25,460 matches
-
sacrificarea a 100 de tauri, descrisă în poemele homerice). Mai târziu, Homer a descris diferite obiceiuri și divinități din perioada miceniană, dar a intervenit și cultura epocii arhaice, în care a trăit poetul. Conform legendelor grecești, cetatea Micene a fost întemeiată de eroul Perseu - nepotul regelui Acrisios al Argosului și fiul lui Zeus și al fiicei lui Acrisios, Danae - , care era rege și în Tirint, iar apoi și în Argos, unind astfel întreaga Argolidă. Lui Perseu i-a urmat Electryon, fiul
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
unor "criterii estetice" și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“, întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată, ci conțin mai mult sentințe asupra ei. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură, un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă sau negativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor, urmând ca modalitățile ei de realizare să se
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
cărei rânduri să se imprime caracterul local cu toate deosebirile lui de alte părți ale neamului nostru“." Contribuția lui Octavian Goga la ascensiunea "Luceafărului" a fost imensă: "„Octavian Goga," scria Ion Chinezul", a mai scris și la alte reviste, a întemeiat chiar unele; numele lui e legat de Luceafărul.“" Cu activitatea sa în cadrul "Asociației transilvănene pentru literatura română și cultura poporului român-Astra", preocupările publicistice s-au intensificat cu trecerea timpului, dezvăluind încă o latură a talentului său literar. Sub conducerea sa
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
că, în epoca sa de înflorire, populația orașului era cuprinsă între 30.000 și 100.000 de locuitori. În limba greacă, toponimicul are formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), cu accentul pe silaba inițială. Conform mitologiei antice, orașul a fost întemeiat de Heracle pentru a cinsti memoria unuia dintre însoțitorii săi, Abderos, înmormântat acolo. Legenda spune că, după ce a capturat iepele antropofage ale regelui Diomede din Tracia, Heracle a încredințat paza acestora lui Abderos. Nefericitul tânăr nu a reușit, însă, să
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Lexiconul Suda" conform căreia cuvântul „Abdera” înseamnă și „mare”, coroborată cu poziția de coastă a cetății. După Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene. Exilat în 656 î.Hr. din patria sa, el a luat drumul mărilor și a întemeiat o nouă așezare pe coasta meridională a Traciei. La începutul secolului al VI-lea, această primă colonie a fost distrusă de către traci și abandonată de primii săi locuitori. A fost reconstruită în 545 î.Hr. de către noi colonizatori ionieni proveniți, de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Împreună cu orașele Maroneea și Ainos, el a fost integrat într-o "strategia" (greacă: "στρατηγεία"), teritoriu aflat sub administrația directă a unui general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare, Abdera a trecut sub dominația succesivă a diferitelor state elenistice rivale întemeiate de diadohi: Macedonia antigonidă, Siria seleucidă și Egiptul ptolemeic. Recucerit de către regatul macedonean, orașul și-a redobândit independența pentru scurt timp, în 188 î.Hr, cu ajutorul romanilor. În 170 î.Hr., însă, el a fost asaltat și devastat de către trupele generalului
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
din apropiere ("Πολύστυλον" însemnând, în limba greacă, „loc cu multe coloane”). O posibilă deformare a acestui nume stă probabil și la originea toponimicului Bulustra (variante: "Bouloustra", "Balastra"), folosit în timpul dominației otomane (sec. XVIII-XX) pentru a denumi atât un sat nou întemeiat în interiorul regiunii, cât și zona de coastă din dreptul acestuia (capul Bulustra). Dieceza din Polystylon era dependentă inițial de mitropolia din Philippi și ulterior (1365-1370) de mitropolia din Maroneia. În sec. XIV, orașul este implicat în luptele intestine legate de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
ul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Lunga care ocupă o suprafață de 18,4 ha, 2 iazuri cu osuprafață totală de 40 hași 2 lacuri cu o suprafață totală de 7,4 ha. Conform unei legende, până nu demult se considera că orașul Ceadîr-Lunga a fost întemeiat în anul 1819 de către preotul Iahar Cechirov, care s-a strămutat aici împreună cu un grup de coloniști din Bulgaria de nord-est, după o perioadă de mai mulți ani de peregrinare prin Basarabia și o ședere de câțiva ani în satul
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
au înălțat o moschee, un caravan-sarai, o luxoasă baie publică, mausolee-mazare. Pe această palmă de pămînt, pe ruinele orașului de tip oriental, la începutul secolului al XIV-lea a apărut Orheiul Vechi, care a întrat în componența statului feudal moldovenesc întemeiat în 1359. Însă, prima atestare documentară a Orheiului Vechi datează din 1 aprilie 1470. Tătaro-mongolii, rămași pe teritoriul ce ulterior avea să se numească Orheiul Vechi, au fost asimilați de către populația băștinașă și creștinați. Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
dintre primele monumente de arhitectură moldovenească medievală și a fost ridicat conform voinței domnești. Târgul a cunoscut o înflorire economică în timpul domniei (1634-1653) lui Vasile Lupu, care a refăcut lacul Orheiului, a construit poduri, a reamenajat mai multe străzi, a întemeiat lângă Orhei, o „slobozie”, venitul căreia revenea doamnei sale. Vasile Lupu este ctitorul catedralei „Sf. Dumitru” din Orhei, una din cele 15 ctitorii ale sale. Paul de Alep, care a trecut prin târgul Orhei în 1653 scria în jurnalul de
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
în special vase de argilă, din perioada romană. Localitățile s-au menținut până la invazia hunilor în 376 e.n. Unii cercetători presupun că istoria Tighinei începe încă din timpurile străvechi și că prin secolul al XII-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează, în secolul X, un
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
