282,134 matches
-
terapeutice anti- inflamatoare recomandate , inhibitorii COX - 2 și AINS ne- selective ) pot reduce efectul antihipertensiv al antagoniștilor receptorilor angiotensinei II . La unii pacienți cu funcția renală compromisă ( de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți în vârstnici cu funcția renală compromisă ) , co- administrarea de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclo- oxigenaza , poate duce la o deteriorare ulterioară a funcției renale , inclusiv o posibilă insuficiență renală acută , care este de obicei reversibilă . De aceea , combinația trebuie administrată cu atenprecauție , în
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
de obicei reversibilă . De aceea , combinația trebuie administrată cu atenprecauție , în special la vârstnici . După începerea terapiei asociate și , în continuare periodic , pacienții trebuie hidratați corespunzător și se va lua/ trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale . În cadrul unui studiu , administrarea concomitentă de telmisartan și ramipril a condus la creșterea de până la 2, 5 ori a ASC0- 24 și a Cmax a ramiprilului și a ramiprilatului . Alte medicamente antihipertensive Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
administrarea concomitentă de telmisartan și ramipril a condus la creșterea de până la 2, 5 ori a ASC0- 24 și a Cmax a ramiprilului și a ramiprilatului . Alte medicamente antihipertensive Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea concomitentă a altor medicamente antihipertensive . Pe baza proprietăților lor farmacologice , este de așteptat ca următoarele medicamente să potențeze efectele hipotensive ale antihipertensivelor , inclusiv ale telmisartanului : baclofen , amifostină . 4. 6 Sarcina și alăptarea Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II nu
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
clasă de medicamente . Cu excepția cazurilor în care continuarea terapiei cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este considerată esențială , pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative , care au un profil de siguranță bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii . În momentul în care sarcina este diagnosticată , tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și , dacă este necesar , trebuie început tratamentul alternativ . Expunerea la tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
și a craniului cu ultrasunete . Nou- născuții ale căror mame au luat antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie ținuți sub atentă observație din cauza hipotensiunii arteriale ( vezi și pct . 4. 3 și 4. 4 ) . Alăptarea ( vezi pct . 4. 3 ) Este contraindicată administrarea telmisartanului în perioada de alăptare deoarece nu se știe dacă se excretă în laptele uman . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje 4. 8 Reacții adverse În studiile clinice controlate placebo , incidența globală
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
nu se știe dacă se excretă în laptele uman . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje 4. 8 Reacții adverse În studiile clinice controlate placebo , incidența globală a evenimentelor adverse raportată în cazul administrării telmisartanului ( 41, 4 % ) a fost comparabilă cu cea în cazul administrării placebo ( 43, 9 % ) . Reacțiile adverse prezentate mai jos au fost centralizate din toate studiile clinice care au inclus 5788 de pacienți hipertensivi tratați cu telmisartan . Reacțiile adverse au fost
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje 4. 8 Reacții adverse În studiile clinice controlate placebo , incidența globală a evenimentelor adverse raportată în cazul administrării telmisartanului ( 41, 4 % ) a fost comparabilă cu cea în cazul administrării placebo ( 43, 9 % ) . Reacțiile adverse prezentate mai jos au fost centralizate din toate studiile clinice care au inclus 5788 de pacienți hipertensivi tratați cu telmisartan . Reacțiile adverse au fost clasificate în funcție de frecvența lor de apariție utilizând următoarea convenție : foarte frecvente
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
Rare : Mialgie Artralgie , durere dorsală ( de exemplu sciatică ) , crampe musculare , durere la nivelul membrelor , slăbiciune Cu frecvență necunoscută : Tulburări renale și ale căilor urinare Mai puțin frecvente : Insuficiență renală , inclusiv insuficiență renală acută Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Mai puțin frecvente : Rare : Rare : Creșterea valorilor plasmatice ale acidului uric , creșterea valorilor creatininei serice , creșterea concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice , creșterea concentrației sanguine a creatin fosfokinazei Cu frecvență necunoscută : 4. 9 Simptomatologie : Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializă . Pacienții
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
eliminat prin hemodializă . Pacienții trebuie monitorizați cu atenție , iar tratamentul trebuie să fie simptomatic și suportiv . Abordarea terapeutică depinde de durata de timp scursă din momentul ingestiei și de severitatea simptomelor . Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor și/ sau lavajul gastric . Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul supradozajului . 19 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
vărsăturilor și/ sau lavajul gastric . Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul supradozajului . 19 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . La om , administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creșterea provocată tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil timp de până la 48 ore . Eficacitate clinică și siguranță în utilizare Activitatea
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
ore după adminsitrarea primei doze de telmisartan . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin raportul concentrației înaintea dozei următoare/ concentrație maximă , care se menține în mod consistent peste 80 % , valoare observată după
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin raportul concentrației înaintea dozei următoare/ concentrație maximă , care se menține în mod consistent peste 80 % , valoare observată după administrarea dozelor de 40 și 80 mg
