26,912 matches
-
și-au desfășurat activitatea mai multe echipe de misionari, veniți din toată Țara: echipa Arhiepiscopiei Chișinăului în frunte cu părintele Teodor Rudiev, cea a Episcopiei Hușilor în frunte cu Episcopul Grigorie Leu, iar cea a Mitropoliei Sibiului și Făgărașului în frunte cu Mitropolitul Nicolae Colan. Începând cu luna octombrie 1941 în Transnistria au venit și alte echipe de preoți și monahi misionari, între aceștia mulți din Episcopia Hotinului, Arhiepiscopia Chișinăului și Mitropolia Olteniei. Alți ierarhi care au efectuat vizite canonice în
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
Ortodox din Ismail, iar cel de la Dubăsari - pe preotul Grigore Cristescu, fost profesor de teologie din București. În unele localități au fost organizate cursuri preoțești. În cadrul Universității din Odesa a fost înființată o Catedră de Teologie Ortodoxă, avându-l în frunte pe arhimandritul Iuliu Scriban, primul șef al Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria. La Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Cernăuți au fost deschise grupe cu predarea în limbile ucraineană și rusă pentru pregătirea unei noi generații de preoți originari
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
de șoimi pe care în prealabil îi domesticesc.. Istoricul maghiar Vásáry István consideră că în Evul mediu, pajura, endemică în Muntii Făgăraș, era un animal totemic a cărui simbolistică a fost mai apoi încorporată în heraldica unor familii cumane de frunte, care mai apoi au dat casei întemeietoare a principatului român al Valahiei primii domnitori și nucleul viitoarei aristocrații denumită, "boierime". Florin Curta (Brătianu și alți istorici) resping această supoziție a lui Vásáry privind un presupus blazon heraldic valah de inspirație
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
de a fi purtători de armă, drept pe care-l aveau în acea vreme doar clasele privilegiate. Grănicerii racoviceni au participat masiv la Marea Adunare de la Blaj de pe Câmpia Libertății, din 15 mai 1848, delegația de 172 de persoane în frunte cu comandantul David Urs fiind cea mai numeroasă din împrejurimile Sibiului. Confirmarea prezenței se vede și prin faptul că doi dintre conducătorii lor s-au aflat printre delegații aleși pentru a protesta împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria și anume locotenentul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
grăniceri, comandat de către locotent-colonelul Gheorghe Cantacuzino. Efectiv, Racovița a fost ocupată în ziua de 18 august 1916 de către trupele comandate de sublocotentul Constantin T. Stoika, ce a avut o primire călduroasă făcută de către localnici, fiind întâmpinat de către toți racovicenii în frunte cu protopopul Valeriu Florianu încă de la „Podul Hotărălului” cu "crucea și Evanghelia" în mână. <br> Spre jumătatea lunii septembrie a anului 1916, profitând de mutarea unor trupe românești din zona Racoviței pe frontul dobrogean, inamicul a concentrat în sudul Transilvaniei
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de credință"” semnate de racoviceni au rămas încă nedescoperite în arhivele de documente ale Unirii, situație care de altfel nu este singulară. Se cunoaște însă componența delegației Racoviței care s-a deplasat la Alba Iulia pentru a susține Unirea în frunte cu parohul Leonte Opriș: Ioan Aleman, Dionisie Crișan, Alexandru Gligor, David Limbășan, Ioan Stoica și David Tărîță. Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit pe Dionisie Florianu în Cehoslovacia scriindu-i o scrisoare prietenului său, profesorul ceh Jan Urban
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pe terenurile racovicenilor, aceștia rămânând fără o parte din pășunile din „Arini”, fără fânețele din „Lunci” și fără o parte din terenurile arabile de la „Arinii ăi Mari”. Pentru a-și apăra drepturile de proprietate asupra pământurilor în cauză, racovicenii, în frunte cu protopopul Valeriu Florianu, au protestat violent împotriva exproprierilor de teren făcute în baza unui decret oficial mergând până la regele Carol al II-lea. Astfel, Uzinele „Mîrșa” au absorbit o mare parte a forței de muncă excedentară a Racoviței. Ca
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a ales să semneze un contract cu casa de discuri Epic după ce au auzit albumul trupei Mudvayne L.D. 50. Albumul Wonder What's Next a lansat hituri precum "The Red", "Closure", și "Send the Pain Below", care au ajuns în fruntea topurilor Mainstream Rock Chart și Modern Rock Tracks chart. Albumul a fost în cele din urmă recompensat cu discul de platina în iunie. Succesul trupei a rezultat în concertarea lor în Ozzfest și îmbarcarea în turul Europei împreună cu Audioslave. Cel
Chevelle () [Corola-website/Science/309586_a_310915]
-
că resursele necesare pentru invazie sunt insuficiente pentru declanșarea unei operațiuni de amploare în cursul anului 1942. Anunțul a avut efect, Hitler ordonând începerea de pregătiri pentru fortificarea coastei vestice a Atlanticului, în vederea respingerii unei invazii aliate. Liderii britanici, în frunte cu premierul Churchill, doreau să evite atacurile frontale specifice primului război mondial, care provocaseră uriașe pierderi umane. În schimb, Churchill și șefii militarei britanici sprijineau atacurile comandourilor Direcției Operațiunilor Speciale și ale acțiunile mișcărilor naționale de rezistență, în timp ce principalul efort
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Armata I americană a reușit astfel să străpungă liniile germane și să ajungă pe 28 iulie la capul de vest al Peninsulei Cotentin, la Coutances. Pe 1 august, pe teatrul de luptă a intrat Armata a 3-a americană în frunte cu generalul George S. Patton. Montgomery a schimbat planul de luptă, detașând doar un corp de armată care să ocupe Bretania, izolând trupele germane într-o enclavă în jurul porturilor din regiune. Armata a 3-a americană a declanșat un atac
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
rezerva pagina destinată benzii desenate "Peanuts" pentru cinstirea camarazilor săi căzuți în luptele din Normandia. În 1994, la a 50-a aniversare a debarcării, guvernul francez a emis o medalie comemorativă care-l înfățișează pe generalul Charles de Gaulle în fruntea trupelor franceze pe o plajă din Normandia.
