24,998 matches
-
atotștiutor, dar adevărul e că sînt Încă În ceață apropo de toate clasificările astea. Suze a Încercat să-mi explice sistemul, dar a fost ca pe vremuri, cînd eram jurnalist financiar și mă duceam la conferințe de presă. Pe-o ureche mi-a intrat și pe alta mi-a ieșit care sînt avantajele și dezavantajele roților mobile din față și, cînd a terminat, am fost prea jenată să recunosc că n-am reținut nici un cuvînt. — M-am documentat, adaug și scot
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke, dînd din cap. Vrem trei cărucioare Warrior. — Termină! Îi dau una cu dosul mîinii, și el Începe să rîdă. — Mai bine patru... Nu mai continuă, pentru că Îi sună mobilul. — Stai o clipă. Îl scoate și și-l duce la ureche. Luke Brandon. A, salut. Dă drumul căruciorului și se Întoarce cu spatele. Ia să profit și să Încerc și eu Warriorul. Apuc mînerele solide și-l Împing să văd cum e. — Glumești, Îl aud pe Luke spunînd tăios. Răsucesc roțile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o voce ușor schimbată. Pe tricoul tău. — Nimic, zic fîstîcită. Nimic! E doar... o glumă! Adică, evident, nu e vorba de tine. Ci de altă oafă roșcată. Ăă... femeie. Persoană. Nu merge deloc bine. — Bună treabă, Becky, spune Danny În urechea mea. Ai fost foarte plină de tact. Venetia trage aer În piept adînc, de parcă ar face eforturi să se controleze. Dacă stau să mă uit bine la ea, e destul de afectată. — Becky, zice Într-un final, putem să schimbăm două
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o Împunsătură rău prevestitoare, În adîncul inimii. Pune stăpînire pe mine un soi de greață fierbinte. Nu poate să spună ce am... Nu se poate. Zgomotul și zarva vocilor din bar au fost acoperite de sîngele care-mi năvălește În urechi. Înghit de cîteva ori, Încercînd să-mi vin În fire. Știu că am crezut că e posibil să se Întîmple ceva Între Luke și ea. Știu că am vorbit despre asta cu Suze, cu Danny și cu Jess. Însă acum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pacienta? Deschid ochii - și e un coșmar devenit realitate. În fața mea, dominîndu-mă de la Înălțime, se află Venetia. Are pe ea o rochie lungă și fără bretele de tafta neagră, cu fustă amplă. Are părul prins Într-un coc, și la urechi Îi licăresc diamante. Arată ca o prințesă. — Becky, Luke spune că nu ți-e bine. ZÎmbetul ei e dulceag și siropos. — Hai să mă uit un pic. — Ce faci aici? mă răstesc la ea furibundă. M-a sunat Luke. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
departe, iar chipul său e În ceață. Eu n-am valsat niciodată cu Luke. Iar acum e prea tîrziu. — A leșinat! Simt mai multe mîini apucîndu-mă, În clipa În care mă lasă picioarele. Brațele mi se lovesc de ceva, În urechi aud un țiuit și vocea unei femei care strigă „Aduceți niște apă! E o femeie gravidă aici!“. După care mi se taie filmul. ȘAISPREZECE Credeam că, atunci cînd te măriți, o faci pentru totdeauna. Chiar așa am crezut. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bătută. Da, poate că viața mea e varză. Dar asta nu Înseamnă că nu pot fi o mămică sexy. O să fiu cea mai sexy viitoare mămică dintre toate mămicile care-au existat vreodată pe pămînt. Duc din nou telefonul la ureche. — Alo, Martha? zic, făcînd eforturi să par cît mai jovială. Scuze. Vineri e perfect pentru ședința foto. Azi ies din spital, așa că pot să vin, fără probleme! — Super! aud ușurarea din glasul Marthei. Abia aștept! N-o să dureze decît vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
club cu nu știu ce fotograf pe care l-a Întîlnit În vacanță. (Nu mă Întrebați. CÎnd a Început să-mi povestească despre noaptea pe care au petrecut-o Împreună În Marrakesh, vă spun sincer, a trebuit să-i pun mîinile la urechi copilului.) RÎde ca descreieratul și aud ambreiajul motocicletei Harley Davidson a prietenului lui. Cum Îi stă mintea la distracție Într-un asemenea moment? Nu știe că sînt cu morcovul În fund? Abia dacă am dormit de cînd a plecat Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
despre „operație“ și „blocat“, cuvinte care nu-mi place deloc cum sună și, dintr-o Încăpere Îndepărtată, aud țipetele unei femei. Mi se strînge stomacul cînd o aud și, cu mare efort, reușesc să nu-mi duc mîinile automat la urechi. În orice caz, nu era neapărat un strigăt de agonie. Probabil că țipa pentru simplul fapt că nu vede la televizor sau ceva de genul ăsta. Mă apropii de recepție, respirînd precipitat. — Bună ziua, spun. Numele meu e Rebecca Brandon și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
