26,035 matches
-
de carbon. În figura alăturată sunt prezentate fluxurile de carbon între atmosferă și biosferă, hidrosferă și litosferă. Începând cu anul 1958 Roger Revelle, ajutat de Charles David Keeling au început să măsoare concentrațiile de CO din atmosferă. Acestea au fost măsurate Mauna Loa, în Hawaii. Aspectul în dinți de fierăstrău al curbei se datorează anotimpurilor. Majoritatea uscatului, pe care crește vegetația, se află în emisfera nordică. Primăvara și vara vegetația asimilează CO necesar creșterii frunzelor, ca urmare concentrația de CO din
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
după, efectul a fost de răcire, datorită contribuției la întunecarea globală. Activitatea umană în perioada industrializării a dus la: De la începutul revoluției industriale concentrația de dioxid de carbon a crescut cu 32 %. Aceste niveluri sunt mult mai mari decât cele măsurate în cadrul programului "Ice Core", și sunt comparabile cu cele atinse acum 20 de milioane de ani. Producerea de CO prin arderea combustibililor fosili, a căror ponderi în perioada 2000 - 2004 au fost: După cum se vede din figurile alăturate, pe țări
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
China și Nepal, este al cincilea vârf din lume ca înălțime și este situat la o distanță de 22 de kilometri de Everest. El are două vârfuri auxiliare : "Kangchungtse", cu o înălțime de 7.678 metri, și "Chomo Lonzo", care măsoară 7.818 de metri. Cele două vârfuri auxiliare comunică printr-o șa îngustă și sunt situate la nord-vest și respectiv la nord-est de vârful principal. Ascensiunea pe este considerată una din cele mai periculoase din lume.În ianuarie 2006, cunoscutul
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
perpendicular pe axa acestuia. unde A este aria cercului, r este raza cercului, d este diametrul cercului, formula 2 este o constantă matematică. unde A este aria sectorului de cerc, r este raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat in grade, iar formula 2 este o constantă matematică. unde L este lungimea arcului de cerc, r este raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat în grade, iar formula 2 este o constantă matematică. Într-un sistem de coordonate
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
de cerc, r este raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat in grade, iar formula 2 este o constantă matematică. unde L este lungimea arcului de cerc, r este raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat în grade, iar formula 2 este o constantă matematică. Într-un sistem de coordonate "x-y", cercul cu centrul ("a", "b") și raza "r" reprezintă mulțimea tuturor punctelor ("x", "y") astfel încât Această ecuație rezultă din teorema lui Pitagora aplicată la orice punct
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
de dimensiuni mari. Totuși, există câțiva factori care fac aceste comparații mai complicate decât par la prima vedere: Comparațiile sunt deseori inexacte din cauza necunoașterii metodelor tehnice și matematice de calcul a forței de propulsie pentru fiecare rachetă în parte. Valorile măsurate în timpul zborului pot să difere semnificativ de specificație, în plus sau în minus. De cele mai multe ori nu se precizează în ce condiții este valabilă specificația. Sarcina utilă poate fi mărită, fără a modifica în vreun fel sistemul de propulsie, prin
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
sau Chang Jiang, Ianțzi, Ianțzî, Iantzî este al treilea fluviu din lume ca lungime, măsurând peste 6.000 de kilometri, dintre care 2.800 kilometri navigabili. Este cel mai lung fluviu din Asia și al treilea din lume din punct de vedere al debitului de apă (după Amazon și Congo). Cursul lui se află în
Yangtze () [Corola-website/Science/305882_a_307211]
-
restaurante excelente. Chinezii preferă de obicei croazierele mai ieftine ale liniilor CITS, unde în capinele de clasaIV-a se înghesuie câte 24 de persoane. Vasele mai mari au nevoie de patru zile pentru a străbate cursul inferior al apei, care măsoară 1.274 de kilometri și se întinde întrele orașele Chongqing și Wuhan (fiecare cu o populație de câteva milioane de locuitori). Yangtze formează unele dintre cele mai cunoscute defileuri din lume. Cu 50 de kilometri înainte de orașul Wanxian, vaporul trece
Yangtze () [Corola-website/Science/305882_a_307211]
-
vaporul trece pe lângă Siibaozhai, ""fortăreața comorii de piatră"". Acesta este un perete de stângă uriaș în vârful căruia a fost construită o pagodă de culoare roșie acum 300 de ani. Dicolo de orașul Chongqing, vasele plutesc prin Defileul Qutang care măsoară opt kilometri. Aici, printre pereții de piatră cu înălțimi de 500 de metri, Yangtze, care are de obicei lățimea unui lac, se îngustează brusc până la 78 de metri. În aval se află Defileul Wuxia de 40 de kilometri lungime. Priveliștea
