24,868 matches
-
o serie de abilități, dar care devin animalice, crude și de neoprit când sunt în haită. Ele au fost create de zeul Wentoki pentru a-i ucide pe viruki pe zeul Nessagafel. Au dimensiunile unui urs mic, coadă lungă și urechi moțate, dar își pot schimba înfățișarea într-o serie de animale mici sau de mărime medie (căpătând chiar și aspect umanoid în preajma oamenilor). Învață cu ușurință limba oamenilor, inteligența fiindu-le indispensabilă pentru supraviețuire când sunt izolați de semenii lor
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: liliacul cu aripi lungi ("Miniopterus schreibersii"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"), liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Reptile și amfibieni: gușter ("Lacerta viridis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris
Tășad (sit SCI) () [Corola-website/Science/331641_a_332970]
-
sfârșitul secolului al V-lea. Latina a lăsat moștenire francezei multe cuvinte comune latinei clasice și celei populare, dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza a moștenit și trăsături gramaticale apărute deja în latina populară. În aceasta apar, de exemplu, formele verbale analitice precum viitorul de tipul > * > fr. mod. "chanterai" „voi cânta” și trecutul de tipul > literal
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
au expus, după cum urmează: Ștefan Luchian a participat cu 15 lucrări, Nicolae Petrescu cu 42 de „Desenuri și caricaturi” și Nicolae Vermont a expus 80 de tablouri. Ultima pagină a catalogului avea tipărită caricatura lui Stăncescu, care era reprezentat cu urechi de faun și un cap mare și deformat, acoperit cu un joben imens ( ). Acesta era portretul celui care conducea după bunul plac catedra de istoria artei și estetică de la Școala de Belle-Arte din București și a fost prima dintre caricaturile
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
are pe copertă un autoportret al autorului care țintește cu penelul ultimul „i” al titlului. Cele 25 de caricaturi care fac obiectul albumului încep cu clasica portretizare a lui Constantin I. Stăncescu în chip grotesc, cu joben de bonjurist, cu urechi de faun și cu mâinile băgate în buzunarele pantalonilor. Această caricatură a fost reluată de către Petrescu ani în șir, doar cu mici deosebiri. Nicolae Petrescu a reprezentat în această lucrare, o aluzie ironică la studiile pe care Constantin I. Stăncescu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
astfel el a fost reprezentat cu diverse instrumente specifice în mână. Grigore Ventura are trabucul în colțul gurii pregătindu-se pentru o partidă de biliard. Bogdan Petriceicu Hasdeu ("Șef de balet macabru") - apare ca un vrăjitor bătrân care ține de urechi două schelete. Mihai Văcărescu (cronicar monden al publicației "L'Independance Roumaine") - apare ca un arbitru al modei urmărind atent frumosul și bunul gust. Nicole Vermont ("Foca savantă") - începe optimist o nouă lucrare de pictură. V.A. Urechia ("Comis-voyageur al naționalismului
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
chiuie de se cutremură pământul, răsună văile și clocotesc mările. Nepărând a fi impresionat, țăranul îl avertizează pe drac că țipătul său îl va asurzi și-i va distruge creierul, așa că-l leagă cu un ștergar la ochi și la urechi după care îl lovește în mod repetat peste tâmplă cu un ciomag de stejar, pretinzând că acesta ar fi efectul chiuiturilor sale. Creatura se întoarce îngrozită în Iad. Scaraoschi îl trimite furios pe un alt drac, care-l provoacă pe
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
în “Agrobusiness”. Însă, când toată lumea se aștepta să devină un economist serios, viața lui a luat o turnură neașteptată, Alex Ceaușu descoperind muzică și lumea artelor. Astfel că, la 21 de ani a învățat să cânte singur la pian, după ureche cum îi place să spună, reușind să uimească pe toată lumea. Deși nu are studii de specialitate, talentul său nativ nu poate trece neobservat, iar cea mai bună dovadă este chiar faptul că o bună perioadă de timp, s-a întreținut
Alex Ceausu () [Corola-website/Science/335650_a_336979]
-
