26,373 matches
-
mulțime de păsări negre, care au întunecat cerul. Ăsta e un semn bun? Nu înseamnă oare că zeii i-au întors spatele? Iar când a săvârșit sacrificiul în cinstea zeilor, taurul a ieșit din altar și a fost ucis în timp ce fugea. E un semn nafast, după cum bine știți. Rămase tăcut, apoi se așeză, fixându-i pe cei doi ambasadori, care îl priveau muți. — Deci? întrebă după câteva clipe. De ce-ați venit? Vinicius Crulpus îi făcu un semn lui Allius Cerpicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încerca să-l tragă pe Valerius după el. — Nimeni nu ne va opri. Vino, te voi însoți până la fratele tău. Vei ajunge cu el la Roma... apoi îți voi spune unde-l găsești pe Vitellius. Vino! — Băiatul îți propune să fugi. Marcus privi în jur. Nu era nici un paznic. Dispăruseră cu toții. Valerius își eliberase mâna din strânsoarea băiatului. — Eu nu fug, spuse, punându-i mâna pe umăr lui Listarius. Nu fug. Băiatul rămase o clipă nehotărât, apoi îi întoarse spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vei ajunge cu el la Roma... apoi îți voi spune unde-l găsești pe Vitellius. Vino! — Băiatul îți propune să fugi. Marcus privi în jur. Nu era nici un paznic. Dispăruseră cu toții. Valerius își eliberase mâna din strânsoarea băiatului. — Eu nu fug, spuse, punându-i mâna pe umăr lui Listarius. Nu fug. Băiatul rămase o clipă nehotărât, apoi îi întoarse spatele și se îndepărtă în fugă. Valerius își luă coiful și se îndreptă spre ușa ce dădea în arenă. Marcus veni lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unde-l găsești pe Vitellius. Vino! — Băiatul îți propune să fugi. Marcus privi în jur. Nu era nici un paznic. Dispăruseră cu toții. Valerius își eliberase mâna din strânsoarea băiatului. — Eu nu fug, spuse, punându-i mâna pe umăr lui Listarius. Nu fug. Băiatul rămase o clipă nehotărât, apoi îi întoarse spatele și se îndepărtă în fugă. Valerius își luă coiful și se îndreptă spre ușa ce dădea în arenă. Marcus veni lângă el. — Mai e mult timp până când va începe lupta. Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pătrundă în Capitolium. Soldații lui Vitellius îi ucideau cu lovituri de sabie pe asediați. Alunecând pe sângele care acoperea pardoseala de marmură, îi omorau pe cei care încercau să le țină piept și îi urmăreau pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de înspăimântatul Flavius Sabinus, care fu repede înconjurat, împreună cu consulul Quintius Atticus. Nici unul dintre ei nu era înarmat. Alți vitellieni străbăteau coridoarele, în căutarea lui Domitianus, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coapsă. Cu un urlet sălbatic, Antonius tăie brațul unui vitellian care voia să-l atace dintr-o parte și se întoarse spre ceilalți, fără să țină seama de durere și de sângele care-i curgea din rană. Errius izbuti să fugă. Luă cu el un grup de soldați care se îndreptau spre Câmpul lui Marte și, împreună cu ei, înaintă pe drumul ce ducea la Palatul Cezarilor, aflat în cealaltă parte a orașului. În clipa aceea, Vitellius ieși din palat și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se urce în lectică, cineva îl strigă. Glasul acela făcu să-i înghețe sângele în vine. Se întoarse și îl văzu pe Ausper, care îi făcea semn cu degetul să se apropie. — Vino, șopti Ausper. Tu nu trebuie să fugi. Nu ești tu împăratul? O clipă, Vitellius rămase încremenit, apoi alergă spre Ausper, strigându-i soției sale să plece repede cu copiii. Ausper o luă pe o străduță. Din când în când, se întorcea și-i făcea semn cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ausper, în loc să fugă la Tarracina. Se sprijinea cu o mână de umărul lui Listarius, iar cu cealaltă de umărul cofetarului. Îl striga pe Ausper, rugându-l să se oprească. Intră în palat și începu să străbată sălile goale, din care fugiseră cu toții: senatorii, cavalerii, ofițerii, magistrații, liberții, până la ultimul sclav. — Ausper! striga Vitellius printre hohote de plâns. Glasul său răsuna în palatul pustiu. — Ausper... Îl zărea pe un coridor, apoi într-o sală, mereu departe, cu neputință de atins, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i chipul. Îi fu de-ajuns să vadă chipurile obosite și furioase ale soldaților, ca să-și dea seama că nici unul nu-l cunoștea. Vreo zece se năpustiră spre el, îl ridicară și îl lipiră cu spatele de perete. — Împăratul a fugit! strigă Vitellius cu glas răgușit. Eu sunt paznicul. El e în drum spre Tarracina... A fugit, vă spun... Eu sunt paznicul grădinilor. Soldații îi dădură drumul și ieșiră în grabă. Vitellius râse în sinea lui, nevenindu-i să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dea seama că nici unul nu-l cunoștea. Vreo zece se năpustiră spre el, îl ridicară și îl lipiră cu spatele de perete. — Împăratul a fugit! strigă Vitellius cu glas răgușit. Eu sunt paznicul. El e în drum spre Tarracina... A fugit, vă spun... Eu sunt paznicul grădinilor. Soldații îi dădură drumul și ieșiră în grabă. Vitellius râse în sinea lui, nevenindu-i să creadă că reușise să se salveze. — Buni de nimic! șuieră disprețuitor și ieși din gheretă. Se strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privi drept în față. „Asta-i ținta mea“, se gândi. Zeii îi dezvăluiau acum înțelesul drumului pe care-l începuse cu un an în urmă, într-o casă dintr-un sat pierdut în pădurile renane, alături de un gladiator rănit care fugise de la Ludi. Într-o clipă, revăzu tot ce se întâmplase în acel an plin de suferință. Întâmplările se înlănțuiau potrivit logicii divine care voise ca el, Valerius, să fie omul ales de Destin pentru a-l pedepsi pe tiran. Așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
