25,687 matches
-
către altă confesiune. De altfel, pe măsură ce populația crește, numărul credincioșilor greco-catolici intră și el pe trendul ascendent. Astfel, în 1890 sunt înregistrați 291 greco-catolici , în 1910 - 293, iar în 1930 - 415. Interzicerea cultului greco-catolic în anul 1948 a dus la desființarea parohiei, credincioșii devenind ortodocși. După revoluția din decembrie 1989 nu s-a mai revenit la grecocatolicism. Biserica veche a fost construită inițial din lemn și apoi din piatră. Ei i se adăuga o casă parohială din lemn . Casa parohială din
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
serie de conflicte interconfesionale petrecute la jumătatea secolului XVIII împotriva procesului de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba-Iulia cu Biserica Catolică a Romei. Grănicerii racoviceni și populația Racoviței au participat în mod activ la evenimentele revoluționare din 1848 și o dată cu desființarea graniței militare din anul 1851, satul a avut o serie de personalități care s-au implicat în gestionarea Fondului școlastic al fostului regiment orlățean, precum și membrii activi ai Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Racovița s-a
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
a satului. Spre finalul secolului al XIX-lea, șansa emancipării prin cultură se ivește și pentru obștea Mânerăului, odată cu venirea în sat a preotului Constantin Dăncilă. Părintele Dăncilă a militat pentru existența școlilor confesionale din Mânerău și Răcăștia, amenințate cu desființarea. Fiul acestuia, colonelul preot Ioan Dăncilă, a contribuit decisiv la organizarea clerului militar din Armata română. La finele Primului Război Mondial, sătenii din Mânerău au manifestat pentru unirea cu România, constituind un Sfat și o Gardă națională română. Perioada interbelică aduce cu
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
de 336 de locuitori în 65 de case. Comuna Stănești, formată din satele Stănești, Părăești și Podurile, avea 988 de locuitori. Aici existau două mori, două pive, șapte fierăstraie, două biserici și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor Corbșori și Poenărei și comasarea lor cu comunele Stănești, respectiv Corbi, aflate acum în plasa Râul Doamnei a aceluiași județ. Comuna Corbi avea 2146 de locuitori în satele Corbi și Poenărei; iar comuna Stănești avea 2147 de locuitori în
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
avea trei biserici și o școală. Comuna Richitele de Sus, cu satele Dealu Scroafei, Grebenu și Richitele de Sus, avea o populație de 782 de locuitori, două biserici și o școală cu 48 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bărbătești (comasată cu Răchițele de Sus), celelalte trei comune aflându-se în plasa Uda a aceluiași județ. Comuna Cocu avea 1972 de locuitori în satele Cocu, Dealu Bisericii, Dealu Boului, Făcălețești, Linia Mare, Negulești, Popești și în cătunul Văruici
Comuna Cocu, Argeș () [Corola-website/Science/300616_a_301945]
-
actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Măcăi, formată din satele Curuești, Sinești, Măcăi și Stănicei, având în total 666 de locuitori, și aici existând tot două biserici și o școală rurală. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Cuca și comasarea ei cu comuna Măcăi, care făcea parte din plasa Dănicei a aceluiași județ, având 1775 de locuitori în satele Bălțata, Cârcești, Crivățu, Cuca, Măcăi, Sinești și în cătunele Mănești și Stănicei. În 1931, comuna a luat
Comuna Cuca, Argeș () [Corola-website/Science/300619_a_301948]
-
-se și satele Dealu Lăune, Dealu Scheii, Dobrești, Valea Scheiu și Valea Cucii, de la comuna Dănicei. În 1950, comuna a fost transferată raionului Gura Boului, apoi (după 1952) raionului Drăgășani, după care (după 1956) raionului Vedea din regiunea Argeș; după desființarea raionului Vedea în 1964, comuna a trecut la raionul Pitești al aceleiași regiuni. În 1968, ea a revenit la județul Argeș, reînființat. În comuna Cuca se află bisericile de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1790) din Bărbălani; „Sfinții Voievozi” (1828-1832); și
Comuna Cuca, Argeș () [Corola-website/Science/300619_a_301948]
-
locuitori ce trăiau în 165 de case; și două biserici. Comuna Glâmbocata, alcătuită din satele Glâmbocata și Călugărița, avea o moară de aburi, două biserici și o școală, populația ei fiind de 1023 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Budișteni, celelalte două comune muscelene (Ciulnița și Leordeni) făcând parte din aceeași plasă: comuna Ciulnița avea 2229 de locuitori în satele Budișteni, Ciulnița, Glodu și Prundeni; comuna Glâmbocelu avea 1524 de locuitori în satele Glâmbocelu și Schitu; iar comuna
Comuna Leordeni, Argeș () [Corola-website/Science/300627_a_301956]
-
