247,130 matches
-
navei și sacristiei au fost începute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar lucrările nu au fost niciodată finalizate în totalitate. Planurile lui Plečnik ce prevedeau o reamenajare a spațiului Pieței George de Poděbrady au rămas neterminate, iar anumite elemente ale bisericii au fost completate mai târziu de către discipolul său, Otto Rottmayer. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost topite șase clopote din turnul acestei biserici pentru ca metalul să fie folosit la producția de arme, iar în 1992
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
de 42 de metri; el conține șase clopote și un ceas rotund smălțuit cu diametrul de 7,5 metri, fiind astfel unul dintre cele mai mari din Republica Cehă. Pereții sunt placați în interior cu ceramică naturală, completată cu mici elemente decorative din aur. Altarul este realizat din marmură albă, având suspendată deasupra o statuie aurită de trei metri a lui Isus Cristos, plasată într-o inimă simbolică. De o o parte și de alta a acestei statui se află statuile
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
un schimb de idei cu pictorii germani din grupul artistic Die Brücke. El a dezvoltat, de asemenea, idei vizuale desprinse din activitatea lui Cézanne. Stilul său de mai târziu (aproximativ din 1911) a fost puternic influențat de expresionism și cubism. Elemente expresioniste, în special utilizarea culorilor, dar și subiectul artistic, a deosebit curând activitatea cubistă a lui Kubišta (precum pictura Sf. Sebastian din 1912) de cea a fondatorilor parizieni ai stilului cubist Picasso, Braque și Section d'Or. El a studiat
Bohumil Kubišta () [Corola-website/Science/336209_a_337538]
-
terminat un număr de 357 de mașini timp de 2 ani după care au dat faliment. Caroseria a fost restilizată în anul 1977, în timp ce barele de protecție au fost mulate pe caroserie ca fiind parte a caroseriei, mai târziu separând elementele de crom. Caroseria era mai rotunjită față de vechiul aspect iar coupe-urile au primit sferturi din geamurile din spate iar mai târziu au primit și clapetele din spate. În 1980 a fost timpul pentru o nouă schimbare, de exemplu o redenumire
Puma (producător auto) () [Corola-website/Science/336194_a_337523]
-
naive pe teme erotice. În 1925, ea s-a stabilit la Paris, împreună cu Štyrský. În timpul șederii lor la Paris, cei doi au fondat o alternativă artistică la abstractizare și suprarealism, pe care au numit-o artificialism, prin care anticipează numeroase elemente ale abstractizării lirice. Ei au cunoscut grupul suprarealist. Prima lor expoziție comună a avut loc la galeria Vavin, prefața catalogului fiind semnată de Philippe Soupault. S-au întors la Praga în 1929. Toyen s-a referit la ea la genul
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
târziu s-a mutat la Praga. Începând din 1903, el a studiat la Academia de Arte Frumoase din Praga, dar a abandonat studiile în 1906. Filla a fost un membru al grupului Osma (Cei opt) în anii 1907-1908, care avea elemente comune cu fauviștii și, de asemenea, a avut legături directe cu grupul expresionist german Die Brücke. Printre lucrările importante ale lui Filla din această perioadă se află "Cititorul de Dostoievski" (1907) și "Jucători de șah" (1908). În 1909, el a
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
Street" în Statele Unite ale Americii, împreună cu ecranizările din 1940 și 1944 constituie originea termenului datorită manipulării psihologice sistematice a personajului principal asupra unei victime. În film, un soț încearcă să își convingă soția că este instabilă mental prin manipularea unor elemente minore din mediul înconjurător, insistând în permanență că ea greșește, că nu-și amintește bine lucrurile atunci când ea le menționează. Titlul original al filmului își are originea în diminuarea graduală de către soț a lămpilor cu gaz din casă, pe care
Gaslighting () [Corola-website/Science/336311_a_337640]
-
pot contribui la amplificare stării de suferință prin interpretarea greșită a reacțiilor victimei. [...] Soții care se folosesc de această tehnică contribuie la provocarea atacurilor de panică, căderilor nervoase și, în cazuri extreme, la sinucidere." Și în relațiile părinte-copil sunt întâlnite elemente ale procesului de gaslighting, fie părinții, fie de copiii, fie ambii folosesc minciuna pentru a altera realitatea și a-l deziluziona pe celălalt. De asemenea, acest fenomen a fost observat și la relația dintre angajații clinicilor de psihiatrie și pacienți
Gaslighting () [Corola-website/Science/336311_a_337640]
-