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin raportul concentrației înaintea dozei următoare/ concentrație maximă , care se menține în mod consistent peste 80 % , valoare observată după administrarea dozelor de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
Absorbția telmisartanului este rapidă , dar cantitatea absorbită variază . Biodisponibilitatea absolută medie pentru telmisartan este de aproximativ 50 % . Când se administrează telmisartan împreună cu alimente , scăderea ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp ( ASC0- ∞ ) a telmisartanului variază de la aproximativ 6 % ( în cazul administrării dozei de 40 mg ) la aproximativ 19 % ( în cazul administrării dozei de 160 mg ) . La 3 ore după administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Liniaritate/ non- liniaritate
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
medie pentru telmisartan este de aproximativ 50 % . Când se administrează telmisartan împreună cu alimente , scăderea ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp ( ASC0- ∞ ) a telmisartanului variază de la aproximativ 6 % ( în cazul administrării dozei de 40 mg ) la aproximativ 19 % ( în cazul administrării dozei de 160 mg ) . La 3 ore după administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Liniaritate/ non- liniaritate Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
administrează telmisartan împreună cu alimente , scăderea ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp ( ASC0- ∞ ) a telmisartanului variază de la aproximativ 6 % ( în cazul administrării dozei de 40 mg ) la aproximativ 19 % ( în cazul administrării dozei de 160 mg ) . La 3 ore după administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Liniaritate/ non- liniaritate Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă o scădere a eficienței terapeutice . Nu există o relație
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
alimente . Liniaritate/ non- liniaritate Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă o scădere a eficienței terapeutice . Nu există o relație liniară între doze și concentrațiile plasmatice . Cmax și , în mai mică măsură ASC , cresc disproporționat în cazul administrării dozelor peste 40 mg . Distribuție Telmisartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice ( > 99, 5 % ) , în principal de albumină și de alfa- 1 glicoproteina acidă . Volumul aparent de distribuție mediu în condiții de echilibru ( Vdss ) este de aproximativ
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
eliminare de peste 20 ore . Concentrația plasmatică maximă ( Cmax ) și în mai mică măsură aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp ( ASC ) , cresc disproporționat cu doza . Nu există dovezi privind acumularea relevantă clinic de telmisartan , în cazul utilizării dozelor recomandate . După administrare orală ( și intravenoasă ) , telmisartanul se excretă aproape exclusiv în materiile fecale , în principal sub formă nemodificată . Întreaga excreție urinară este sub 1 % din doză . Clearance- ul plasmatic total ( Cltot ) este mare ( aproximativ 1000 ml/ min ) comparativ cu fluxul sanguin hepatic
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
ale mucoasei gastrice ( eroziuni , ulcere sau inflamații ) la șobolan și câine . Aceste reacții adverse mediate farmacologic , cunoscute din studiile preclinice atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât și pentru antagoniștii receptorilor angiotensinei II , au fost prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală . La ambele specii s- au observat o activitate crescută a reninei plasmatice și hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare renale . Aceste modificări , comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de conversie și antagoniștilor receptorilor angiotensinei II , nu par
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
mg . Pentru lista tuturor excipienților , vezi pct . 6. 1 . 3 . FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate albe alungite , gravate cu codul numeric “ 52H ” pe o față , iar pe cealaltă cu sigla companiei . 4 . 4. 1 Indicații terapeutice 4. 2 Doze și mod de administrare Doza eficace uzuală este de 40 mg o dată pe zi . Unii pacienți pot beneficia de efect terapeutic la o doză zilnică de 20 mg . În cazurile în care nu se atinge valoarea propusă a tensiunii arteriale , doza de telmisartan poate
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
în general după 4 până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului ( vezi pct . 5. 1 ) . Telmisartan poate fi luat cu sau fără alimente . Insuficiență renală : Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienți cu insuficiență renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este limitată . La acești pacienți se recomandă utilizarea unei doze inițiale mai mici , de 20 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiență hepatică : La pacienții cu insuficiență hepatică
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
perioadei de sarcină . Cu excepția cazurilor în care continuarea terapiei cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este considerată esențială , pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative , care au un profil de siguranță bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii . În momentul în care sarcina este diagnosticată , tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și , dacă este necesar , trebuie început tratamentul alternativ ( vezi pct . 4. 3 și 4. 6 ) . Insuficiență hepatică : Micardis nu trebuie
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
al telmisartanului . Micardis trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată . Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentrațiilor serice ale potasiului și ale creatininei la pacienții cu insuficiență renală tratați cu Micardis . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Micardis la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Micardis . Blocarea
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
Micardis . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Micardis la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Micardis . Blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină- aldosteron : Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune și modificări ale funcției renale ( incluzând insuficiența renală acută ) , la pacienții predispuși la aceste afecțiuni în
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]