lucru este demonstrate de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și de diferite obiecte de uz casnic din sec. XV - XVI . La sfârșitul sec. XIV - începutul sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat orașul cu același nume. În anul 1538, Petru Rareș se ridică împotriva Porții Otomane, refuzând să mai plătească tributul anual. Trădat de boieri, ia calea pribegiei și se refugiază în Transilvania. În același an, sultanul Porții, Soliman I, zis Magnificul
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Unii cercetători istorici, ca de exemplu arheologul maghiar Gyula László presupun că aceștia ar fi fost secuii (vezi "teoria dublei cuceriri", "kettős honfoglalás"). Pentru a asigura securitatea drumurilor comerciale din est, Carol cel Mare, care i-a învins pe avari, întemeiază în anul 800 în estul Imperiului Franc "Marca Avară", situată pe teritoriul de astăzi al landului austriac Carintia. Sub presiunea francilor, și în urma înfrângerilor militare suferite, avarii acceptă să se creștineze. Regele lor se baptizează după ritualul creștinesc (latin), luându
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
de Vest ale Europei au elaborat un sistem de gândire care a inversat poziția Nordului pe axa tradițională a cunoașterii. Din acest proces de transformare epistemică a luat ființă ideea de Occident ca identitate structurală, născută pe ruinele Renașterii și întemeiată pe cunoaștere, cultură, civilizație, etcetera. Concomitent cu aceasta, dispoziția imperialistă a Iluminismului a creat o a doua Europă - Europa de Est - funcționând de atunci ca un dublu al său, asemănător și totuși diferit. Nașterea Europei de Est din privirea occidentală a constituit
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
1941 tipărește "Arta prozatorilor români", poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul "Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței". După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
de poezie aromână"). Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat "Dicționarul limbii române" (Dicționarul tezaur al Academiei) și "Atlasul lingvistic român". A fondat și a condus revista "Dacoromania" și a întemeiat, în toamna anului 1919, "Muzeul Limbii Române" din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L ("lojniță"). Acestei lucrări i-a dedicat cea mai mare parte a vieții, din
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
de Târgu Ocna, perioadă care l-a inspirat să scrie „Amintirile căprarului Gheorghiță”. Această primă perioadă din viața sa avea să fie evocată de scriitor în opera sa "Anii de ucenicie" (1944). După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, unde întemeiază o mare familie. Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o casă deținută de celebrul povestitor Ion Creangă, mutându-se apoi într-o nouă casă, aflată în vecinătatea "Grădinii Liniștii". Scriitorul a avut unsprezece copii, dintre care trei fiice: Despina, Teodora
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
câteva succese în primii ani de război. În urma armistițiului din Mudros, care a avut loc la 30 octombrie 1918, Puterile Aliate au căutat să împartă între ele, prin Tratatul de la Sèvres din 1920, teritoriile Imperiului Otoman. Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămășițele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al XI-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Hunedoara la sud-vest și Arad și Bihor la nord-vest. Descoperirile arheologice din județul Alba datează din perioada neolitică, cunoscută sub numele de „Cultura Petrești”. Denumirea regiunii provine din cuvântul latin "albus, -a, -um" însemnând "alb". În timpul stăpânirii romane a fost întemeiată, datorită zăcămintelor miniere din regiunea Apuseni, o serie de așezări ca de exemplu "Apulum" (astăzi Alba Iulia), "Ampelum" (Zlatna), "Apulon" (Piatra Craivii) și colonii "Aurelia Apulensis", "Nova Apulensis", "Alburnus Maior" (Roșia Montană) și "Brucla" (Aiud). După retragerea romanilor de pe teritoriul
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
Apulensis", "Alburnus Maior" (Roșia Montană) și "Brucla" (Aiud). După retragerea romanilor de pe teritoriul Daciei nordice, urmează o perioadă controversată de unii istorici. Aceasta este urmată de perioada voievodatelor, iar în această regiune se chema „voievodatul de la Bălgrad”. În cadrul statului maghiar întemeiat în 1000 de regele Ștefan I, apare „Principatul Transilvaniei” cu capitala la Alba Iulia ("Gyulafehérvár", „Cetatea Albă (a lui) Gyula”. Gyula era denumirea unui rang de maximă importanță în perioada păgână a maghiarimii și totodată, probabil, un nume propriu, de
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
și orașul începe să devină complet funcțional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creștere și schimbării mentalității de lucru a populației sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de aproximativ 14 °C. Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
de aici numărând 22 294 de adepți. De asemenea, în România există și alte culte, precum ortodocșii pe stil vechi, cultul armean și altele asemenea. În august 2010, în România existau 18.300 de biserici. Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
și Constantin Brâncoveanu. Principalii reprezentanți ai iluminismului au fost Gheorghe Asachi, Ion Budai Deleanu și Dinicu Golescu. Unirea Principatelor Române din 1859 a dat un impuls deosebit societății și culturii românești. Pe baza unor înalte școli deja existente au fost întemeiate universități la Iași și la București, iar numărul de instituții culturale și științifice a crescut semnificativ. Un mare impact în literatura română l-a avut cercul literar Junimea, fondat de un grup de personalități în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
istoric a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Mureș, având codul de clasificare MS-II-s-A-15806. De asemenea, centrul istoric este inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Undeva lângă Sighișoara se găsea postul de pază militară romană "Sandava". Localitatea a fost întemeiată de coloniștii germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]