26,356 matches
-
existat în satul Livadia al părinților și bunicilor noștri, sau au existat dar în proporție foarte redusă. Da, dar ei beau apă curată, mâncau alimente naturale din gospodăria propie, (fără îngrășăminte chimice, numai cu îngrășăminte naturale de la animale), aerul curat, hainele confecționate în gospodărie, alcoolul consumat rațional, etc. S-au înmulțit cazanele de țuică, sătenii fructificând livezile (prune, mere și pere), iar care nu aveau cumpărau. Viile care împodobeau fațada caselor și care până atunci erau pentru consumul de struguri, au
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
această muncă. Icoana și candela, care se aprinde la fiecare sărbătoare, nu lipsea din niciocasă, pereții erau acoperiți cu scoarțe diferite, și cu motive naționale, mobila era simplă: un pat, o masă, câteva scaune, o oglindă și un dulap pentru haine. În camera de locuit se afla: un pat, o laiță, un blidar (colțar), o masă cu câteva scaune, obiecte de bucătărie. Pereții acestei camere se îmbracă cu scoarțe și leicere numai în zilele mari, la Paști și la Crăciun. "„Din
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de cele mai multe ori din echipele sportive, pentru a-i identifica pe străini. Unele colegii au angajat personal de securitate, au ascuns camere de luat vederi în tufișurile de-a lungul râului și au vopsit pereții cu vopsea antifurt, care păteaza hainele într-un verde fosforescent, făcându-i pe "autori" ușor identificabili. Ca parte a măsurilor de securitate, studenții care locuiesc în incinta colegiului și nu se duc la bal, sunt obligati fie să părăsească incinta colegiului fie să rămână în camerelor
Balul din Mai () [Corola-website/Science/300749_a_302078]
-
majoritatea doar valoare de sinonime, sunt propuse a fi eliminate treptat din limba curentă. Ortografia propusă este cea etimologică, ca în limba franceză, în deplină concordanță cu spiritul epocii, când oamenii de știință români reușiseră să elibereze limba națională din „haina slavonească” (trecerea de la alfabetul slavon la alfabetul latin) și luptau pentru o limbă română curată. Adversarii curentului latinist și elementele alogene din societate au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, serios documentată, declarând fără o solidă argumentare că ortografia etimologică
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
făcut parte din cele 44 așezări grănicerești ale Imperiului Austro-ungar, din zona Năsăudului și Bistriței. Bărbații satelor au devenit grăniceri și făceau instrucție pentru serviciul de frontieră printr-o disciplină severă. Ei aveau pușcă acasă, ținută militară era alcătuită din hainele de acasa peste care purtau sumane din pănura neagră. De aceea soldații se numeau „cătanele negre”. În anul 1898 a fost finalizată construcția căii ferate pe distanță Bistrița - Bistrița-Bârgăului, care a facilitat transportul persoanelor și a mărfurilor, îndeosebi materialul lemnos
Bistrița Bârgăului, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300865_a_302194]
-
actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație, pe
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
pe o melodie doinită, „horia cununii", până ce ajungeau la gazdăi. La porți, sătenii admirau secerătoarele, iar flăcăii ieșeau cu cofele și udau cununa. Fata care purta cununa trebuia să se învârtă în așa fel, încât să nu fie udată pe haine. "Leșu și Leșenii - Mărturii pentru neuitare" Simion Lupșan, prof. Adrian Onofreiu, înv. Nicolae Lupșan, prof. Maria Suciu, preot Mircea Suciu, prof. Cristian Suciu - Ed. Mesagerul Bistrița - 2003 ISBN 973-8566 [[Categorie:Localități în județul Bistrița-Năsăud]]
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
sași s-au stabilit la circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, catre 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune ca spălându-și hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roșii, de unde și denumirea localității. În 1371, sub numele de "Ruffa serrates" (Malul roșu), este menționat pentru prima dată în documente Rotbavul. Turcii au amenințat deseori localitatea, incendiind-o în
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
un sat în comuna Hârseni din județul Brașov, Transilvania, România. Se află la 15 de km de Municipiul Făgăraș. Satul este situat pe frumoasa vale a râului Sebeș, zonă geografică și frumoasă și aspră cu păduri de brazi veșnic în haine de sărbătoare și cu munți înalți pierduți în zare. Aici în Sebeș, e istorie și limbă românească, e cultură străveche și vatră de civilizație, e muncă și luptă cu greutațiile vieții, e jertfă și speranță. Stema Sebeșului este înpărțită în
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
sparge lampa, e semn rău.(Ioan Iancu) O grijă deosebită manifestă oamenii când fac semănătura sau își pregătesc hrana peste an. Pentru a avea o holdă curată, fără buruieni și fără ciumă, semănătorul trebuie să fie curat, spălat și cu hainele de corp de culoare albă. In sacul în care este pus grâul pentru semănat, se pune un lacăt închis, să fie închisă gura păsărilor când vor trece pe lângă semănătură ca să n-o mănânce. Semănătorul va semăna cu capul descoperit și
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
copilul cât e mic în scutece colorate îl vor lătra câinii când va fi mare. (Ileana Copil). Pentru a fi curat și fără semne e bine să-l învelești la naștere în cămașă albă bărbătească. Nu se fac scutece din haine femeiești numai din cele bărbătești, considerându-se că doar bărbatul este curat, neavând ciclu menstrual. E bine ca în prima baie să pui două pene de gâscă pentru ca în viața lui să nu-i fie frig la picioare. Apa pentru
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cineva dinafara casei care a intrat în camera lui. La fel se poate prinde și laptele mamei. De aceea se obișnuiește ca cel care intră în camera copilului să-și amintească de acest lucru luând la plecare un fir din haină și punându-l pe belceu spunând: „Nu-mi trebuie țâța și somnul tău”. Dacă se întâmplă totuși să ducă cineva somnul copilului, se fură somn de la porc, aducând un pai din așternutul porcului, când acesta doarme, fără ca el să-l
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
de o meserie bărbătească, sau de către mama dacă e una femeiască (Ana Bulzan). Se face la o săptămână-două după naștere. Nașa și cineva dintre rudele apropiate ale copilului îl duc la biserica cea mai apropiată după ce l-au îmbrăcat cu hainele duse în dar de către nașă. Nașii copilului pot fi orice persoane care nu au „fost în dragoste” cu vreunul dintre părinți acestuia. De obicei sunt chemați în acest scop nașii de cununie ai părinților, care se aleg tot după același
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pleacă până la ușă. De acolo se întoarce spunând că-i mai trebuie un pic de arvună, „să știe după ce umblă”. Celălalt grăitor îi mai plătește o dată la fel. Grăitorul miresei aduce prima dată o „moimă”, o persoană oarecare, deghizată cu haine zdrențuite, îmbrăcate pe dos. Dacă este bărbat, va purta pe cap un batic - „o cârpă” - legat anapoda. Grăitorul le arată moima și-i întreabă dacă este ,crăiasa” căutată. Celălalt grăitor răspunde: „Păntru noi îi bunî/ Gândești că-i ciumî/ Păntru
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
căutată. Celălalt grăitor răspunde: „Păntru noi îi bunî/ Gândești că-i ciumî/ Păntru tânăru nost, coatî alta”. Grăitorul miresei le promite să mai caute, pentru o nouă plată, la fel ca prima oară. De data aceasta aduce fata îmbrăcată în haine de sărbătoare. Ea se așază pe locul liber, lângă tânăr. Toți le urează noroc celor doi. După câteva discuții pregătitoare, grăitorul băiatului îl întreabă pe tatăl fetei ce zestre îi dă acesteia. Tatăl îi răspunde. E rândul celuilalt grăitor să
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
potrivească în post. In acest interval este bine ca tinerii să se păzească, ca nu cumva să-i despartă cineva. In acest scop vor purta la ei boabe de grâu de primăvară, argint viu și vor îmbrăca pe dedesubt o haină întoarsă pe dos. Nașii se aleg din timp, dintre oamenii de frunte ai satului, ori rămân nașii de familie când este posibil. Ei participă și la „târg” și la ,pă videre” și sunt socotiți părinți ai celor doi tineri. Părinții
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
ai celor doi tineri. Părinții pregătesc din timp cele necesare pentru nuntă. Ca băutură - țuică de prune și vin, iar mâncarea constă în mai multe feluri de bucate; foarte din timp sunt angajați muzicanți. Inainte, la nuntă cânta „hididușul” satului. Hainele pentru ceremonie sunt confecționate de către femeile pricepute din sat. Cu câteva zile înaintea nunții încep pregătirile necesare primirii și ospătării nuntașilor. In duminica precedentă se adunau la casa miresei ,temătorii” pentru a fi împodobiți și trimiși să cheme satul la