de elevi înființată în 1883 și o biserică veche de lemn. Comuna Retevoiești, alcătuită din satele Retevoești și Gănești, avea două mori, două biserici și o școală cu 87 de elevi (dintre care 10 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bădeni, satul ei trecând la comuna Pietroșani. Aceasta și comuna Retevoiești făceau parte din plasa Râul Doamnei a aceluiași județ; comuna Pietroșani avea 2373 de locuitori în satele Bădești, Pietroșani și Vărzăroaia; iar comuna Retevoești avea 2825 locuitori în
Comuna Pietroșani, Argeș () [Corola-website/Science/300637_a_301966]
-
la Luncani în 1857 și o biserică ortodoxă. Comuna Slobozia-Luncani, formată din satele Slobozia-Luncani (Podișul), Șerpenu, Dubașu, Râpa-Iepei și Mărgineni-Luncani, având în total 671 de locuitori; exista în comună doar o biserică ridicată în 1845. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor înconjurătoare Fântânele și Osebiți-Mărgineni, comuna având acum numele de "Mărgineni", preluând câteva sate ale acestora și ajungând la 4250 de locuitori. Ea făcea parte din plasa Bistrița a aceluiași județ și era compusă din satele Barați, Gherăești, Mărgineni-Munteni, Mărgineni-Ungureni
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
ortodoxă la Gâșteni și două biserici catolice la Fundu Răcăciuni și Ciocani, iar principalii proprietari de terenuri erau Smaranda Petrovici, G. Arapu și Matei Vasiliu. În 1930, Satu Nou a fost rebotezat în "Gheorghe Buzdugan". Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Fundu Răcăciuni și includerea satelor ei în comuna Răcăciuni aflată acum în plasa Răcăciuni a aceluiași județ. Comuna avea 4096 de locuitori în satele Târgu Răcăciuni, Gâșteni, Berindești, Fundu Răcăciuni, Ciocani, Satu Nou, Valea Rea și Teiușu. În 1950
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
Răcătău. Satul Horgești aparținea la acea vreme comunei Gioseni. Anuarul Socec din 1925 consemnează formarea comunei Horgești în plasă Siret a aceluiași județ, având în compunere satele Fundu Văii, Horgești, Petrești, Socii, Valea lui Drob și Valea lui Noe (după desființarea comunei Petrești), având în total 3250 de locuitori. Comună Răcătău făcea parte din plasa Răcăciuni a județului Bacău și avea 388 de locuitori în satele Bazga de Jos, Bazga de Sus, Galeri, Gura Răcătău, Răcătău-Răzeși, Slobozia-Răcătău, Recea de Jos și
Comuna Horgești, Bacău () [Corola-website/Science/300676_a_302005]
-
Stănuești și avea 1613 locuitori, o școală și două biserici. Comuna Șendrești, formată din satele Șendrești-Răzești, Șendreștii Statului, Bărtălăuș, Merinași, Văraticu, Băclești și Valea Caselor, avea 526 de locuitori, o școală mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Motoșeni și includerea ei în comuna Burdusaci din plasa Podu Turcului a județului Tecuci. În județul vecin Tutova, comuna Praja fusese și ea desființată și inclusă în comuna Șendrești ce avea 2487 de locuitori, iar comuna Stănuești avea 1310
Comuna Motoșeni, Bacău () [Corola-website/Science/300685_a_302014]
-
de case și avea o școală mixtă cu 14 elevi deschisă în 1859, două biserici ortodoxe la Nănești și una catolică la Vladnicu, iar principalii proprietari erau Caton G. Lecca, Profira Strat și N. Țintă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor Milești și Nănești și comasarea lor cu comună Parincea. Astfel, comuna Parincea, în continuare reședința de plasă (plasa Siret din același județ) avea 3200 de locuitori în satele Cățelușă, Mileștii de Jos, Mileștii de Sus, Nănești, Parincea, Văleni și
Comuna Parincea, Bacău () [Corola-website/Science/300690_a_302019]
-
Berbencenii Răzășești și Chiticeni, având în total 996 de locuitori; aici erau patru biserici ortodoxe și o școală, iar proprietari de moșii erau Theodor Codrescu, Lascar Em. Lupașcu, C. Davidescu, Zamfira Nacu și Petru Negel. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Berbenceni și transferul satelor sale la comuna Secuieni, comună devenită reședința plășii Traian. Comuna avea 2152 de locuitori în satele Berbinceni, Câmpeni, Chilieni, Fundeni, Secuieni și Văleni. În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău. În
Comuna Secuieni, Bacău () [Corola-website/Science/300700_a_302029]
-
Jos, iar principalii proprietari de terenuri erau Eudochia I. Lecca, Ștefan Țărțescu, Gr. Osmachi Teodoru și Eliza Mustea. La acea vreme, satul Traian, recent înființat în 1879, făcea parte din comuna Prăjești din aceeași plasă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bogdănești și apariția comunei Traian, cu satele Hertiana-Răzeși, Hertioana-Mănăstire și Traian, comună aflată în plasa Traian din același județ și având 986 de locuitori; satele Bogdăneștii de Jos și Bogdăneștii de Sus au trecut în administrarea comunei Prăjești. După
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]
-
Hertiana-Răzeși, Hertioana-Mănăstire și Traian, comună aflată în plasa Traian din același județ și având 986 de locuitori; satele Bogdăneștii de Jos și Bogdăneștii de Sus au trecut în administrarea comunei Prăjești. După 1931, comuna a cuprins și satul Prăjești după desființarea comunei Prăjești, precum și satul Zăpodia, apărut între timp. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Bacău al regiunii Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat; cu această ocazie, denumirea satului Hertioana-Mănăstire a fost schimbată în "Hertioana