o varietate de motive pentru care victimele au "o tendință de a incorpora și asimila ce alții externalizează și proiectează pe aceștia", conchizând că femnomenul de gaslighting ar putea fi "un sistem foarte complex ce cuprinde contribuții de la mai multe elemente ale aparatului psihologic." Dorpat descrie acest eveniment ca fiind identificare proiectivă. Tratând femeile în particular, Hilde Lindemann apără cu empatie că în aceste cazuri, abilitatea victimei de a se opune manipulării psihologice depinde de "abilitatea acesteia de a avea încredere
Gaslighting () [Corola-website/Science/336311_a_337640]
-
a fost tradus în cel puțin nouă limbi, incluzând chineza, rusa și ebraica. Acesta constituie un alt reper al etapei de pionierat romanesc, marcat, în 1926, de publicarea romanului "Ibnat al-mamluk" (Fiica mamelucului), de Muhammad Farid Abu Hadid, care combină elementele romantice cu cele istorice. Romanul este ancorat temporal în vremea conducerii Muhammad Ali, când confruntările cu mamelucii erau acerbe. Următorul exponent al pionierilor este Tawfiq al-Hakim, autorul a trei romane relevante pentru cultura egipteană: "Awdat al-ruh" - 1933 (Întoarcerea sufletului), "Usfur
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
Costești. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 169280.02. ref. 1763-1784, 1831 Ridicată de ieromonahul Ștefan al mănăstirii Bistrița, ajutat de Epifanie și Nicodim.Este construită din piatră și cărămidă.Planul de formă dreptunghiulară are absida altarului trilobată, element arhitectural aparte. Pictura a fost realizată de Efrem Zugravul în 1779. Ctitor: Egumenul Ștefan al Bistriței. Schitul a fost construită întrr 1700-1701. El a fost părăsit de aproape 100 de ani și s-a ruinat, rămânând numai zidul împrejmuitor și
Biserica Sfântul Nicolae a fostului schit De sub Piatră () [Corola-website/Science/336331_a_337660]
-
ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații sunt prea evidente încetează să mai fie artă. Poe a urmărit originalitatea în opera sa literară și nu-i plăceau proverbele. El a inclus adesea elemente de pseudoștiințe populare cum ar fi frenologia și fizionomia. Temele sale cele mai recurente sunt legate de moarte, inclusiv semnele sale fizice, efectele descompunerii, preocupările cu privire la înmormântarea de vii, revenirea la viață și doliu. Deși cunoscut ca un practicant magistral
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
lungime de 430 m, precum și 17 structuri de poduri și 42 de podețe. Podul peste râul Mureș este cea mai mare structură de pe varianta de ocolire a Aradului și este alcătuit din două secțiuni: În timpul proiectării și execuției acestui pod, elementele sale constructive au fost numerotate după cum urmează: Varianta de ocolire a municipiului Arad este prevăzută cu patru noduri rutiere menite să asigure o descărcare fluentă și o bună interconectivitate cu orașul și cu căile majore de transport din partea de vest
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
bine de cincisprezece ani. Este vorba de un poem simfonic care se va chema "": Glasul mării. De data aceasta, eu însumi mi-am făcut scenariul, mai bine zis l-am trăit. Da, am văzut tot ceea ce voi descrie”. Subiectul cu elementele descriptiv-narative principale (ca: marea liniștită, marinarul filosof, marea care se înfurie, un naufragiu, un sacrificiu omenesc și potolirea stihiilor), fiind inspirate din viața compozitorului, capătă semnificație și putere de convingere. Referitor la punerea în pagină, raportul voci-orchestră ridică anumite probleme
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
teme contrastante și cu reluarea acestora în repriză nu își găsesc locul. Conținutul ideatic al episoadelor determină natura muzicii respective. Episoadele literar-muzical se succed după cum urmează: 1). peisajul marin, liniștit (orizonturi, joc de valuri, plimbarea privirii peste ape) 2). intrarea elementului uman (cântecul matelotului) 3). activități omenești (plecarea bărcilor și pierderea lor în zare) 4). începutul furtunii, pericolul, activități omenești, catastrofa („"Miserere Domine"”) 5). epilog la furtună 6). peisaj marin, din nou liniștit (un cvasi-recviem) 7). "Les sirènes antiques", ecouri ale
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
considerat o a treia ipostază a mării liniștite. Cântecului matelotului este precedat de acest episod, care a expus natura ca parte definită a poemului. În următorul episod care vizează latura umană, putem sesiza filosofia înfrățirii cu natura, prin actul morții, element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate în patru versuri a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate în patru versuri a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente din aria Sfinxului ("Oedipe"), dar asemenea unui ecou. Episodul 2, care încă păstrează un discurs liniștit, este urmat de cel de-al treilea episod, în care furtuna este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o singură secțiune mare. Se remarcă