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Nunta se putea întinde în acest fel până la două zile, în funcție de numărul nuntașilor. După terminarea danțului miresei se trecea la „învălitul miresei”. Mireasa, însoțită de nașă și de o femeie din familie, intră într-o cameră separată și își schimbă hainele de mireasă cu portul de nevastă. După ce i se lua coronița, i se despletea cosița și i se împletea cosița într-un coc în formă de potcoavă, numit conci. După aceea „se învelește” cu o basma neagră înflorată. Culoarea neagră
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
negre, cu ochii bulbucați, cu gura căscată, cu gheare în locul degetelor, care „se țipa și-l strânge de gârt”. Ea intră pe fereastră și provoacă chinuri groaznice celui pe care îi alege. Ca să-i ușureze suferința, cei din casă întorc hainele bolnavului pe dos deasupra „candalăului” - sobei, după ce i-au luat „roatele” - capacele plitei și trec jar prin haine ca să meargă în foc durerile înfocate din corpul lui. Când se zbate să moară îi aprind o lumânare și i-o pun
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
gârt”. Ea intră pe fereastră și provoacă chinuri groaznice celui pe care îi alege. Ca să-i ușureze suferința, cei din casă întorc hainele bolnavului pe dos deasupra „candalăului” - sobei, după ce i-au luat „roatele” - capacele plitei și trec jar prin haine ca să meargă în foc durerile înfocate din corpul lui. Când se zbate să moară îi aprind o lumânare și i-o pun în mână să-i lumineze calea când va trece în lumea de dincolo. Dacă moare un om fără
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pieptene că le amorțește capul. Se acoperă oglinda cu ceva ca nimeni să nu se vadă în ea.(Ana Marc) De obicei în sat există un om sărac care spală morții; îi spală pe tot corpul și îi îmbracă cu hainele cele mai bune, uneori chiar cu hainele de cununie. Dacă mor fete nemăritate, acestea vor fi înmormântate cu haine de mireasă. Mortul se așează de către vecinii care îi sunt rude în sicriu - „cupârșeu” de brad, în care s-a pus
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
oglinda cu ceva ca nimeni să nu se vadă în ea.(Ana Marc) De obicei în sat există un om sărac care spală morții; îi spală pe tot corpul și îi îmbracă cu hainele cele mai bune, uneori chiar cu hainele de cununie. Dacă mor fete nemăritate, acestea vor fi înmormântate cu haine de mireasă. Mortul se așează de către vecinii care îi sunt rude în sicriu - „cupârșeu” de brad, în care s-a pus otavă sau „mozdrițe” - talaș. Acesta se acoperă
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Marc) De obicei în sat există un om sărac care spală morții; îi spală pe tot corpul și îi îmbracă cu hainele cele mai bune, uneori chiar cu hainele de cununie. Dacă mor fete nemăritate, acestea vor fi înmormântate cu haine de mireasă. Mortul se așează de către vecinii care îi sunt rude în sicriu - „cupârșeu” de brad, în care s-a pus otavă sau „mozdrițe” - talaș. Acesta se acoperă cu un cearșaf țesut anume în război, cu fitău la capăt. Peste
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
-și dea mâna peste ei, punând un ban sau o monedă fiecare, ca să aibă mortul de drum. Se dă peste ,copârșeu” pomană de sufletul mortului rudelor și oamenilor săraci. Prima dată se dă un cocoș celui ce rămâne capul familiei. Hainele mortului se dau celui care l-a spălat. Se mai dau oi, fiindcă lâna oilor ține apă mai mult timp și mortului nu-i va fi sete. Inainte de a porni spre groapă, se dau „coci” copiilor de pomană. Primul
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
nu rămâne cu „amorțelile” mortului în picioare. Sicriul este lăsat în groapă și după ce a aruncat preotul pământ cu cazmaua în formă de cruce, oamenii aruncă câte o mână de pământ ca să-i ușureze sufletul. Unele femei pun pământ în hainele rudelor apropiate, fără ca acestea să știe, pentru a-l uita mai ușor pe mort. In timpul înmormântării femeile din familie poartă părul despletit pe spate. Dacă printre ele sunt și „fete în păr” - tinere nemăritate - femeile se grăbesc să le
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]