25,771 matches
-
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,/ Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți arde-n mormînt,/ Pantofi de aur, expuși în vitrină...” Tema versurilor e „arderea”, putrezirea, moartea. După Jean Chevalier și Alain Gheebrandt (Dicționar de simboluri), pantofii chiar „ar avea o semnificație funerară”. Dar, vrînd să trec și de astă dată dincolo de text
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 168) Zică cine ce-o zice, nu cred că Bacovia a făcut excepție de la aceste reguli. Să mai amintesc o dată episodul cu Marieta, sau faptul de a fi fost tatăl unui „copil natural”? Boemii francezi beau băuturi care le ardeau gîtlejul ca jăraticul: „la verte “, „l’ absinthe”, „le champoreau”.(v. I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Diaconescu la OTV (o televiziune-exutoire), Sechelariu s-a definit din nou în contrast cu Bacovia. ,, Adevărul e că eu am muncit, n-am avut talent ca alții. Hagi, ați văzut, două fente și pac! Sau Bacovia! Stătea gagiul pe WC sau o ardea la un șpriț, dădea poezii una după alta! Avea talent. La mine (ca să ajungă bogat - n. m.) a fost doar muncă’’. (Citez din ,,Pro Sport’’, 6, nr.1384, 31 ianuarie 2002, p. 12.) Dincolo de limbajul dezgustător, ceea ce mă irită cel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care, "cu nara-i arzînd și cu coama pe vînt", saltă peste creștete de stînci și prăpăstii adînci, "ca cerbul urmat de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta-i o mandolină. Astfel, el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet, al cărui ecou ușor se îneacă în strunele mandolinei și în tăcerea din sală. El spune că e un amor ce arde într-o inimă jună, un glas de pe buze aprinse de dor, o minte pustie. "Dar zice el am o cîmpie ce undoaie-n flori/ Cîmpia speranțelor mele/ Acolo te-așteaptă rîzîndele zori,/ Pletindu-ți coroană de stele./ S-aduci prin amor/ De
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nopților... căci luna, al nopții blîndul soare Învie-al vostru suflet, ce înspre ziuă moare! Harald al nopții rege, Harald, de astăzi mort..."198 Arald doarme toată ziua, ca plumbul. