26,624 matches
-
nume Margarita Salicola și e posibil să fi avut împreună cu Ursula Margarethe de Haugwitz o fiică, Magdalena Sibylla de Neidschutz, care a fost metresa oficială a fiului ei cel mare. Inițial, ambii ei fii au fost crescuți de doamne de onoare trimise la Dresda de mama ei, regina Sophie Amalie a Danemarcei. Tatăl Anei Sofia a murit la 9 februarie 1670 și a fost succedat de fratele ei mai mare, Christian, cu care ea a întreținut o foarte activă corespondență. Ana
Prințesa Ana Sofia a Danemarcei () [Corola-website/Science/323986_a_325315]
-
putut fi încadrată în afara unor regulamente care altfel i-ar fi interzis să navigheze. Scott a definit două obiective în anunțul său inițial: „Scopul principal al expediției este de a ajunge la Polul Sud și de a asigura Imperiului Britanic onoarea acestei realizări.” Au mai fost și alte obiective, atât științifice, cât și geografice; prim cercetătorul Wilson considera acest lucru ca principala muncă a expediției: „nimeni nu va putea spune ca este doar o vânătoare a Polului... Vrem să aducem rezultate
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
jurnalul său: „Un singur lucru îmi stăruie în minte. Cel mai potrivit, ca și cel mai înțelept este să continuăm ca și cum acest fapt nu s-ar fi întâmplat. Să mergem înainte și să dăm tot ce este mai bun pentru onoarea patriei noastre fără frică sau panică.” Scopul primului sezon era de a plasa depozite de alimente de-a lungul Barierei de la marginea sa (Safety Camp) până la latitudinea de 80° S, pentru a fi folosite în călătoria polară care avea să
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
-o în «Furtuna» lui Shakespeare” - spunea cineastul. Din păcate, ideea filmului e prea firavă și generală, pentru a susține interesul celor 90 de minute de proiecție. Diplomă merit Edinburgh și Pr. III, Salonic, 1962; Măslinul de argint, Bordighera, 1963; Diplomă onoare Viena..”" Un critic contemporan, regizorul Mihnea Columbeanu, a afirmat că primul lung-metraj al lui Gopo este un film controversat care se caracterizează prin inteligență și originalitate, acțiunea fiind o "„vânzoleală caricatural-realistă atât de precis calculată, încât pendulează permanent între expozitiv
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
distins în anul 1978 cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN). Creatoarea de modă Doina Levința a obținut Premiul pentru scenografie pentru costumele realizate la filmul "Profetul, aurul și ardelenii" , iar actorul Vasile Nițulescu a primit Diploma de onoare pentru rolurile din filmele "Profetul, aurul și ardelenii" și "Doctorul Poenaru".
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
de pregătire în domeniile tehnic și economic în țară și în străinătate, printre care la George Town University, și a obținut și titlul de master la SNSPA. În prezent este director în cadrul Băncii Naționale a României. Perpelea este membru fondator și Președinte de onoare al Asociației „Amitié franco-roumaine” ce are ca scop intensificarea relațiilor între România și Franța prin derularea unor proiecte culturale, de schimburi universitare, turistice și sociale. Pe plan universitar Perpelea se implică în proiecte de cooperare între Universitatea d’Aix en
Mircea Perpelea () [Corola-website/Science/319437_a_320766]
-
sunt în discuție și o serie de alte proiecte, în jurul unor concepte inovante de tipul turismului social, cu scopul de a pune în valoare patrimoniul istoric și cultural românesc în Franța. În urma acestor activități Perpelea a fost numit „Cetățean de onoare” al localităților La Bouilladisse și La Destrousse din Franța. El a fost premiat și cu Medalia de Onoare a Orașului Marsilia, de către Primarul Orașului și Vice-Președintele Senatului Francez, Dl. Jean Claude Gaudin, în aprilie 2004. In cadrul mandatului său la
Mircea Perpelea () [Corola-website/Science/319437_a_320766]
-
scopul de a pune în valoare patrimoniul istoric și cultural românesc în Franța. În urma acestor activități Perpelea a fost numit „Cetățean de onoare” al localităților La Bouilladisse și La Destrousse din Franța. El a fost premiat și cu Medalia de Onoare a Orașului Marsilia, de către Primarul Orașului și Vice-Președintele Senatului Francez, Dl. Jean Claude Gaudin, în aprilie 2004. In cadrul mandatului său la Consulatul Român Perpelea a promovat proiectul CENTRE D’AFFAIRES FRANCO-ROUMAIN (dezvoltare economică, turistică și culturală). El este de
Mircea Perpelea () [Corola-website/Science/319437_a_320766]
-
