25,868 matches
-
conflict între socialiști și restul revoluționarilor republicani (n. tr.). 14 Dacă toate consecințele unei acțiuni ar recădea asupra autorului său, educația noastră ar fi promptă. Dar acest lucru nu se întâmplă. Uneori, consecințele bune vizibile sunt pentru noi, iar consecințele rele invizibile sunt pentru alții, ceea ce le face și mai invizibile. Trebuie așteptat atunci ca reacția să vină de la cei care au de suportat consecințele rele ale actului. Uneori acest lucru durează foarte mult, și iată ce prelungește domnia erorii. Un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Dar acest lucru nu se întâmplă. Uneori, consecințele bune vizibile sunt pentru noi, iar consecințele rele invizibile sunt pentru alții, ceea ce le face și mai invizibile. Trebuie așteptat atunci ca reacția să vină de la cei care au de suportat consecințele rele ale actului. Uneori acest lucru durează foarte mult, și iată ce prelungește domnia erorii. Un om face un act care produce consecințe bune egale cu 10, în beneficiul său, și consecințe rele egale cu 15, repartizate la 30 dintre semenii
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vină de la cei care au de suportat consecințele rele ale actului. Uneori acest lucru durează foarte mult, și iată ce prelungește domnia erorii. Un om face un act care produce consecințe bune egale cu 10, în beneficiul său, și consecințe rele egale cu 15, repartizate la 30 dintre semenii săi, în așa fel încât asupra fiecăruia dintre aceștia nu cade decât 1/2. În total există o pierdere, iar reacția trebuie să vină în mod necesar. Concepem totuși că ea se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
afară, fie ei politicieni sau universitari, dispun de mai puține informații, cu atît mai mult înclină să adopte acest model pentru a anticipa acțiuni sau pentru explicații retrospective. Aceasta dă naștere unei tendințe de a aluneca spre analiza celui mai rău caz, bazată pe presupunerile cele mai nefavorabile cu privire la comportamentul celuilalt (Allison 1971: 19). În al doilea rînd, acest model are o valoare explicativă limitată. El poate oferi o expunere sumară a tendințelor generale, identificînd impactul pe care cîștigurile sau pierderile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diferenția sistemul internațional (vezi capitolul 3). Faptul că cercetarea lor a fost adesea percepută ca o critică necruțătoare a realismului, în ciuda repetatelor lor precizări, începînd chiar din 1977, ar putea fi interpretat ca o formă de orbire academică sau de rea credință în disciplina noastră. Mai potrivit este, însă, să o interpretăm în lumina uneia dintre tezele fundamentale ale acestei cărți, anume că dezbaterile teoretice au fost animate de legătura implicită dintre orizontul disciplinei și realism: definind în mod diferit granițele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pot fi interpretate. Într-adevăr, deși ambele s-au autointitulat adesea realiste, ele și-au îndreptat cel mai mult critica asupra cîtorva aspecte ale disciplinei realiste a relațiilor internaționale. Pentru Gilpin, securitatea poate fi elucidată numai dacă renunțăm la concentrarea rău înțeleasă asupra echilibrului militar al puterii. Susan Strange critică aspru viziunea teritorială asupra lumii a realismului și orbirea în privința "noii diplomații", în care statele trebuie, pentru însăși supraviețuirea legitimității lor interne, să negocieze cu firmele. Luînd în serios unele asumpții
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unele studii cosmopolitiste (Beitz 1979; Pogge 1994), apoi feministe (Peterson 1992) și post-structuraliste (Connolly 1991; Walker 1990, 1991). Or, realiștii nu fac asta. De aceea, filosofia lor se bazează pe o susținere idealistă a statului-națiune (e țara mea, bună sau rea), urmărind analogia cu interesul organic pentru sine și autoapărarea individuală, așa cum s-au conturat în idealismul german al secolului al XIX-lea (Palan și Blair 1994). Filosofia lor este totodată consecinționistă, politica internațională fiind în ultimă instanță angrenată atît pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poetice tipice, listă de teme, listă de epitete, listă de metafore, lexicul și gramatica, versificația și fonetismul liric etc. Un oponent la critica mea poate ataca acest sistem obiectiv al recepției. Ar putea descoperi lecțiuni greșite ale textelor (obiecție filologică), rea interpretare a ideilor, unilaterală folosire a documentelor, producîndu-se altele care ar infirma observațiile mele, despuiere insuficientă de elemente, în baza cărora s-ar fi făcut propoziții exagerate, folosire de informații dubioase, ignorare de opere etc. În judecata strictă de gust