aur la floretă individual - proba de floretă pe echipe nu s-a disputat la această ediție. În timpul probei de sabie era epuizat și s-a clasat pe locul 5. Nu a participat la proba de spadă din cauza unei infecții la ureche. În anul 1913 a fost invitat la București, unde a fost prezentat familiei regale de Printul Carol, care era el însuși un scrimer. Regele Ferdinand a fost încântat de tânărul sportiv și i-a cerut să rămână în România pentru
Nedo Nadi () [Corola-website/Science/335797_a_337126]
-
eroi pe Ștefan cel Mare, Ștefăniță Vodă și Petru Rareș) și una închinată Munteniei (avându-i ca eroi pe Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și Vlad Țepeș). Scriitorul se inspiră din cronici, studiind doi ani "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche și " O samă de cuvinte" de Ion Neculce, dar și documente publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în "Arhiva istorică a României", 1864, 1865. Din aceste surse a luat informații referitoare la expediția lui Ștefan cel Mare în Pocuția sau despre
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
Un istoriograf a scris nu doar că regele a căzut de pe cal ci și că a spus să nu fie înregistrat. Într-un alt caz, regele Taejong a fost înregistrat plângându-se de un istoriograf care trăgea tot timpul cu urechea la el de dupa ușa și îl urmărea deghizat la vânătoare. La moartea unui rege și urcarea pe tron a succesorului său, se înființa un birou numit "Sillokcheong "(Oficiul pentru Compilarea Cronicilor) care adună toate proiectele "Sacho pentru a alcătui cronicile
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
5 cm; coada = 1-32,5 cm; greutatea = 15-1400 g. Picioarele sunt scurte, cu câte cinci degete la fiecare picior. Degetele sunt terminate cu gheare simple, neadaptate pentru săpat. Au mers plantigrad, călcând pe toată talpa piciorului. Ochii sunt mici, iar urechile mari. Botul este în general ascuțit, alungit moderat sau foarte mult. Bulele timpanice sunt incomplet dezvoltate, reprezentate doar prin oase de formă inelară. Arcurile zigomatice sunt largi și masive, însă cutia craniană este relativ mică. Molarii au coroana joasă și
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
Jerry îi arată lui Tom ziarul lui și el îi arată pisoiașului în oglindă că are pojar. Tom țipă, crezând că e boală adevărată. Șoricelul îl consulta pe Tom cu un stetoscop și el îi puse dispozitivele de ascultat în urechile lui Tom și șoarecele consulta un ceas și motanului i se făcură ochii că de ceas și Jerry a dat ceasul și mai repede și lui Tom tot i se făcură ochii ca de ceas. Jerry îi verifică reflexele lui
Polka-Dot Puss () [Corola-website/Science/332726_a_334055]
-
trunchi = 10-15 cm; coada = 1-3 cm; greutatea = 45-70 g. Longevitatea este de 5 ani. Se aseamănă cu cu șoarecele de câmp ("Microtus arvalis") sau cu gimnurul, dar au coada scurtă. Corpul este alungi. Picioarele sunt destul de scurte. Capul este mare. Urechile bine dezvoltate cu vârfurile rotunjite. Ochii sunt relativ mari. Botul foarte lung și ascuțit în porțiunea terminală. Formula dentară ca la gimnur. Femelele au 2 perechi de mamele. Glandelor tegumentare anale din regiunea anală sunt slab dezvoltate și produc secreții
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
ca și microchiropterele, în general. Calongul sau câinele-zburător ("Pteropus vampyrus"), răspândit în insulele Iava, Sumatra, Banda și Timor, este cel mai mare liliac; atinge o lungime de 40 cm, iar anvergura aripilor este de 1,5 m. le au scoica urechii externe simplă ca un cornet, iar pielea din jurul nărilor nu formează cute. Lipsite de facultatea de ecolocație, megachiropterele (cu excepția speciilor genului "Rousettus") au văzul și mirosul foarte bine dezvoltate. La membrele anterioare poartă gheară și al doilea deget, nu numai
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
acestea își găsesc drumul, hrana sau evită obstacolele în timpul deplasării lor. Animalul emite o serie de sunete cu frecvență înaltă (adesea inaudibile pentru om) care ricoșează de obiecte sau obstacole și revin sub formă de ecou (ultrasunete), fiind detectate de urechi sau alți receptori senzoriali. Obiectul este localizat cu mare precizie cu ajutorul direcției ecoului și timpului scurs între emisia și recepția sunetului.