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
se angajeze în Rezistență după invadarea „zonei libere” în noiembrie 1942 în mai multe organizații: În octombrie 1941, în cadrul mișcării Franței Libere aflate sub controlul lui de Gaulle, a fost creată Biroul Central de Informații și Acțiuni Militare (BCRA), în frunte cu André Dewavrin (colonelul Passy). BCRA era specializat în operațiuni de spionaj și de sabotaj. Rețelele BCRA, create și conduse de la Londra, se aflau oarecum la granița dintre Rezistența interioară și Rezistența exterioară. „Confrérie Notre-Dame” a fost una dintre cele
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
erau peste 300, în afară de corăbiile rapide, de luntriile numite azi îndeobște galere și de vasele cu pânze), împăratul a împărțit bani vâslașilor și ostașilor și i-a trimis la Istru (Dunăre) ca să păzească trecerea peste acesta. Oastea de uscat, în fruntea căreia se afla însuși împăratul, a asediat mai întâi Arcadiopolis și, după ce Tzimiskes și-a consolidat puterea pe plan intern, trupele bizantine au trecut Munții Balcani, atacând și cucerind Preslavul (14 aprilie 971). Aici s-a dat mai întâi o
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
el a creat o thema (provincie) numită Paristrion (Paradunavon). În traducere, "para" însemna la marginea, lângă iar "Istros" sau "Dunavon" este Dunărea de astăzi. Prin urmare, Paradunavon sau Paristrion ar însemna, în traducere liberă, de lângă Dunăre. Această thema avea în frunte un strateg, iar capitala se afla la Durostor sau Dristra. Ioan Tzimiskes, apreciind situația dificilă a zonei, a luat măsuri energice pentru consolidarea frontierei dunărene, cunoscînd și faptul că barajele naturale precum fluviile și munții sunt obstacole greu de trecut
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
împăratul de la Constantinopol, astfel încât generalul s-a revoltat împotriva basileului Constantin al IX-lea Monomahul în 1042, deși acest nou împărat tocmai îl numise catepan de Italia. Maniakes a fost apoi proclamat împărat de către trupele sale (inclusiv de către varegi), în fruntea cărora a pornit în marș spre Constantinople. În 1043, armata sa s-a ciocnit de trupele loiale ale lui Constantin în apropiere de Salonic și, cu toate că inițial a fost câștigător, Maniakes a fost ucis după ce a primit o rană mortală
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
pe costumul lui. Inițial, Kishimoto l-a desenat pe Naruto purtând ghete, dar apoi el le-a schimbat cu sandalele pentru că îi place să le deseneze. Ochelarii pe care Naruto îi purta au fost și ei înlocuiți cu protectoare pentru frunte, deoarece ochelarii durau prea mult sa fie desenați. Kishimoto a spus ca ii place că personajul lui are par blond si ochi albaștrii. Editorul revistei "Shonen Jump" din Statele Unite, a adăugat ca aceste caracteristici l-au făcut pe Naruto să
Naruto Uzumaki () [Corola-website/Science/309647_a_310976]
-
culoare roșie. Lui Kishimoto i-a plăcut atât de mult prezentarea uneia din aceste forme încât a imitat-o pe coperta volumului 26 al revistei. La crearea designului lui Naruto in partea a 2-a, Kishimoto i-a făcut protectoarea frunții mai lata pentru a-i putea desena mai ușor sprâncenele. El a observat ca pantalonii îl făceau sa arate copilăresc așa că a suflecat o parte a lor pentru a-și corecta greșeala. În versiunea japoneză a lui "Naruto", el își
Naruto Uzumaki () [Corola-website/Science/309647_a_310976]
-
pe zona superioară a umerilor, precum și în jurul taliei. Există un vârtej alb cu un ciucure pe umărul lui stâng și un vârtej roșu pe spate. Gulerul lui Naruto este mare și alb, pantalonii portocalii, sandalele albastre și o bandană pe frunte care ia fost dată de Iruka după ce a absolvit la Academie. Naruto este exuberant, obraznic, neatent și nepăsător la clasamentul de formalitate sau socialitate. El a moștenit felul de a termina propozițiile cu "Dattebayo!" de la mama sa, care spunea "(da
Naruto Uzumaki () [Corola-website/Science/309647_a_310976]
-