asta, mă ia mama de braț, și o văd că mai are un pic și plînge. Acceptă anestezia! Ia medicamentele. Mă simt de parcă aș avea limba lipită cu clei de fundul gurii. — Așa, ăsta e ulei de iasomie, aud În ureche glasul suav al Louisei. O să te dau cu el pe tîmple... — Becky? zice mama Îngrijorată. Mă auzi? — Poate are o contracție! exclamă Suze, luîndu-mi mîna. Bex, respiră... — Poți s-o faci, scumpo! se strîmbă mama tot mai tare, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
totul În regulă? E așa cum ți-ai planificat? — Ăă... În general, da! zic, evitîndu-i privirea și inspirînd grăbită niște oxigen. O, Doamne. Trebuie să-i spun. Trebuie. — Luke... mă aplec spre el, ușor amețită de la oxigen. Ascultă, Îi șoptesc În ureche. Nu nasc. Draga mea, nu-ți face griji, mă mîngîie Luke pe frunte. Nu se grăbește nimeni. O să dureze cît o să dureze. Dacă stau să mă gîndesc... nu e o idee rea. Adică, bebe o să iasă el la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
prezenți, arunc masca și mă așez cu greu pe pat. — Suze, ești bună te rog să-mi dai sacoșa aia? zic cu glasul tremurîndu-mi de nervi. Sacoșa de sub pat. — Da! Poftim. Suze Îmi dă sacoșa. — Ea e? Îmi zice În ureche. — Îhîm, Încuviințez. — Vacă. — E o idee foarte bună, Becky! spune Paula pe un ton vesel, dar nesigur. Stînd În fund, vei ajuta copilul să se poziționeze mai bine... — Venetia, am să-ți dau ceva Înapoi. Rostesc cuvintele cu voce ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
văd că s-a schimbat ceva. — Penelopa și Ulise? spune, cu ușoară asprime În voce. Ven? Se lasă o tăcere grea. Nu știu despre ce vorbește, spune Venetia cu glas duios. — Cine sînt Penelopa și Ulise? Îmi șoptește Suze În ureche și eu ridic din umeri neajutorată. — Venetia, o săgetează Luke cu privirea. Noi n-am fost niciodată Penelopa și Ulise. Pentru prima oară de cînd o știu, o văd pe Venetia șovăind ușor. Nu spune nimic, se mulțumește doar să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
minunat... continuă să respiri, Becky... „Sigur că poți s-o faci. Haide. Amîndoi putem.“ DOUĂZECI ȘI UNU E o fată. E o fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara care s-a aflat În pîntecul meu, În tot acest timp. Și e straniu, dar În clipa În care am zărit-o, pur și simplu m-am gîndit: Tu erai. Sigur că da. Acum, se odihnește Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am bătut pe Luke! — Deci, recunoști că sînt cea mai inteligentă și mai talentată financiar persoană din familia asta? ridic privirea victorioasă. — Colecția ta de Antiques for the Future nu face nici doi bani, spune Luke, Însă zîmbește de la o ureche la cealaltă. — Și ce dacă? Tot te-am bătut! Ai tonișoare de bănuți, scumpa mea! O sărut pe Minnie pe frunte. — CÎnd Împlinește douăzeci și unu de ani, intervine Luke. Pe bune acum, e atît de enervant cîteodată! Cine vrea să aștepte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tonișoare de bănuți, scumpa mea! O sărut pe Minnie pe frunte. — CÎnd Împlinește douăzeci și unu de ani, intervine Luke. Pe bune acum, e atît de enervant cîteodată! Cine vrea să aștepte pînă la douăzeci și unu de ani? — Mai vedem, Îi șoptesc În ureche, trăgîndu-i păturica pe cap, ca să nu audă Luke. — Așa! apare mama pe ușă, cu o ceașcă de ceai În mînă. Mi-e teamă că dormitorul vostru e cam plin. Și-o să fie nevoie să sortați lucrurile și să faceți puțină
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
formez numărul pin și strecor punga cu revista Vogue În suportul de sub cărucior. După care Îmi ascund medalionul cel drăguț chiar sub păturica lui Minnie, unde nu-l poate vedea nimeni. — Să nu-i spui lui tati! Îi șoptesc În ureche. N-o să-i zică nimic. Evident, nici n-ar avea cum, că nici nu știe să vorbească. Dar, chiar și dacă ar ști, știu sigur că ar păstra secretul. Între mine și fetița mea Minnie e o legătură cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a cărui operă este adesea asociată cu postmodernismul și poststructuralismul. Rebel În California, celebru serial american de televiziune pentru adolescenți. DVD-uri educative, cu filme și muzică instrumentală clasică pentru copiii foarte mici, menite să le dezvolte inteligența, creativitatea și urechea muzicală și să-i ajute să descopere jocurile, apa, culorile, numerele, sărbătorile, sunetele, formele, animalele domestice și sălbatice, anotimpurile etc. „Mary, Mary, quite contrary,“/„How does your garden grow?