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Se pune în momentul când apare această carte foarte acut problema raporturilor scriitorului cu viața, întrebarea dacă se cuvine ca artistul să rămână în "turnul de fildeș" sau să coboare în vâltoarea vieții. Ne întoarcem 1 Unii înțeleg prin subiectivism "reaua credință", denaturarea intenționată. Motivarea obiectivă împiedică însă asemenea abuz, care e și contrar definiției gustului. Kant: "Gustul e facultatea de a judeca un obiect... în mod dezinteresat". mereu la problema "artă pentru artă" ori "artă cu tendință". Realmente, n-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Brașov (1521). Îndată după aceea folosirea limbii române (nu mai nouă decât celelalte graiuri romanice) devine frecventă. Dar întîiele tipărituri și mss. miniate sunt slavone. De la popa Nicodim, întemeietor al Tismanei, a rămas o Evanghelie copiată în 1405, la M-rea Neamțul s-a caligrafiat în 1429 un Evangheliar. Într-o mănăstire munteană călugărul sârb Macarie tipări în 1508 un Liturghier slavon. Propaganda reformaților în partea de sus și de jos a Ardealului folosi, spre a capta pe preoții români, texte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
domnul voroavei râmlenești, Cicero, carele o au numit ocârmuitoarea vieții" etc. Așadar Nicolae e un erudit. Însă talentul nu-i lipsește și portretistica lui e mușcătoare și plastică. În special asupra lui Duca-vodă se lasă toată înverșunarea cronicarului. Duca era "rău și pismător, îndelungăreț la mîniă și lacom la avuție, și el și Doamna sa". "Domn era, și Vistiernic mare, și neguțător, și vameș" și "precupea toate". "Doamna sa, de altă parte, cîrcimărea bucatele din casă, pînea ori pe unde avea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să primească domniea, ca și fata ceea ce zice unui voinic: Fă-te tu a mă trage, și eu oi merge plîngînd". La usturătura cuvintelor se adaugă filozofia proverbelor, de astă dată mai ales din izvor popular: "Paza bună trece primejdia rea...; melul blând suge la două mume...; capul plecat nu-l prinde sabia"; "...și se potriveau amândoi acești boieri într-o fire, după cum se zice: calul râios găsește copaciul scorțos". Cronicarul își frânge mâinile de-a lungul letopisețului, văietîndu-se și creîndu-se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
savuros vulgar, cu citații răzbunătoare și văietături comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar, tată-său l-au chemat Iane Surdul". Stroie vornicul Leurdeanul și Dumitrașco velvistier Țărigrădeanul sunt "două vase rele, unul românesc, altul grecesc", sfătuite de "diavolul, pizmașul neamului omenesc". Că adevăr, cum nu se poate face din mărăcine struguri și din rug smochine, așa nu se poate face din neamul rău bun; ci din varza cea rea ce-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
două vase rele, unul românesc, altul grecesc", sfătuite de "diavolul, pizmașul neamului omenesc". Că adevăr, cum nu se poate face din mărăcine struguri și din rug smochine, așa nu se poate face din neamul rău bun; ci din varza cea rea ce-i zic morococean, au ieșit fiiu-său și mai morococean el" (asta se spune despre fiul Radului Armașul Vărzariul). Cronicarul înregistrează cu satisfacție un necaz tragicomic al lui Gligorașcu-vodă: "...și lui încă-i trimise Dumnezeu judecată, că se bolnăvi un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Scriitorul umflă, recalcitrant la orice administrație, dând actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de ospiciu, în mijlocul căreia domnul ni se arată ca o jivină rea, lătrătoare și incontinentă. Totul e înfățișat maniacal, necurat, într-o foarte grotescă litografie populară: Nu mergea cu pompă mare, Ci călare voinicește. Și la cap legat turcește; Cu galeongii dinpreună Și mazdrac țiind în mână, Și pe unde nu gândeai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vibrație, dignitate. Stihurile făcute sub stemă în 1818 (La pravila țării) se întemeiază pe un umor trist de imagini: vultur degenerat în corb, romanul în român. Ceasornicul îndreptat cultivă intenționat monotonia. În vreme ce poetul roagă ceasul să treacă repede peste clipele rele și să lungească pe cele bune, versul bate imposibil ca o limbă de pendul: Tu! care vreme ne spui că trece, Ne-aduci aminte, des, moartea rece, Vino acuma, ia-nvățătură, Schimbă nedreaptă a ta măsură! Știi ticălosul om ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