s-a slujit vreo câteva zeci de ani..., dar pe urmă, în URSS, ea a fost închisă, și o perioadă a fost folosită ca depozit, apoi sală sportivă și încetișor au demolat-o. În 1989, un grup de inițiativă, în frunte cu dna Elena Bodiu, a început să cerceteze ce era cu biserica veche și să facă demersuri către executivul raional Drochia, pentru construcția uneia noi. Eu am fost numit la o lună după ce s-a sfințit locul. Am găsit aici
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia () [Corola-website/Science/309679_a_311008]
-
valabilitatea unei culturi naționale în opoziție cu cea europeană, și vedea în sași pe mijlocitorii și reprezentanții culturii europene în Transilvania. Din 1936 se mută în Bavaria, unde continuă activitatea de scriitor. Primele aprecieri ale activității sale, ca reprezentant de frunte al literaturii germane din străinatate, le primește în 1932 și 1934, când i se decernează premiul pentru povestiri al revistei "Die neue Linie". În 1937 primește Premiul pentru literatură pentru etnicii germani ("Volksdeutschen Schrifttumspreis") din Stuttgart, Premiul pentru literatură al
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
devine ofițer în Wehrmacht, unde primește misiunea de a edita o publicație cu poezii destinate militarilor de pe front: "Feldpostausgaben deutscher Dichtung". După război este supus „denazificării“. Continuă să activeze ca scriitor și publicist, să întrețină contacte cu foștii scriitori de frunte din perioada hitleristă, să participe la întruniri revizioniste. Din 1959 devine editorul principal al publicației " Südostdeutsche Vierteljahresblätter" de la München, care apare și astăzi. Între 1952-1963 Zillich a fost președintele Asociației sașilor din Germania ("Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen"), publicând în aceeași
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
existau comunicații mai bune, cu puțin mai înainte de recepționarea acestui mesaj radio a sosit un altul:”Grupul Panzer von Kleist a cucerit Belgradul dinspre sud. Patrule ale Regimentului de infanterie motorizată "Gross Deutschland" au intrat în oraș dinspre nord. În frunte cu generalul von Kleist, Divizia a 11-a Panzer a început să intre în capitală de la ora 6:32”. Această cursă pentru cucerirea Belgradului s-a încheiat odată cu atingerea aproape simultană a obiectivelor de către cele trei coloane atacatoare. După cucerirea
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
detalii juste, bine găsite și evocatoare insuflând viață acestei opere”".. Imaginea statuii lui Vasile Alecsandri din Iași este prezentată liric și într-unul din sonetele lui Mihai Codreanu (1876-1957), sonet intitulat ""Statuia lui Alecsandri"": <poem>"„E viu în bronz. Pe fruntea lui senină "Ard razele superbei sale glorii, " Pe când răsar încet cu-ncetul zorii "Și umplu primăvara de lumină. Atunci, cu inima de-avânturi plină, "Mărețul bard privindu-și cântătorii "Din țara lui de-acum îl prind fiorii Și fruntea pentru
Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași () [Corola-website/Science/309736_a_311065]
-
Pe fruntea lui senină "Ard razele superbei sale glorii, " Pe când răsar încet cu-ncetul zorii "Și umplu primăvara de lumină. Atunci, cu inima de-avânturi plină, "Mărețul bard privindu-și cântătorii "Din țara lui de-acum îl prind fiorii Și fruntea pentru-o clipă și-o înclină. Apoi se reculege. Piedestalul Îl simte parcă tremurând metalul "Și-Alecsandri, în auroră cântă... Iar glasu-i, peste veacuri înainte, "Înalță-n cer cu pietate sfântă "Eternii lauri ai latinei ginte”. </poem>
Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași () [Corola-website/Science/309736_a_311065]
-
țării de partea Aliaților. Această mișcare politică ar fi trebuit să împiedice ocuparea țării de Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după schimbarea premierului, Germania Nazistă l-a detronat pe Horthy ca regent și a creat un regim marionetă pronazist în frunte cu Ferenc Szálasi, liderul partidului fascist Partidul Crucilor cu Săgeți. Pierderile teritoriale datorate Tratatului de la Trianon din 1920 au produs Ungariei pierderi a unor zone agricole și industriale importante, economia devenind dependentă de exporturile de produse agricole. Această situație a
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]