FRANCO-ROUMAIN (dezvoltare economică, turistică și culturală). El este de asemenea, inițiatorul proiectului de cooperare între Camera de Comerț Vâlcea și Camera de comerț Marsillia, finalizat cu înfrățire pe termen lung și activități economice și administrative. Perpelea este și cetățean de onoare al localității Lăcusteni, județul Vâlcea, ca urmare a sprijinului acordat pentru înființarea și dezvoltarea localității. Perpelea este autorul a trei cărți de specialitate publicate între anii 2004 și 2008 și co-autor la alte trei lucrări dintre care ultima publicată în
Mircea Perpelea () [Corola-website/Science/319437_a_320766]
-
combate planul aborigenului: Jack îl va auzi când va trage aer în piept să sufle și se va feri de săgeată. Gentilomul îi dă dreptate necunoscutului și își prezintă propriul plan. Îl va înfrunta pe Jack într-un duel al onoarei. Dar trucul său nu va fi deloc onorabil, căci Gentilomul își va arunca spre Jack capa, după care va arunca și cuțitele, pe care, fiind mascate de capă, Jack nu le va observa și va fi doborât. Necunoscutul în armură
Prințesa și vânătorii de recompense () [Corola-website/Science/319452_a_320781]
-
000 de români care s-au jertfit pentru întregirea Neamului. Monumentul a fost inaugurat la 17 mai 1923, în prezența familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare și a unui numeros public. Tot în scop memorial, în holul de onoare circular al muzeului a fost așezat grupul statuar "„Pe aici nu se trece”", înfățișându-i pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița victoriei din mitologia greacă, operă realizată în anul 1924 de sculptorul Ioan Iordănescu iar pe
Palatul Artelor () [Corola-website/Science/319501_a_320830]
-
a introdus moneda națională a Muntenegrului, perperul. Pe 28 august 1910, cu prilejul celebrării jubileului încoronării sale, el a primit titlul de rege, acordat de parlamentul național Skupština. Cu același prilej a fost numit feldmareșal în Armată Imperiala Rusă, o onoare care nu mai fusese acordată anterior niciunui străin, cu excepția ducelui de Wellington. Cand au izbucnit Războaiele Balcanice în 1912, regele Nikola a fost unul dintre cei mai entuziaști dintre aliați. El a vrut să-i alunge complet pe otomani din
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
În ziua de 1 iulie 1940, căpitanul Ioan Boroș a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul ortodox al orașului, iar soldatul Iancu Solomon în cimitirul evreiesc. La funeraliile soldatului Solomon, o trupă de grăniceri români a ucis garda de onoare formată din 10 militari evrei (în frunte cu sergentul T.R. Bercovici), izbucnind astfel pogromul de la Dorohoi. Rămășițele pământești ale căpitanului Ioan Boroș au fost reînhumate ulterior, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Bacău. La câteva săptămâni după moartea căpitanului
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
de "regina imorală". La trei zile după nașterea Charlottei, George și-a făcut un nou testament. Și-a lăsat toate proprietățile "Mariei Fitzherbert, soția mea" în timp ce Carolinei i-a lăsat un șiling. Ziarele au pretins că Lady Jersey (doamnă de onoare și fostă metresă a regelui) a deschis, citit și a distribuit scrisori ale Carolinei cu conținut privat. Presa l-a umilit pe George pentru extravaganțele sale și pentru lux în vremea războilui și a schițat Carolinei un portret de soție
Caroline de Braunschweig () [Corola-website/Science/319931_a_321260]
-
anul 1997. Cinci luni mai tarziu, radioteleviziunea SMRTV și-a confirmat participarea la Concursul Muzical Eurovision 2008 din Belgrad. Prima intrare a Sân Marino la Concursul Muzical Eurovsion a fost Miodio, cu melodia în limba italiană "Complice". Sân Marino are onoarea de a fi a 50-a participanta în concurs, participând a 5-a în prima semifinală din 2008. Dar, Miodio nu a reușit să se califice în finală, obținând numai 5 puncte în total, terminând pe ultimul loc. Totuși, câștigătorul
San Marino la Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/319945_a_321274]
-
simte imediat atras de ea. El o vizitează la școală și o ia la plimbare cu trăsura. Ecaterina are păreri liberale, formate în parte la școală, și le discută cu Țarul. Mai târziu aranjează pentru ea să devină doamnă de onoare a soției lui, Maria Alexandrovna, care suferea de tuberculoză. Ecaterinei îi plăcea compania Țarului însă nu voia să devină una dintr-un șir de metrese. Totuși, în iulie 1866, cei doi au devenit intimi. Mama Ecaterinei murise cu două luni
Ecaterina Dolgorukova () [Corola-website/Science/319994_a_321323]
-
criticat vestimentația cântăreței, referindu-se astfel la rochia albastră purtată de aceasta în semifinala și în finala concursului Eurovision: "„probabil a căutat printr-un dulap învechit o costumație și tot ceea ce a găsit a fost această rochie de domnișoara de onoare din anul 1987”". Yohanna a manifestat de mică inclinații muzicale, incepand să cânte chiar inainte de a învăța să vorbească. A început să studieze încă din copilărie diferite genuri muzicale în cadrul școlii de teorie muzicală pentru copii condusă de María
