25,309 matches
-
în orașului Bălți), majoritatea locuitorilor căruia erau lucrători ai subdiviziunilor științifice ale institutului. O etapă nouă în activitatea Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp s-a început în 1973, odată cu formarea în baza institutului și celor 14 gospodării semincere, amplasate în diferite zone ale Republicii Moldova, a Asociației Științifice de Producere „Selecția”. Numai în perioada 1973-1993 au fost selectate 134 soiuri și hibrizi, dintre care 39 au fost omologați. A crescut considerabil arealul geografic de răspândire a soiurilor și hibrizilor creați
ICCC „Selecția” () [Corola-website/Science/323234_a_324563]
-
moșia satului Costâna era stăpânită de boierii Cârstea (Cristea). În anul 1786, boierul Ioan de Cârste a construit pe cheltuiala sa o biserică din lemn de brad cioplit pe ambele părți, cu hramul „Sfinții Cosma și Damian”. Ea a fost amplasată pe moșia boierului Cârste, fiind folosită de credincioșii ortodocși din acest sat. Biserica a avut la început o catapeteasmă din pânză. În anul 1811, baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea din Costâna au construit o biserică mai mare, de zid
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
în timp, parohia având în 1876 un număr de 672 enoriași, iar ca paroh slujea preotul Dimitrie Brăilean. În anul 1887, biserica a fost restaurată. Cu acest prilej s-au efectuat următoarele lucrări: Lângă intrarea de pe latura sudică a fost amplasată o cruce de piatră cu postament pe care se află următoarea inscripție cu caractere chirilice: "„Această cruce au făcut Ion Marmurac din Sloboziea 1888”". Preotul satului avea un rol important în comunitate, el impulsionând dezvoltarea localității. Astfel, preotul Vasile de
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
Monumentul are formă de navă, cu absida altarului poligonală decroșată față de corpul naosului. Pronaosul aflat în partea de vest are formă pătrată și este și el decroșat față de corpul naosului. Intrarea în lăcașul de cult se face pe o ușă amplasată în peretele sudic al pronaosului. Edificiul este prevăzut cu ferestre amplasate astfel: una în peretele nordic al pronaosului, două în pereții naosului (una în cel nordic și alta în cel sudic) și două în pereții altarului (una în cel sudic
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
demolării, când turnul biserici de lemn a căzut peste crucea vechiului preot, rupând-o. Tristețea, lacrimile și rugăciunile ce au însoțit demolarea vechii biserici au fost șterse de bucuria ridicării unui nou edificiu de cult. Fotografia vechii biserici de lemn, amplasată în noua biserică de zid, pe lângă faptul că este probabil singura imagine păstrată a vechii biserici, confirmă atașamentul comunității față de vechea lor biserică de lemn. Prima mărturie păstrată despre viața religioasă a acestei comunități este din anul 1658, când este
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
în pereții longitudinali ai naosului, câte una în absidele laterale ale naosului și trei în pereții altarului: una în axa absideil, una în peretele nordic și încă una în cel sudic). Lăcașul de cult este prevăzut cu trei uși, toate amplasate în pereții pridvorului (la nord, vest și sud). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are o formă pătrată și este mai jos decât restul construcției, având pe acoperiș o turlă falsă. Din
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
Ilfov), Budișteni (fostul județ Muscel, azi jud. Argeș), Câmpulung-Muscel, Alexandria (jud. Teleorman), Pătârlagele (jud. Buzău), Poiana Mare (jud. Dolj), Pietroșani (jud. Giurgiu), Zimnicea (jud. Teleorman), Techirghiol (jud. Constanța), Găiești (jud. Dâmbovița). Tot el a sculptat și "Monumentul generalului dr. Demosthene", amplasat în curtea fostului spital militar „Regina Maria”, astăzi Spitalul Militar Central București. În ziarul „Cultura Poporului” din Cluj apărea următoarea știre: "Pe muntele Găina s’a înălțat, pe locul unde se face tradiționala serbare, zisă „Târgul de fete“, o impozantă
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
trei pâraie din culmea cetății numite: Valea Cetății, Valea Foii și Valea Sasului. Mai există în acea zonă și pârâul cu toponimul ""Pârâu al Cetățelii"", pârâu al cărui debit este preluat de Râul Mare înspre Avrig. Din cauză că locul unde este amplasată cetățuia este împădurit, un prim lucru obligatoriu continuarii cercetărilor a fost defrișarea terenului de copacii căzuți și de vegetație. Analizând topografia zonei precum și unele indicii al existenței unor structuri de apărare sau semne de amenajări interioare, a fost executată o