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente din aria Sfinxului ("Oedipe"), dar asemenea unui ecou. Episodul 2, care încă păstrează un discurs liniștit, este urmat de cel de-al treilea episod, în care furtuna este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o singură secțiune mare. Se remarcă în acest segment muzical, momentul în care liniile se „dizolvă” și se pierd fluctuant într-un peisaj posedat de vânt. Acest motiv va genera ulterior noi evenimente melodice. Mersul
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
ele marcând culminația furtunii . 4). Un alt moment de o deosebită importanță îl constituie apariția furtunii. Se poate identifica un balans de terță mare și mică, caracteristic stilului personal al autorului. Furtuna nu se sprijină doar pe acesta, ci apar elemente obsesive ale coardelor grave, cântecul marinarului (reluat doar secvențial la violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul culminant al furtunii este reprezentat de momentul catastrofei, subliniat de urletul descendent al
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
care contribuie exclusiv doar instrumentele de percuție (timpani, toba mică, piatti, gran cassa, tam-tam și mașină de vânt). În ansamblu, sesizăm o libertate de tratare a plajei sonore, în care vocile și orchestrația sunt foarte complexe, iar limbajul sonor întrunește elemente modale. Orchestrația depășește în această lucrare nivelul atins în Simfonia a 3-a (1916-18). Astfel, întregul discurs muzical este construit pe ideea literară descrisă de Enescu în "Amintiri": „Închipuiți-vă o mare furtunoasă. Un marinar, nemișcat, o contemplă, având ochii
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în multe dintre lucrările sale, printre care și "Oedipe". Această gândire mitică este tributară folclorului și se concretizează în elemente pastorale, mioritice și a cântecului de doină. Lirismul pastoral este prezent la Enescu în aproape toate lucrările sale, alimentat de dorul de țară și de locurile natale. Deseori, Enescu este asemănat cu poeții români care și-au exprimat la fel
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
l-a determinat pe compozitor să aleagă particularitățile melosului popular românesc. Tudor Ciortea afirma următoarele: „Cântecul satului nu e făurit pentru audiție, ci izvorăște din firea țăranului, care își cântă destinul amestecat în taina vieții lui de toate zilele. [...] Toate elementele lui structurale (tematică, funcțiuni modale, ritmică, armonie) se vor revărsa ca o minune din sâmburele generator almelosului românesc. [...] Geniul lui George Enescu, mare și felurit ca semnele unui veac, a izbutit să facă legătura între arta și destinul acestui popor
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
scump pe lume: cântecul!” Ștefan Niculescu în articolul său „Aspecte ale creației enesciene în lumina Simfoniei de cameră” afirma că ultimele creații ale lui Enescu, printre care și Suita „Săteasca” sunt rodul cristalizării unei ultime tendințe stilistice. În aceste lucrări elementul românesc se afirmă și coboară la altă profunzime, depășind zona pitorescului și încorporându-se organic în structuri muzicale superioare care se generalizează. Fragmentele melodice din Suita „Săteasca”, în general scurte și fracționate, sunt izvorâte din limbajul popular, iar melosul românesc
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
izvorâte din limbajul popular, iar melosul românesc se regăsește în toate cele cinci părți ale suitei prin folosirea intonațiilor folclorice și a procedeelor lăutărești. Astfel, unitatea tematică a părților, trăsătură obișnuită a compozițiilor enesciene, apare și aici sub forma utilizării elementelor de folclor pe tot parcursul suitei. Dintre cele cinci mișcări, cel mai obiectiv se resimte melosul folcloric în părțile extreme, „Primăvară pe câmp” și „Dansuri țărănești”. În "Proceedings of the George Enescu International Musicology Symposium", Antigona Rădulescu spune că „elementele
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
elementelor de folclor pe tot parcursul suitei. Dintre cele cinci mișcări, cel mai obiectiv se resimte melosul folcloric în părțile extreme, „Primăvară pe câmp” și „Dansuri țărănești”. În "Proceedings of the George Enescu International Musicology Symposium", Antigona Rădulescu spune că „elementele derivate din maniera de organizare sonoră tipică muzicii folclorice românești l-a ajutat pe compozitor în crearea unor similarități bazate pe înțelesuri similare exprimate într-un limbaj diferit.” Întoarcerea la viața și energia satului copilăriei implică în această suită, pe
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]