Yohanna () [Corola-website/Science/315896_a_317225]
-
mortuară unde a fost înmormântat poetul Vasile Alecsandri (1821-1890). El a fost construit în perioada 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, în curtea conacului de la Mircești. Planurile monumentului au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghica-Budești, membru de onoare al Academiei Române. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul de clasificare . În această listă nu se specifică anul construcției. Poetul Vasile Alecsandri și-a exprimat
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești în curtea conacului de la Mircești. Locul construirii mausoleului a fost ales de academicienii Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor) și Ioan Bianu. Planurile monumentului au fost realizate de către arhitectul Nicolae Ghica-Budești (1869-1943), membru de onoare al Academiei Române, de construcția lui s-a îngrijit arhitectul Alexandru Popovici, iar interiorul a fost pictat de Paul Molda. La data de 19 mai 1928, "într-un cadru restrâns și fără mult fast" - după cum relatează articolul ""La cripta lui Vasile
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
reunit la Atena reprezentanți ai tuturor caselor regale europene. Wilhelm al II-lea al Germaniei, Christian al IX-lea al Danemarcei, viitorul Eduard al VII-lea al Regatului Unit și Nicolae al II-lea al Rusiei au fost invitații de onoare. Noul cuplu s-a instalat la reședința special construită pentru ei iar relațiile dintre ei au fost armonioase. În ciuda acestui lucru, Constantin a avut o relație amoroasă la începutul anului 1912 cu contesa Paola d’Ostheim, divorțată de prințul Hermann
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
din Lețcani se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul . Pe această listă este trecut 1802 ca an al construirii acestui edificiu. Istoricul Nicolae Stoicescu, membru de onoare al Academiei Române, o considera "„o construcție singulară în felul său”". Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că ""planul circular al acestei construcții, privit prea adesea ca o simplă curiozitate arhitectonică, i-a adus o anumită faimă, fiind considerată un unicat, pe teritoriul
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
Alături de el mai apăreau atunci colegii săi, Muller, Geanoglu, Mușat, Korfiadis și viitorul actor Costel Drăgănescu. Succesul fiind garantat Nicu Constantin a oferit apoi publicului o altă compoziție a sa, "Melodia constănțeană". În 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud fiind decorat cu Ordinul Meritul Cultural, clasa I, pentru activitatea sa artistică. În palmaresul înregistrărilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300
Nicu Constantin () [Corola-website/Science/315969_a_317298]
-
rus. La sfârșitul anului 1913 Olga s-a îndrăgostit de Pavel Voronov, ofițer pe iahtul imperial "Standart" însă o asemenea relație era imposibilă din cauza diferenței mari de rang. Voronov s-a logodit câteva luni mai târziu cu o doamnă de onoare. În ziua nunții, Olga a scris în jurnal "Dumnezeu să-i aducă noroc, iubitului meu." " Este trist, dureros." Mai târziu, în jurnalele din 1915 și 1916 Olga menționează frecvent, cu mare afecțiune, un bărbat pe nume Mitia. Potrivit jurnalului Valentinei
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
și să ia decizia de a-și urma soțul. Alexandra a decis să o lase pe Tatina să aibă grijă de Alexei. În timpul celor patru săptămâni cât au fost despărțiți de părinții lor, Tatiana, Olga, Anastasia, Alexei și doamnele de onoare s-au delectat cu cusutul pietrelor prețiose și bijuteriilor în îmbrăcăminte în speranța de a le ascunde de răpitorii lor, devreme ce Alexandra le scrisese că ea, Nicolae și Maria fuseseră percheziționați când au ajuns la Ekaterinburg iar lucrurile le-
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315994_a_317323]
-
Iosifovna era tot atât de conservatoare pe cât era Constantin de liberal. La sfârșitul anilor 1860, Constantin s-a angajat într-o aventură având o fiică nelegitimă, Maria Condousso. În anii 1880, Maria a fost trimisă în Grecia unde a fost doamnă de onoare pentru sora sa vitregă, regina Olga. În cele din urmă Maria s-a căsătorit cu un bancher grec . La scurt timp după nașterea Mariei, Constantin a început o nouă relație cu o tânără dansatoare de la Conservatorul din Sankt Petersburg, Anna
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]