată lui Mircea Eliade − o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istorică și legendară. (Durand 54) În cazul ideologiilor, seria de unități derivată din mit este formată din ideologeme și ideoleme (terminologie adaptată). Pentru că mitul este − în cea mai uzuală definiție a sa la ora actuală, datorată lui Mircea Eliade − o povestire fondatoare plasată illo tempore, cu referințe vagi (dacă există) la spațiu, nivelul unităților sintagmatice, corelate între ele în diacronie prin relații logico-simbolice de tip "sintactic", poartă marca prezenței scenariului. Singura diferență ar consta în faptul că ideologiile țin mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
politica europeană. În definitiv, acest tip de civilizație și drumul ales de români în perioada lor medievală, chiar dacă nu i-au dus către numeroase performanțe culturale laice sau de civilizație, le-au asigurat totuși continuitatea. Imaginarul medieval românesc este, așadar, povestirea propriei istorii, trăite și asumate la confluența unor credințe și discursuri identitare uneori divergente. Critica și motivațiile nu fac până la urmă decât să lumineze și mai exact soluțiile găsite de această etnie - descendentă a populației mixte dintr-o fostă provincie
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sistemului, dar și caracterul mnemotehnic al culturii populare - ea constituia, totodată, manifestarea "artistică" obișnuită; singura practicată, de altfel, o lungă perioadă. Mitul ajunge să se infiltreze în "realitate" foarte ușor, ca o modalitate de legitimare a identității colective, prin simpla povestire sau legendă. Confuzia dintre mit și istorie începe să prindă contur, în cultura scrisă, încă din etapa cronicilor în slavonă și germană; imaginarul colectiv absoarbe faptul istoric, (re)povestit ca o legendă; ajunge să simbolizeze concretul și să-l constrângă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
construcții narative care își alegeau subiectele cu predilecție din perioada "începuturilor". Așa s-a făcut că letopisețele (dar nu numai ele), înglobând în firul expunerii surse diverse, au transcris - pentru primele "momente" de care românitatea "își aducea aminte" - niște splendide povestiri (tradiții ale descălecatului li s-a spus, fie ale "celui dintâi", cel din Italia, fie ale "celui de-al doilea")... (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131-32) Întemeietorul de țară Gândirea medievală redată în "literatura" vremii, precum, printre altele, istoriografia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
precum cele orientale, aparent denotă o lipsă de fantezie sau chiar o deficiență mitologică. Altfel decât cronicile rusești și cronicile slavilor apuseni, cele din secolul XVI, cu tradiție în a îngloba nuclee de legendă, scrierile românești omit până spre 1650 povestirile orale, nedepășind "stilul inscripțional". O excepție ar putea fi considerată legenda fraților eponimi, păstrată în Cronica moldo-rusă (Cronicile slavo-române 158-59). Această "descoperire a propriei Antichități" (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131) va fi abandonată chiar prin exercițiul istoriografic al
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu numesc decât două exemple anterioare Descrierii Moldovei - sunt lucrări separate de cronică și au un alt caracter, așa cum își asumă de altfel autorii lor. Cum se explică totuși iruperea legendei în letopiseț acolo unde istoriografia nu practica apelul la povestirile populare despre întemeiere? Ce rațiuni au impus abaterea de la regulă? Nimic altceva, cred, decât necesitatea fixării în textul istoric a unor repere simbolice, cunoscute și vehiculate de memoria colectivă, dacă nu întotdeauna prin urmele materiale; aceasta, nu doar din rațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginar, într-un schimb fecund de semnificații ce înscriu personajele în paradigma puterii sacre. Proiecția arhetipală întâlnește din nou ipostazele culturale ale epocii, în hagiografii. Imaginarul oferă codului eroic structura de basm a inițierii - proba și depășirea acesteia -, atât în povestirile cronicărești (mai ales în letopisețele moldovenești, mai atente la traseul meritoriu al personajelor), cât și în paginile vieților de sfinți, acolo unde miraculosul irupe continuu în profan (cazul Jitiei Sfântului Gheorghe din Mineele râmnicene, a Jitiei Sfântului Tiron din Cazania
