26,366 matches
-
unii dintre bolnavii lui, încât distanțele de vîrstă și de situație nu mai funcționau. A murit subit, mirosind un trandafir, alături de unul dintre acești bolnavi, celebrul paranoic "Domnul Papazol" care îl dojenea la o clipă după moarte: "ce te-a apucat, faci glume proaste, ești om bătrân..., ești doctor și profesor!" * Altfel trebuie să-ți dai duhul lângă Roza canina. A cam trecut însă vremea marilor prietenii de acest gen. Nu mai există parteneri potriviți; psihiatrii sunt mai grăbiți, iar bolnavii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a tot foit, ceva nu era pe placul lui, pe urmă am plecat, cu toții, în deal, spre casa de care vorbise Vasile. Fratele lui ne trăgea într-o parte, pe dreapta, unde era noroiul mare, până la gleznă, dar noi am apucat-o pe cărarea din stânga, cu glod mai puțin. Și atunci am descoperit un sac, aruncat în șanț... dar nu era sac, era mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-am văzut pe fratele lui Vasile, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu glod mai puțin. Și atunci am descoperit un sac, aruncat în șanț... dar nu era sac, era mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-am văzut pe fratele lui Vasile, care bănuise el ceva, parcă apucat de o criză, lovind în sacul acela, în mama lui Vasile, cu picioarele, cu bocancii, cu pumnii, înjurând-o brutal. Am înțeles, am plecat. A înțeles și Vasile, cu mintea lui, mai puțină ca a noastră și ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fată frumoasă, îi bate inima și simte că se sufocă. La Ciric a căscat gura la fetele care se antrenează pentru concursuri internaționale de caiac și canoe. Și, dintr-un fel de disperare, a tot aruncat cu pietre în apă, apucat de ciudă. * Alte după-amieze le-am petrecut sus, la Repedea, de unde se vede panorama albastră a Iașului, unde am aprins și focul. Acolo miroase a pelin, se aude din vale, dinspre Vișan, un clopot sfios, stâncile sunt pline de mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
absență. Pe la șase ani eram foarte preocupat de această absență pe care o raportam la bunicii mei, aflând că, dânșii fiind bătrâni, sunt cei mai periclitați de a deveni "absență". Mă mir acum de profunda durere, de melancolia care mă apuca, deseori, noaptea, gândind că se apropie moartea lor. (A survenit însă mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani). * Aveam deci un bagaj afectiv, o zestre de suflet, când mi s-a cumpărat tăblița și ghiozdanul pentru a începe viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plin. Școala nu mi-a plăcut; și pentru un motiv care pare ciudat, dacă nu chiar ridicol. Pe acoperiș, fixat pe un turn țuguiat, foarte urât, era un cocoș de tablă care se fâțâia toată vremea, scârțâind strident ori de câte ori se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că cineva, vreun alt copil, să fi dat vreo importanță acestei urâte creaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
altfel. Am rămas legați amândoi printr-un sentiment profund și mulți ani, chiar când destinele noastre s-au despărțit, a continuat frăția noastră. Cred că dacă am fi fost maturi sau mai mari cu abia câțiva ani, ne-am fi apucat de analizat trăirile noastre. * Sigur că prietenia noastră nu a trecut neobservată. O taina nespusă este o împărtășire mai trainică decât mărturisirea. Când am întâlnit, în viață, mult mai târziu, împrejurări asemănătoare, am greșit punând vorbe și mărturisiri în locul tăcerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
romanță cântată de Zavaidoc. "Ce timpuri"... meditam, când m-am întâlnit cu o veche cunoștință, n-are rost să-i spun pe nume. Ne-am bucurat. Am mai vorbit de una de alta. Era localnic, adică de pe Zorelelor. Ne-am apucat de comentarii. Cunoștința mea mi-a arătat pe cineva, un bătrânel, aproape topit într-un costum care acum îi era peste măsură de larg. "Îl vezi... să-ți spun o poveste, e un tip grozav. Uită-te, este ăla care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ritual petrecut în fiecare seară în satul de peste Nistru, care se chema Țichinăuca. Prin binoclu urmăream cum spală flăcăii caii și auzeam fetele cântând atât de duios, încât îmi curgeau lacrimile. Fetele acelea erau frumoase și o căldură plăcută mă apuca privindu-le. Eram destul de prost și pe atunci, pentru a nu înțelege mai mult. Nu am priceput nici de ce s-au adunat oamenii cu o fanfară care cânta Internaționala pe malul rusesc, într-o zi în care la noi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