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]
-
s-a transferat, după aproape 10 ani petrecuți la Rapid București, la Unirea Urziceni, campioana României în sezonul 2008/2009, el având apoi să participe în grupele Ligii Campionilor cu formația antrenată de Dan Petrescu. După rapidul declin terminat cu desființarea clubului Unirea Urziceni, Maftei a trecut la CFR Cluj, cu care a înregistrat alte participări în cupele europene, până în 2014, când a trecut pentru un sezon la Concordia Chiajna. În anului următor, el s-a transferat la ASA Târgu Mureș
Vasile Maftei () [Corola-website/Science/300718_a_302047]
-
periculoasă, de vreme ce toți foștii membri Bund-ului fuseseră „epurați”. În ianuarie 1948, șeful CAE, popularul actor Solomon Mihoels a murit într-un suspect accident auto care a părut mai degrabă un asasinat. Au urmat arestările membrilor Comitetului antifascist evreiesc și desființarea organizației. URSS a votat pentru Planul ONU de împărțire a Palestinei din 1947 și, în mai 1948, a recunoscut constituirea Statului Israel în acest teritoriu, sprijinindu-l mai apoi cu arme (prin intermediul Cehoslovaciei, sfidând embargoul impus de ONU), în primul
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
de cai, adică 36 de familii aveau atelaj de lucru, restul aveau bivoli că atelaj și vaci roșii cu care își făceau treburile gospodărești, deși nu era nicio gospodărie să nu-și poată lucra pământul. - 1964, după colectivizare, se încearcă desființarea Zoampei, o vale din pământul sătesc, prin nivelare cu buldozerele. - 1965, în timpul arăturilor adânci de toamnă, “la Piatră”, tractoarele scot la suprafață o parte dint-o cruce de fier,( Piț, activist de partid în zonă, povestește unor prieteni) - 1975, se forează
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
acea dată avea în frunte pe voievodul Pașcu din Rebra și de care ascultau cnezii din Salva, Rebrișoara, Zagra, Mocod și Telciu. În 1453 satele văii Rodnei au fost acordate lui Iancu de Hunedoara, comite perpetuu al districtului Bistrița. După desființarea comitatului, Matei Corvin include Valea Rodnei la orașul Bistrița. În registrele asupra contribuției strânse de orașul Bistrița din satele Văii Rodnei figurează "Rebre minor" însemnând „Rebrișoara” sau „Klain - Rebre” (1577). Într-o scrisoare a șoltuzului Sucevei din anul 1638 este
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
a fost o vreme îndelungată parte a teritoriului Rebrișoara. Tradiția vorbește de existența unui grup de locuințe sub dealul „Gruiu” unde erau așezate mai multe familii de ruși care au fost nimicite, înainte de 1848 de o alunecare de teren. După desființarea graniței militare, localitatea beneficiază, împreună cu celelalte sate grănicerești pentru susținerea socială și culturală a membrilor comunității. La 1900 era un număr de 619 case cu un număr de 3.095 locuitori dintre care 3.046 români și 42 evrei. În
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
administrativă până în 1968 când desființată în mod abuziv de către programul comunist, ca urmare a împărțirii teritorial-administrative din 3 iunie 1968, aparținând comunei Manoleasa. Construirea lacului de acumulare de pe Prut, a impus o restructurare a rețelei de așezări din comuna, implicând desființarea satului Șerpenița, sau strămutarea unor părti de vetre de sat și grupări de gospodării care cădeau sub curba de nivel de la cota 98,20 m (ex. Livenii Vechi și Livenii Noi). O alta cauză a scăderii nivelului de trai a
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde, se desființează satele Cărămidari și Satnoieni, care se înglobează în satul Lișcoteanca și se desființează comuna Filiu înglobându-se satul Filiu în comuna Bordei Verde. Inundațiile catastrofale din anul 1970, aveau să conducă la desființarea satului Filiu, sat grav afectat de distrugerile din timpul războiului, când a fost distrus aproape în întregime de bombardamentul Armatei Roșii din ultima parte a lunii august 1944. Deja o parte dintre locuitori părăsiseră satul până în acel moment, inundațiile determinându
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
special pentru așa zise „furturi” de produse agricole. După revoluția din 1989 comuna Bordei Verde a cunoscut frământările și convulsiile prin care a trecut societatea românească, în general. La nivel local, cele mai importante evoluții din această perioadă au fost: desființarea cooperativelor agricole de producție și retrocedarea proprietăților agricole, degradarea infrastructurii agricole și a sistemului de îmbunătățiri funciare, apariția a noi forme de asociere agricolă și arendare, diminuarea activității industriale (extracția de petrol și gaze), îmbătrânirea populației, stagnare economică etc. Până în
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]