“/„With silver bells and cockleshells,“/„And pretty maids all in a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de la biserica Banu și de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei etc. Astfel, Florica Musicescu (1887-1969), profesoară vestită de pian la Conservatorul din București, fiica lui Gavriil Musicescu, avea dreptate când spunea: „ĂSora mea mai mare, mama lui Păstorel Teodoreanu, avea o ureche absolută (auz absolută de care se minuna și tatăl meu”. Concomitent cu activitatea didactică și dirijorală, Sofia Teodoreanu a îmbunătățit repertoriul coral, armonizând mai multe cântece pentru trei voci egale. Sofia Teodoreanu l-a ajutat pe folcloristul Alexandru Vasiliu-Tătăruși în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Cred că acestea ar putea fi motivele. În ce-l privește pe Varujan Vosganian, nu am participat împreună la nici o campanie, dar știu că se implică întotdeauna până la capăt, citesc și eu ziare, mă uit la televizor, nu vorbesc după ureche. Nu știu însă dacă a cheltuit mulți bani în aceste campanii ori dacă unii dintre aceștia au venit de la Sorin Ovidiu Vântu. Premierul a declarat că nici acest zvon nu se confirmă. Mă gândesc că e mai bine informat în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de cele făcute în România. Iar de la sfârșitul lunii august 1980, când am auzit prima dată despre grevele de la Gdansk, Gdynia și Szczecin, m-am îndrăgostit definitiv de Polonia. Am plâns când s-a instalat legea marțială, mă bucuram, cu urechile la Europa Liberă, că Gazeta "Wyborcza" apărea în ilegalitate și că până și radio Solidarnosc reușea să emită măcar câteva minute pe zi. În primăvara lui 1989, când a avut loc masa rotundă și comuniștii au acceptat să împartă puterea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și exagerată. În plus, cu Stelian Tănase mereu ai fost exigent. Mie mi se pare că, dintre ei doi, numai Tănase mai pune mâna pe câte o carte, ba chiar pare a o și înțelege, în vreme ce Mircea cântă numai după ureche, nostim, simpatic, dar tot manele scoate pe gură... Nimic altceva. Tu ți-l poți imagina pe Mircea Dinescu citind de unul singur într-o cameră??? Greu exercițiu, nu ?! Iar în emisiune, mereu îmi vine să-i reproșez lui Stelică tocmai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am simțit că ceva s-a rupt în mine (așa cum, clișeistic, se spune, îndeobște)! Deci și tu, ca și mine, chiar mai crezi în forța cuvântului (alt clișeu, dar pe care nu doresc să-l evit, tocmai pentru că în multe urechi sau ochi mai are prestigiu/semnificație). Totuși, Cristian Tudor Popescu, deși nu mi-e foarte simpatic, are forța unui gazetar autentic, așa cum mi-i imaginez pe marii gazetari francezi din istorie. Am citit articole impecabile stilistic și logic produse de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a poetului. Impresionantă e luciditatea cu care este întâmpinată trecerea; e aici un jurnal al întrebărilor și stărilor ultime, de o autenticitate potențată în absența patetismului și a „literaturii”. Iminența extincției dezactivează orice convenție literară. Unele versuri anticipă interogația argheziană („Urechea ta mă poate auzi? / Și ochiul tău e-n stare să mă vadă?”, Lui Dumnezeu), în altele, tensiunea interogativă antinomică cedează locul unei seninătăți nelumești, aproape mistice (Denii) sau sentimentului compensator al reintegrării cosmice (Moarte). Ciclul Plâns înecat - cu poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
pe nisip, care preludează notația cotidiană și ironică, voit prozaică, antipastelistă și antiidilică a poeților din grupul de la „Albatros” (Geo Dumitrescu ș.a.), după cum ignoratele exerciții stilistice à la manière de..., din seria Cum ar fi scris versuri... Dosoftei, Simion Ștefan, Ureche, Miron Costin, Neculce, Antim, au ceva din dispoziția duios-parodică și ludică a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă și lecturii adulte - indică un amator de rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]