Yangtze () [Corola-website/Science/305882_a_307211]
-
raional Călărași și 70 km de capitala Chișinău. Suprafața satului constituia 210 ha, iar împreună cu pământurile subordonate administrației locale 1598 ha. Populația satului constituia 1780 de locuitori, majoritatea români basarabeni. Geografic, la vest de satul Temeleuți se începe Culmea Prutului, măsurând 332 m și având înclinarea de 30 m/km. În partea de sud-vest a satului, din dealul Hâncului izvorăște râul Bîc. În partea de sud-vest se află dealul Bălănești, cel mai înalt punct din Republica Moldova, având o înălțime de 429
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
toate transmise în secret au format baza pentru Spandau; Jurnalele Secrete. Avînd schița memoriilor finalizată și transmisă clandestin, Speer a căutat un nou proiect. A găsit unul în timp ce-și făcea exercițiul zilnic, mergînd în cerc prin curtea închisorii. Măsurînd cu grijă distanța aleii a parcurs distanța de la Berlin la Heidelberg. După aceea el a extins ideea într-o călătorie în jurul lumii vizualizînd locurile pe care le „parcurgea” în timp ce umbla pe aleea din curtea închisorii. Speer a cerut ghiduri și
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
la răsăritul soarelui și la asfințit. Tigrii adulți sunt animale teritoriale, solitare și își protejează insistent teritoriul. Mărimea teritoriului depinde de relief, abundența prăzii și, în cazul masculilor, de prezența femelelor. În zonele cu pradă în abundență, teritoriul unei femele măsoară în 10-20 km², în timp ce masculul stăpânește teritorii de 30-70 km². În Rusia, unde abundența prăzii este cu mult mai scăzută, femelele au teritorii de 200-400 km², iar masculii 800-1000 km². Pe teritoriul unui tigru se pot afla și teritoriile unor
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
pe apariția brutală a dispneei, durerea toracică violentă și atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea vibrațiilor vocale, hipersonoritate și tacere la auscultație. În cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se folosește radiografia toracică. Medicul specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care măsoară nivelul oxigenului din sânge. Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severității bolii și la alcătuirea schemei de tratament. Pneumotoraxul minor necesită uneori doar observarea bolnavului de către un medic. Tratamentul constă în calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
de 9,80665 m/s² (valoarea reală depinde de poziția geografică și de altitudine). Ca pentru orice alt tip de forță, unitatea de măsură în Sistemul Internațional pentru greutate este newtonul (simbol: N). În sistemul CGS de unități greutatea se măsoară în unitatea numită „dină”, definită ca forța care imprimă unui corp de 1 g o accelerație de 1 cm/s². În aplicații practice greutatea se exprimă adesea și în kilograme-forță (simbol: kgf), unitate definită ca forța egală cu greutatea unui
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
greutatea unui corp cu masa de 1 kg la suprafața Pământului; relația dintre kilogramul-forță și newton este: 1 kgf = 9,80665 N (egalitate exactă prin definiție). Greutățile exprimate în kilograme-forță au avantajul că sunt aproximativ egale numeric cu masele corespunzătoare (măsurate în kilograme) și deci permit calcule simple. Totuși, exprimarea greutății în kilograme, care se întâlnește deseori în viața curentă, este greșită din punct de vedere științific. a se poate determina folosind aceleași instrumente ca pentru alte tipuri de forță. O
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
află corpul, și exprimă cantitativ inerția acestuia, adică tendința de a se opune mai puternic sau mai slab schimbării stării de mișcare sau repaus atunci cînd i se aplică o forță. În schimb, greutatea este o forță (un vector) care măsoară o interacțiune, în particular aceea dintre corpul a cărui greutate o măsurăm și corpul care generează cîmpul gravitațional respectiv. În timp ce masa corpului este constantă, greutatea sa depinde de intensitatea cîmpului gravitațional; de exemplu greutatea unui obiect pe Pămînt este diferită
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
opune mai puternic sau mai slab schimbării stării de mișcare sau repaus atunci cînd i se aplică o forță. În schimb, greutatea este o forță (un vector) care măsoară o interacțiune, în particular aceea dintre corpul a cărui greutate o măsurăm și corpul care generează cîmpul gravitațional respectiv. În timp ce masa corpului este constantă, greutatea sa depinde de intensitatea cîmpului gravitațional; de exemplu greutatea unui obiect pe Pămînt este diferită de greutatea aceluiași obiect la mari altitudini, în stratosferă, în misiunile spațiale