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
romanele populare și literatura cultă, dată fiind libertatea de circulație a creațiilor (orale sau livrești) într-un sistem social permisiv. Pentru că în comunicarea culturală domina oralitatea, a fost astfel asigurată transmiterea permanentă și rapidă a informației prin variatele forme ale povestirii: mit, zvon, legendă biblică. Cetatea de Scaun, deținătoarea supremației instituționale, fiind centrul "lumii ca spectacol" (solemn sau anecdotic), a putut realiza și menține o diversificată relație culturală cu mediile populare, prin intermediul unor structuri imaginative comune (transmise în general prin formele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
and representation as mnemonic practices even at times when theories, institutions and beliefs worked against them. Keywords: imaginary, system, model, anthropology, text, image, symbol, mythe, belief, Byzantine state, Romanian Principalities, iconolatry, iconoclasm. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean-Michel Adam, Françoise Revaz Avangardismul românesc, George Bădărău Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin Europa în cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rândul său precizat printr-o glosă, care îl comentează. Blazonul este o emblemă utilizată în heraldică, în general fără glosă. Apologul (cu sens moral) și parabola (cu sens religios) sunt procedee de alegorizare, în care figura este înlocuită printr-o povestire și motto-ul printr-o "morală" sau explicație (26). 12 Walter, Philippe. "L'Imaginaire médiéval". Thomas 49-60; Wackernagel, Wolfgang. "Le regard transimaginaire de Maître Eckhart". Thomas 61-71; Dubois, Claude-Gilbert. "Les transformations de l'imaginaire (XVIe-XVIIe siècles)". Thomas 72-78. 13 Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
București, 1964 (în colaborare cu Eugenia Câncea); J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară, pref. Silvian Iosifescu, București, 1964 (în colaborare cu Lucian Bratu); D.H. Lawrence, Parfum de crizanteme, București, 1967; Truman Capote, Harfa de iarbă și alte povestiri, București, 1967 (în colaborare cu Constantin Popescu); John Updike, Centaurul, București, 1968; Françoise Sagan, Vă place Brahms?, București, 1971 (în colaborare cu Cella Serghi); J.R.R. Tolkien, O poveste cu un hobbit, București, 1975; Lawrence Durrell, Justine, București, 1983, Balthazar, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
al țăranilor din zona Olteniei, V. a debutat ca dramaturg având în spate ani de gazetărie, în care, după propria-i afirmație, „întâmplările și faptele se adunaseră cu duiumul”. Atracția pentru teatru este dublată de ideea că reportajul, schița sau povestirea nu pot cuprinde mulțimea faptelor de viață. Majoritatea pieselor sale, scrise alert, pe scheletul unor intrigi facile, care dezvoltă îndeosebi comicul de situație, pornesc de la situații reale, așezate însă în tiparul ideologic al momentului (maniheismul pozitiv-negativ etc.). Cu excepția piesei într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
om are o cultură a lui pe care și-a format-o în decursul anilor. Noi putem în multe feluri să ne îmbogățim cultura, datorită numeroaselor surse de informații pe care le deținem. Poți citi o carte cu foarte multe povestiri și legende despre istoria românilor, în special a Moldovei și despre faptele de vitejie pe care le-au săvârșit românii. Istoria este o disciplină care mă fascinează și de aceea citesc cele mai multe cărți din acest domeniu. Îmi place mult să