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
au obținut actele de trecere peste frontieră a clopotelor. Hilde Morgenthaler, împreună cu fratele Ferdinand Gebert și cu verișorul Franz Schmidt, au transportat clopotele cu două mașini în Germania. Clopotele au fost restaurate de turnătoria F.W.Schilling din Heidelberg și amplasate în turnul Bisericii "Sf. Cruce" din Wonsheim. Până în 1940, biserica din Arbore a fost filială a Parohiei Solca. Aceasta a fost desființată în anii '40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării enoriașilor catolici germani în Germania. În timpul
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
cu o firmă din Iași specializată în vitralii și cu o firmă din Cracovia, dar în cele din urmă a optat pentru comandarea vitraliilor unei firme din Poznan (Polonia). S-au mai realizat și alte patru vitralii care au fost amplasate la intrarea în biserică. Cheltuielile de fabricație, transport și montaj a celor șase vitralii s-au ridicat la 50.000 de lei. În prezent, Parohia Coborârea Duhului Sfânt din Solonețu Nou are 3 filiale, dintre care 2 cu biserică (Arbore
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
Biserica "Buna Vestire" (sau Biserica din Groapă) a fost construită în anii 1788-1789 în cartierul Iosefin, fiind una din primele biserici ortodoxe din Sibiu. Lăcașul de cult a fost ctitorit de Stana, văduva lui Hagi Petru Luca. Ea a fost amplasată în valea râului Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost refăcut din temelie în anii 1802-1803 de bogatul negustor Hagi Constantin Popp, care era
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
construit în perioada 1881-1883 un orfelinat și Biserica "Sf. Apostol Ioan" (în ). Biserica a fost construită în stil neogotic, iar așezământul evanghelic pentru copii orfani (în ) a fost ridicat lângă latura de nord a lăcașului de cult. Orga a fost amplasată în biserică de către W. Horbinger după indicațiile cantorului orașului, J. L. Bella. În aprilie 1882 s-a încheiat un contract cu tâmplarul Johann Barthmes pentru construirea altarului și a amvonului. Altarul a fost construit de Karl Dörschlag și avea ca
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
Ușa de la intrare este ornamentată cu fier, având în timpan un basorelief în care este reprezentat Isus Cristos înconjurat de copii. Pe aici se intră într-o antecameră. În partea de vest a bisericii se află galeria corului, unde este amplasată orga. Pe vitralii se află înscrise numele donatorului și a arhitectului, precum și anul 1912. Aranjamentul liturgic din altar este format dintr-o masă pe care se află o cruce albă, o strană din lemn în stil neogotic și un pupitru
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
tanc aflat în poligon, deși au fost executate trageri și de la distanță mică (300 de metri). Colonelul Valerian Nestorescu a sugerat deplasarea comisiei către o altă locație din poligon. Aici se aflau opt blindaje cu o grosime de 10 cm amplasate astfel: primele patru se aflau la 300 de metri (dispuse la un unghi de 30ș), celelalte trei la 500 de metri (același unghi) și ultimul la 1000 de metri (în poziție verticală). Căpitanul inginer Eugen Burlacu s-a ocupat de
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
de către servanți. Deseori, tunurile Schneider-Concordia de calibrul 47 mm și cele sovietice (capturate) de calibrul 45 mm erau folosite în prima linie ca tunuri de însoțire, fiind mult mai ușor de manevrat în teren. Piesele Reșița Model 1943 au fost amplasate pe malurile râurilor pentru a sprijini forțarea acestora. În timpul operațiunilor defensive, apărarea antitanc era organizată în puncte de sprijin. Acestea erau formate din unul sau două tunuri Reșița de calibrul 75 mm și două sau trei tunuri de calibrul 45
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
În timpul operațiunilor defensive, apărarea antitanc era organizată în puncte de sprijin. Acestea erau formate din unul sau două tunuri Reșița de calibrul 75 mm și două sau trei tunuri de calibrul 45/47 mm. Spre sfârșitul războiului, apărarea antitanc era amplasată pe mai multe eșaloane în adâncime care acopereau întregul sector al Armatelor I și IV. În timpul luptelor din mediul urban, tunurile antitanc Reșița au fost folosite pentru a distruge punctele de rezistență ale inamicului. După sfârșitul celui de-al Doilea
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