anul d-un sfert să fie, Ș-ăl sfert să treacă, să nu mai vie. Iancu Văcărescu a scris și balade, al căror punct de plecare trebuie să fie în Bürger și în Goethe, deși motivele sunt românești. În Peaza rea se povestește o întîmplare a boierului, în calea căruia se ivesc mulțime de piedici, în urma unui semn rău. Plouă grozav, o pădure arde. Prozaică în aparență, poezia e străbătută de fior fantastic, și iată o bună scenă de noapte spectrală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scris și balade, al căror punct de plecare trebuie să fie în Bürger și în Goethe, deși motivele sunt românești. În Peaza rea se povestește o întîmplare a boierului, în calea căruia se ivesc mulțime de piedici, în urma unui semn rău. Plouă grozav, o pădure arde. Prozaică în aparență, poezia e străbătută de fior fantastic, și iată o bună scenă de noapte spectrală: Dodată calul se încordează! S-aruncă-n lături, se spăimîntează! Se svîrcolește! de frică multă, Nici bold, nici glasul nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare că-i urât, Cutare posomorât, Cutare e maimuțoi, Bărbaților păpușoi, Cutare e-nșelător, Cutare asupritor, Cutare e nătărău, Cutare barbar și rău, Cutare e necinstit, Cutare este stârcit... Numai ei sunt toți frumoși, Cinstiți și politicoși. Toți s-aseamăn cu Adon, Și la duh cu Solomon. Printre poeziile lirice, parte lamartiniene, mai toate în legătură cu poezia de la sfârșitul secolului trecut, sunt de reținut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
când se publică atîte cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate, și ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării pre cele rele; și una și alta după principiile sale, și fără a lua seama la persoana și la starea autorilor?" Kogălniceanu este de pe acum, sub raportul conținutistic al criticii, un tradiționalist și un teoretician al specificului național. În Dacia literară publica Scene
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de undeva un nor gros. Orice copil ar râde azi cu hohote citind în Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativă: Când vei fi la adunare Sau vorbești cu oarecare, Te păzește foarte tare, Ca nu din vreo rea dedare, Să-ți fie mâinile ajunse Spre părțile cele ascunse, Au să te scarpini cu ele Spre locurile acele, Că e lucrul de rușine Și a fi nu se cuvine. Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca în "Istoria poamelor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alt miros dă florăria Ș-a urma științi înalte Îi era de surdă toate, Nu putea la cale scoate; "Că prostia din născare Niciodată leac nu are"; Nu putea nimic să-nvețe Nici din vorbă, nici din bețe; Dar năravurile rele Era eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El știa să-njure bine Și cântece de rușine; Învățase și la fluier, Încă și din buză șuier, A se tăvăli-n gunoaie Ș-a se juca cu noroaie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă: Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt, Când buha se plânge prin triste suspine, Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând, - Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-una din peșteri în munte râpos, Un om oarecare intră curagios
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
culbec" închis în casa lui, un peștișor încălzindu-se la soare, la superficia apei, încercînd un sentiment penibil la ideea deplasării. Avea impresia că dacă și-ar fi constrâns gândul vagabond spre un scop precis, ar fi făptuit o acțiune rea, ca și când ar fi împușcat o rândunică. Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi mările calde, scăldîndu-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele, mereu cu nostalgia îmbarcării, până într-atît că la Marsilia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
câteva versuri luate în sine sunt sugestive, precum: ...aș vrea să sparg un cap! De solzii Majestății să-l rad ca pe un crap. G. CREȚEANU, M. ZAMPHIRESCU G. Crețeanu (1829-1887), autorul popularului "Cîntec al străinătății" ("Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea"), e un făcător de goale versuri, moralizatoare și pline de poncife, sau, când sunt erotice, cântând cu dignitate "copilițe rumeioare" și pe "gentila dona". Nici Mihail Zamphirescu (1838-1878), amintit mai ales pentru "bufoneria literară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]