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de caricaturile lui Iser. După primul război mondial V. găzduiește sporadic texte literare, printre care poezia Laudă regelui de Nichifor Crainic și Sărbătoarea neamului de Claudia Millian, ambele prilejuite de Marea Unire de la 1918. În anii următori se remarcă numeroase povestiri de Al. Cazaban, cronicile teatrale ale lui Paul I. Prodan, cronicile și recenziile lui Simeon Rufu și Ion Foți. Preocuparea pentru evenimentele vieții literare, permanentă pe tot parcursul apariției gazetei, e vizibilă în revistă presei, în consemnarea premiilor literare, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290569_a_291898]
-
stereotipii, inventariate minuțios și cu finețe. Într-un orizont de referință mai amplu, obiectul de interes al studiului este moralistul Slavici, fixat într-o atitudine didactică. În opera sa moralismul obliterează profund diverse compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire și subtextul său motivant. Acesta din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist, transformând evenimentele narate în simple pretexte. Interpretările date de exegetă schimbă cu totul optica tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
orientare sociologică și le concepe ca pe niște „studii asupra sufletului și vieții țărănești”. O manieră de abordare de sorginte poporanistă, de pe urma căreia și literatura lui are de câștigat. Relevând o plăcere, ca de șezătoare, a istorisirii, suita narativă Din povestirile unui vânător de lupi (1912), cam simpluță altminteri, e înviorată de buna intuiție a sufletului infantil. Povestind, autorul își exercită pornirea de a instrui, de a lămuri pe cei înțeleniți în neștiință. Și, totodată, de a tâlcui întâmplările pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
pasămite izbăvitoare, „legea”, legea reformei agrare, așteptată să vină mai degrabă. Cu firea lui blajină, P. nu avea cum să aprobe turbulențele. SCRIERI: Considerațiuni psihologice din viața poporului român, Iași, 1893; Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului, Galați, 1904; Din povestirile unui vânător de lupi, București, [1912]; Moș Gheorghe la Expoziție, București, 1912; ed. pref. Zoe Dumitrescu, București, 1950; Zori de iulie, București, 1912; Taifasuri cu moș Gheorghe, Orăștie, 1913; Pagini alese, îngr. și pref. Ion Dodu Bălan, București, 1959; Scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
jud. Vaslui. Al 2-lea Anuar al Școlii Normale de băieți "Ștefan cel Mare" din Vaslui, 1931-1932. 22. Caramfil I., Cântece populare de la Valea Prutului, 1872. 23. Densușianu O., Viața păstorească, București, 1943. 24. Furtună Dumitru Ec., Cuvinte scumpe, taclale, povestiri și legende, București, 1914. 25. Furtună Dumitru Ec., Povestiri și legende românești, București, 1913. 26. Gorovei Artur, Credinți și superstiții ale poporului român, București, 1914. 27. Gorovei Artur, Descântecele românilor, studiu de folclor, București, 1931. 28. Gheorghiu C.D., Calendarul femeilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de băieți "Ștefan cel Mare" din Vaslui, 1931-1932. 22. Caramfil I., Cântece populare de la Valea Prutului, 1872. 23. Densușianu O., Viața păstorească, București, 1943. 24. Furtună Dumitru Ec., Cuvinte scumpe, taclale, povestiri și legende, București, 1914. 25. Furtună Dumitru Ec., Povestiri și legende românești, București, 1913. 26. Gorovei Artur, Credinți și superstiții ale poporului român, București, 1914. 27. Gorovei Artur, Descântecele românilor, studiu de folclor, București, 1931. 28. Gheorghiu C.D., Calendarul femeilor superstițioase, P. Neamț, 1907. 29. Grigoriu Rigo, Medicina poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
românilor, studiu de folclor, București, 1931. 28. Gheorghiu C.D., Calendarul femeilor superstițioase, P. Neamț, 1907. 29. Grigoriu Rigo, Medicina poporului I. Boalele oamenilor. Analele Academiei Române, 1907, t. XXX. 30. Hașdeu Bogdan Petriceicu, Hârnea O., Cuvinte den bătrâni, București, 1878; Legende povestiri și note istorice, Focșani, 1929. 31. Kîrdan B.P., Ucrainski narodnîi epoh, Moscova, 1965. 32. Lang Andrew, Mythe, cultes et religia, Paris, 1896. 33. Marian S. Florea, Descântece populare la Români, Cernăuți, 1886. 34. Marian S. Florea, Nașterea la Români, București
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]