iluminat. Pentru toate lucrările sculptate în piatră s-a folosit granit de tip Aberdeen. Bugetul estimat, fără pavaj și fără statui, a fost de 11.000 de lire. Lui Barry nu i-a plăcut ideea ca în piață să fie amplasată Columna lui Nelson. În iulie 1840 el a declarat în fața unei comisii parlamentare că „ar fi mai bine dacă în zonă nu va fi amplasat niciun obiect de artă izolat”. Piața a fost deschisă pentru public la 1 mai 1844
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
000 de lire. Lui Barry nu i-a plăcut ideea ca în piață să fie amplasată Columna lui Nelson. În iulie 1840 el a declarat în fața unei comisii parlamentare că „ar fi mai bine dacă în zonă nu va fi amplasat niciun obiect de artă izolat”. Piața a fost deschisă pentru public la 1 mai 1844, deși pavajul de asfalt nu era complet, iar fântânile nu funcționau. În jurul columnei lui Nelson erau încă garduri de protecție, iar schelele nu fuseseră încă
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
cele situate pe latura de sud. Trei dintre ele au statui: în colțul de nord-est se află statuia regelui George al IV-lea realizată de Francis Chantrey (inițial, statuia trebuia amplasată pe Marble Arch); în colțul de sud-est a fost amplasată statuia lui Henry Havelock, operă creată de William Behnes în 1861, iar în sud-vest poate fi văzută statuia lui Charles James Napier creată de George Cannon Adams în 1855. În anul 2000, primarul de atunci al Londrei, Ken Livingstone, a
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
a patra plintă”, numită de primarul Londrei. Pe peluza din fața National Gallery se află două statui: regele Iacob al II-lea, de Grinling Gibbons, situată la vest față de portic, și George Washington, o replică a operei realizate de Jean-Antoine Houdon, amplasată la est. Cea de-a doua statuie, un cadou din partea statului Virginia, a fost instalată în anul 1921. Pământul de sub această statuie a fost adus din Statele Unite ale Americii în onoarea lui Washington care a declarat că nu va mai
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
pământul britanic. În fața zidului din partea de nord se află busturile a trei amirali. Busutul Lordului Jellicoe, de Charles Wheeler, și cel al Lordului Beatty, de William McMillan, au fost instalate aici în anul 1948 în legătură fântânile care care fuseseră amplasate în piață în cinstea acelorași personalități. Bustul amiralului Cunningham, de Franta Belsky, a fost dezvelit alături de acestea la 2 aprilie 1967. Pe latura de sud se află statuia ecvestră a regelui Carol I, realizată în bronz de Hubert Le Sueur
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
Franta Belsky, a fost dezvelit alături de acestea la 2 aprilie 1967. Pe latura de sud se află statuia ecvestră a regelui Carol I, realizată în bronz de Hubert Le Sueur. Statuia a fost ridicată în anul 1633 și a fost amplasată în anul 1678 în poziția în care se găsește și astăzi. Monumentul se află pe locul pe care odinioară era Charing Cross. O statuie a lui Edward Jenner, cel care a descoperit vaccinul contra variolei, a fost ridicată în colțul
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
pe un scaun, într-o poziție relaxată, și a fost inaugurată în cursul unei ceremonii prezidate de Prințul Albert. În anul 1862, această statuie a fost mutată în Kensington Gardens. O statuie a generalului Charles George Gordon, de Hamo Thornycroft, amplasată pe un piedestal de aproximativ 14 metri înălțime, a fost ridicată în anul 1888 între cele două fântâni. În 1943 statuia a fost demontată, dar 10 ani mai târziu a fost ridicată pe terasamentul Victoria. În anii 1840 când piața
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
al fântânilor nu a fost cel estetic, ci acela de a reduce spațiul deschis disponibil și, ca urmare, riscul de izbucnire a unor revolte. La început erau alimentate cu apă pompată dintr-o fântână arteziană de un motor cu aburi amplasat în spatele National Gallery. La sfârșitul anilor 1930 s-a luat hotărârea ca bazinele de piatră și pompa să fie înlocuite. Noile fântâni au fost construite conform unui proiect al arhitectului Edwin Lutyens și au costat aproape 50.000 de lire
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
a fost construită, Piața Trafalgar a fost un loc în care s-au organizat manifestații de protest, deși autoritățile au încercat de mai multe ori să le interzică. Din luna martie a anului în care Columna lui Nelson a fost amplasată în piață, autoritățile au început să interzică manifestațiile mișcării cartiste. O interdicție totală a manifestațiilor politice a fost în vigoare până în anii 1880, când mișcările laburiste, în special Federația Social Democrată, au început să organizeze aici proteste. Pe 8 februarie
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]