Ecolocație () [Corola-website/Science/332815_a_334144]
-
Lungime capului + trunchiului 40-77 cm; coada 4,7-9 cm; greutate 2.3-5.5 kg. Au corpul acoperit cu păr foarte des și lung. Capul lor este scurt și rotund, botul scurt, gâtul se poate răsuci până la 180°, ochii și pavilionul urechii mici, coada scurtă, rudimentară. Picioarele sunt lungi, cele anterioare mai lungi decât cele posterioare. Degetele de la picioare s-au redus la trei și sunt în parte unite prin piele până la gheare. Ghearele de la picioare sunt lungi, foarte puternice, ascuțite și
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
o poziție pectorală. Emisferele cerebrale a bradipodidelor sunt mici, cu circumvoluții puține și inteligența lor este redusă. Trăiesc izolate, dar pot comunica între ei prin țipete speciale, ascuțite; în același timp emit și niște ultrasunete care nu sunt percepute de urechea omului. le stau în poziție normală, agățate cu membrele de crengi și cu spatele în jos, pentru împerechere coboară pe pământ. Sunt excelenți înotători. Regimul alimentar este fitofag, se hrănesc cu muguri și frunze de arbori forestieri. Familia bradipodidelor cuprinde
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
mărginită de peri aspri, care ajută la înot; coada cilindrică la baza și turtită lateral către vârf este solzoasă, aproape lipsită de peri, servește drept cârmă. Picioarele anterioare au numai patru degete, prevăzute cu unghii puternice, utilizate la săparea galeriilor. Urechile sunt mici, aproape ascunse în blană. Incisivii sunt puternici, de culoare galbenă și cresc necontenit. Blana, considerată semiprețioasă, este constituită din două rânduri de peri, unii subțiri, scurți, moi și deși, numiți peri de acoperire; alții mai lungi și aspri
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
în general, între cea a unui șobolan și cea a unui șoarece, dar există și forme mai mari, ca bizamul. Au corpul cilindric, bondoc; coada și picioarele scurte, care sunt în general sub 50% din lungimea cap + trunchi; ochii și urechile de obicei mici și adesea ascunși în blană, capul mare și rotunjit. Coada relativ scurtă (mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună) este acoperită cu mici solzi și peri scurți, rari și aspri. În jurul ochilor și pe bot au peri
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
cu peri scurți, pe fața superioară este roșcată și se termină cu un smoc de peri mai lungi, de culoare neagră. Blana de vară este de culoare mai închisă decât cea de iarnă. Capul este turtit, ochii vizibili, rotunzi, proeminenți. Urechile sunt scurte, largi la bază și au marginile rotunjite fiind clar distincte din blană; fața internă a pavilionului foarte puțin păroasă. Membrele sunt scurte, cu gheare turtite. Pe talpa picioarelor posterioare, are câte 6 pernițe elastice. Craniul nu are creste
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
corpului 3-9 g. În jurul nărilor și în spațiul dintre ochi sunt prezente niște foițe nazale cu dispoziție și forme caracteristice și care poartă numele de potcoavă. Blana formată din păr scurt și moale are o culoarea cenușie-brun-deschisă pe spate. În urma urechilor, pe umeri și în regiunea bazinului culoarea este mai deschisă, ca și pe părțile lateroventrale. În perioada de repaus își învelește corpul cu propriile aripi. Se întâlnește în zona de dealuri și coline, lipsind de la munte. Este locuitor al peșterilor
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
spus, de asemenea, că a văzut Raiul și a intrat în Rai. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a relatat că a văzut în Rai ceea ce niciun ochi n-a văzut vreodată și a auzit ceea ce nicio ureche n-a auzit vreodată și a simțit ceea ce niciunei ființe omenești nu i-a trecut prin minte vreodată. De asemenea, el a văzut râul Kawthar pe care i l-a promis Allah. El l-a întrebat pe Gabriel ce era
Isra și Mi'raj () [Corola-website/Science/333730_a_335059]
-
cu peri scurți dar deși, mascând inelele solzoase și nu se termină cu un smoc de peri lungi. Culoare cozii este mai închisă dorsal, decât ventral. Capul este turtit, ochii sunt rotunzi și foarte mici, cât gămălia de ac, iar urechile de asemenea foarte mici, abia se văd din blană și reprezintă un exemplu de organe involuate ca urmare a vieții subterane. Membrele sunt scurte și subțiri, cu câte 5 tuberculi (pernițe elastice) plantari pe tălpile picioarelor. Tălpile anterioare sunt mai
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
Spalacinele (Spalacinae) sau orbeții sunt o subfamilie de rozătoare adaptate morfologic și fiziologic la viața subterană, cu trunchi cilindric, cap turtit dorsoventral, cu urechi externe rudimentare, ochi ascunși sub piele și cu coadă scurtă sau fără coadă. Picioarele pentadactile sunt aproape la fel de lungi, dar cele anterioare sunt mai puternice. Subfamilia nu cuprinde decât genul "Spalax", răspândit în Europa, Asia și nordul Africii. Sunt rozătoare
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]