izmene, alerga și se zben guia cu copiii țăranilor, așa că lui i se potrivește numele Gene ralul izmană.ʺ După ce sunt descrise cele zece războaie ale lui Suvorov, din care în multe a fost înfrânt, și și-a părăsit răniții, fugind peste munți, dar de fiecare dată „senilul comandant de oști, bolnav fizic și mintal, încerca s o facă pe cocoș ulʺ, iar stăpânii îl încărcau cu decorații, „mângâindu-i neputințeleʺ, iar lor conservându-și viitorul istoric, i au rămas peiorativele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Ingâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. La care poeta îi răspundea: „Fugi!” Îți zic, căci a mea minte Prevestește numai rău; „Nu te du!” șoptește-n taină Sufletul și dorul meu”... Plecat la Berlin să studieze filosofia, dânsa , ac asă-i cânta: „În cerdac privesc la lună Și în jalea mea nebună Tot
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ne a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite sub falia ontică să le punem la vedere. Poate fol osesec cuiva... Românul este omul... esențelor! Veneau rușii! Românii fugeau din fața frontul ui c e se rostogolea peste Moldova... (imagine din lucrarea „Cronică de familie”) Constantin Ostap O altă viață de om...așa cum a fost (Publicată în revista „Academia Bârlădeană” n r. 38/2008) Prietenie După sărbătorirea celor 150 de ani
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dea pe la Irod, și s-au întors în țara lor pe un alt drum. 13. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, și-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt, și rămîi acolo pînă îți voi spune Eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare." 14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui, noaptea și a plecat în Egipt. 15. Acolo a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 7. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: "Pui de năpîrci, cine v-a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8. Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. 9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ducem în turma aceea de porci." 32. " Duceți-vă", le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și deodată, toată turma s-a repezit de pe rîpă în mare, și a pierit în ape. 33. Porcarii au fugit, și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întîmplate cu îndrăciții. 34. Și iată că toată cetatea a ieșit în întîmpinarea lui Isus, și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
lui, copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî. 22. Veți fi urîți de toți, din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda pînă la sfîrșit, va fi mîntuit. 23. Cînd vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel pînă va veni Fiul omului. 24. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25. Ajunge ucenicului să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrșitul. 15. De aceea, cînd veți vedea "urîciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, "așezată în locul sfînt" - cine citește să înțeleagă! 16. atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți; 17. cine va fi pe acoperișul casei, să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; 18. Și cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-și ia haina. 19. Vai de femeile, care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mîna pe Mine. 56. Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci." Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. 57. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrînii. 58. Petru L-a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru și a șezut jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
plantat semințele de porc... Plantat științific, două câte două la cuib și apă și sapă, și apă ! Și-au răsărit ? Sigur c-au ieșit, sărăcuții, dar cred că s-a-ncurcat borcanele. C-or ieșitără lupchi în loc de porci și-or fugit. Și-ați renunțat ? De renunțat n-am renunțat, că mai iau două borcane cu sămânță de-aia de porc. Și dacă ies tot lupi ? Nu-inici o nenorocire că iau și pușcă de vânătoare Și dacă îi pușc, jumeri or să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
stâlp!...Ce fel de stâlp?! F. Electric. P. Aha. S-o fi electrocutat. F Nu, domnule Polițist, că mai era unul cu el care acum nu mai e. P. Au fost doi stâlpi? F Stâlpi nu, decedați da. Și unul a fugit cu ceva strălucitor în mână. P. O lanternă? F Nu. P. O sticlă de wisky? F. Nu. P. Nu ? F. Da. P. Aha...Acum totul se luminează. F. Da, că s-a făcut ziuă. Ei bine, ezact în acest moment
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prim ministru, dacă fiecare face câte ceva e cu totul altceva, adică e altfel, ceea ce înseamnă schimbare. Și dacă nu ne schimbăm în rău înseamnă că nu-i rău să fie și bine. Iar binele odată început...oricum te salut, alerg, fug! Să vă fie de bine. Permiteți să intru să vă dau ștampila? Intră. N-aveți un scaun? Am, dar pe el stau eu. Petentul rămâne vertical și ne privește de sus în jos pentru că el ne plătește pentru. Pentru ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Da, că le înnodase într-un lanț de 46 de bucăți. Cel puțin la ăsta hoții au intrat civilizat, pe ușă, nu ca la noi, pe geam. EA Vasile, cheamă poliția ! EL Nu, că ăștia, până-ți fac proces verbal fug hoții în Tanganika. Mai bine chem trupele NATO că-s heliopurtate. U Pardon, domnu, corect se spune cum spunea domnu senator care a dat legea cu limbile: aero - purtate. Aeropurtate sună mai indigen. Helio, din punct de vedere semantic e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]