legați între ei și au îndreptat către ei puștile; de ce au căzut oamenii aceia, unul peste altul, dar legați într-o grămadă agitată, de le-au sărit cușmele din cap, de ce urla câinele nostru, Grivei. Când am înțeles, m-a apucat un plâns cu sughiț. Rezultatul a fost curios: am privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în mintea mea) locurile acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcut, chiar nu făceam nimic; poate doar exerciții de numărare a zilelor inutile. Căpitanul (care era activ câteva ore, când nu se afla toropit de țuică) se distra făcând o instrucție "de represiune", cum spunea el. În timpul în care era apucat de crize de "instrucție represivă" se distra într-un stil care reprezintă cea mai evoluată demonstrație a ceea ce am spus că este "bun simț modern". Comanda nefericiților soldați exerciții de pedepsire (culcați sculați!... în ritm alert și fără pauză), iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-a șoptit binevoitorul domn. (Ascultându-l, mi-am amintit că, uneori, prostia devine perfectă.) "Nu este permisă imprudența", repetă el. "Ba este permisă", m-am spus. Și, lăsându-l baltă, mulțumindu-i frumos, am plecat în căutarea imprudenței. * Am apucat-o, ca în studenție, pe străzi uitate, surprins că mai există încă pe aceste străzi, adormite într-o veche existență; pe străzi prăvălite spre Ciurchi, Țicău, Ciric, am întâlnit toamna în Piața Chirilă. Piețele de toamnă... ce tablou, ce peisaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui Dumnezeu, numele lui clandestin, dezvăluit numai mie. Ajunsesem convins definitiv că se organizase ceva ca un complot împotriva zeului suprem și îmi închipuiam că autorul acestei mârșave acțiuni este Dracu', "Satan", care folosise nevinovăția harnicei mele bunici care se apucase de scuturat hainele la ordinul său criminal. Peste câteva zile, constatând că fosforescența cadranului pare mai slabă, am hotărât că Dumnezeu are nevoie de ajutor. Mi-a trecut prin cap că sunt dator să-l ajut. * Umblam, bezmetic, de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mare subtilitate să-i menajezi, administrându-le cele strict necesare (chiar mai puțin decât atât) cu picătura. Astfel, creșterea pensiilor foarte mici poate avea consecințe periculoase, așa cum dovedește modelul experimental Dic. Doamne ferește, cu un astfel de tratament, vârstnicii se apucă de un consum nepotrivit cu etatea lor, îi apucă vitalitatea; asta pentru a nu mai aminti că se periclitează echilibrul statistic demografic. Lucrurile impun, în acest domeniu, menținerea unui conservatorism stabil: ce-i mare (pensia) să rămână, ce-i mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
strict necesare (chiar mai puțin decât atât) cu picătura. Astfel, creșterea pensiilor foarte mici poate avea consecințe periculoase, așa cum dovedește modelul experimental Dic. Doamne ferește, cu un astfel de tratament, vârstnicii se apucă de un consum nepotrivit cu etatea lor, îi apucă vitalitatea; asta pentru a nu mai aminti că se periclitează echilibrul statistic demografic. Lucrurile impun, în acest domeniu, menținerea unui conservatorism stabil: ce-i mare (pensia) să rămână, ce-i mic poate fi și mai mic. Nu știi de unde sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Văzut-ați undeva, la noi, magazine care să vândă bătrâni înțelepți? Tot așa și cu mofturile care pretind nu știu ce excese de politețe pentru bătrâni. Ați văzut ce efecte a avut prea bunul tratament aplicat cazului de referință Dic?... S-a apucat să trăiască în neștire, ba, și mai rău, a căzut pradă unor instincte rușinoase care, la urma urmei, cam tot acolo duc, dacă luăm în considerare elementul de bază, adică tot demografia. Nu-s bune nici aceste politețuri, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