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
de precizie arată că nici pe Pămînt greutatea unui corp nu este constantă, ci depinde de valoarea locală a accelerației gravitaționale. Aceasta depinde de latitudine, de altitudine și de distribuția locală de masă a scoarței terestre. De aceea cîntarele care măsoară masa prin intermediul greutății trebuie să fie calibrate înainte de utilizare și au precizia optimă numai în locul unde s-a efectuat calibrarea (problema se pune numai la cîntarele cu precizie mai bună de 1 %). Balanțele nu suferă de această limitare; ele efectuează
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
la exponențiala complexă face necesară utilizarea coeficienților Fourier complexi. În mod uzual, interpretarea acestor numere complexe este aceea că, se dau amplitudinea undei precum și faza sau unghiul inițial al undei. Această trecere introduce și necesitatea "frecvenței negative". Dacă "θ" este măsurat în secunde atunci undele "e" și "e" trebuie să parcurgă amândouă un cerc complet pe secundă, dar reprezintă frecvențe diferite în transformarea Fourier. Folosim seriile Fourier pentru a motiva transformata Fourier după cum urmează. Presupunem că "ƒ" este o funcție care
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
T" → ∞ suma Riemann converge către integrala transformării Fourier inverse dată la sectiunea Definiție. În condiții convenabile acest argument poate fi dat cu precizie . Prin urmare, ca și în cazul seriilor Fourier, transformarea Fourier poate fi gândită ca "o funcție care măsoară cât de mult este prezentă în funcție fiecare frecvență individuală" și putem recombina aceste unde folosind o integrală pentru a reproduce funcția originală. Următoarea imagine furnizează o ilustrare vizuală a modului cum transformarea Fourier măsoară dacă o frecvență este prezentă
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
gândită ca "o funcție care măsoară cât de mult este prezentă în funcție fiecare frecvență individuală" și putem recombina aceste unde folosind o integrală pentru a reproduce funcția originală. Următoarea imagine furnizează o ilustrare vizuală a modului cum transformarea Fourier măsoară dacă o frecvență este prezentă într-o funcție oarecare. Funcția desenată este formula 7, care oscilează cu frecvența de 3 hertz ("t" fiind măsurat în secunde) și tinde rapid către zero. Această funcție a fost aleasă special pentru ca partea reală transformării
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
integrală pentru a reproduce funcția originală. Următoarea imagine furnizează o ilustrare vizuală a modului cum transformarea Fourier măsoară dacă o frecvență este prezentă într-o funcție oarecare. Funcția desenată este formula 7, care oscilează cu frecvența de 3 hertz ("t" fiind măsurat în secunde) și tinde rapid către zero. Această funcție a fost aleasă special pentru ca partea reală transformării Fourier să fie ușor de plotat. Această imagine este plotată în primul grafic. Pentru a calcula formula 8 trebuie să integrăm "e""ƒ"("t
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
ƒ"("t") este pozitivă, la fel este și partea reală a lui "e". Rezultatul este acela că, atunci când este integrată partea reală, se obține o valoare relativ mare (în acest caz 0.5 ). Pe de altă parte, când încercăm să măsurăm o frecvență care nu este prezentă, precum în cazul în care privim spre formula 9, integrantul oscilează suficient ca integrala să fie foarte mică. Situația generală poate fi un pic mai complicată decât aceasta, dar acest lucru este făcut în spiritul
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
este prezentă, precum în cazul în care privim spre formula 9, integrantul oscilează suficient ca integrala să fie foarte mică. Situația generală poate fi un pic mai complicată decât aceasta, dar acest lucru este făcut în spiritul în care transformata Fourier măsoară cât de mult o frecvență individuală este prezentă într-o funcție "ƒ"("t"). O "funcție integrabilă" este o funcție "ƒ" pe o linie reală care este măsurabilă Lebesgue și satisface: Fiind date funcțiile integrabile "f"("x"), "g"("x") și "h
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
Să presupunem că funcția "ƒ"("x") este de pătrat integrabilă și, fără a pierde din generalitate, să presupunem că funcția este normalizată: Din teorema lui Planchenel urmează că formula 11 este de asemenea normalizată. Dispersia în jurul lui "x" = 0 poate fi măsurată prin "dispersia față de zero" definită prin: În termeni probabilistici acesta este momentul al doilea al lui formula 65 față de zero. Principiul de incertitudine arată că: dacă "ƒ"("x") este absolut continuă, iar funcțiile "x"•"ƒ"("x") și "ƒ" ("x") sunt de
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]