simțea toamna. Odată cu rărirea frunzelor, se răriseră și oamenii. Era cald, de departe se auzea, uriașă, respirația orașului, pictorii își vedeau de treabă, mă simțeam, cum se spune, în largul meu, când un ins voinic, bătrân, dar nu bătrâncios, mă apucă de cot și, cu o privire căreia trebuie să-i spun privire-diagnostic, mi se adresă direct, românește, fără nici o umbră de ezitare, de parcă ne-am fi văzut ieri: "Tu ești fiul Thaliei". Și mă întoarse brusc, spre partea mai luminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fauna. Celelalte mese de pe terasa care se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate, unde un ins răsfoia niște ziare. Se vedea că are timp, ca și mine, și eram mulțumit că distanța ne separă, că nu ne vom apuca să intrăm în una din conversațiile anoste, lătărețe, pentru care bucureștenii manifestă un talent special, dialog "la prima vedere". Așteptam să treacă timpul dilatat de căldură, bucuros că sunt singur, fără nici un intrus în starea mea de lene apatică. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când s-au făcut cele trei ore de drum, cât au însumat de fapt ele, totul se încurcă în dimensiunea spiritului sovietic..., a fost o zi, o noapte; cine știe... cum, te trezești, dârdâind tremurându-ți mâinile și dinții până apuci să te remontezi cu oricare din preparatele la îndemână, dar mai ales trăgând pe gât, direct din sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acte de piraterie, a fost găsit vinovat și a fost spânzurat public în 1701, pe Docul Execuțiilor din Londra. Uns cu catran, trupul său a stat expus pe estuarul Tamisei mult timp, spre pildă celor care s-ar mai fi apucat de piraterie. Ca o ironie a sorții, permisele franțuzești care l-ar fi salvat de la condamnare au fost găsite după 200 de ani, în Arhivele britanice. Ca proveniență, cei mai mulți dintre pirați erau marinari profesioniști, civili sau militari, care alegeau pirateria
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a dezvăluit lui Anton Lupan câte ceva din tainele straniului individ, exponent al unei alterități negative, în spațiul convențional al României de atunci : Spân, spân, dar altfel om subțire, trăit în lume, cu știința de carte, să te miri că se apucase de tâlhărie. Nu știu din ce părți venise, dar iaca pot să jur că știa tot ce e limbă omenească în lume.... Având propria corabie, Spânu apărea tuturor drept marinar cinstit, preocupat de comerțul prin porturile turcești și grecești, cel
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mai puteam găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-consomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să-i urască pe sovietici, nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel de amintiri personale despre „ohrana stalinistă”, nici despre soldați puși pe găinării și violuri. Am înțeles frica părinților mei, dar n-am împărtășit-o niciodată. Mie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rivalități profesionale și, de ce nu, plăcerea să o mai vezi pe una la pământ, dacă și-a scos nasul din cratiță. Căci un efect predictibil al delațiunii este, fără îndoială, acela că victima, dacă are sensibilitate morală și nu a apucat deja să se tăbăcească sub ura de gașcă (înlocuitoarea urii de clasă), riscă în plan personal o depresie gravă, iar în plan public un dispreț complet nemeritat, eventual dispariție sau izolare. Cunosc pe pielea mea gustul de cianură al unor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
alți 10-11 oameni care îți cer ceva. Sunt intenționat în zdrențe. Te privesc culpabilizându-te ca pe un îmbuibat. Papanașii ți se opresc în gât. Îți iei oaspeții și îi duci repede spre Poiana Brașov. Dar nu prea mult, ca să nu apuce să numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
este oare Lenin ăla pe care trebuie să-l uităm?”. Cred că mulți răsuflăm ușurați: în sfârșit avem o tânără generație „amnezică”! Fiindcă știu că este adevărat și îmi pare bine, nu de ignoranța istorică, ci de faptul că am apucat să trăim asta, voi explica pe scurt, pentru cititorii tineri, ce înseamnă „repartiția după nevoi” înainte să îmi dezvolt argumentul de mai jos. La acest ceas mulți dintre cititori înțeleg că sursele de venit ale oamenilor pot fi de mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]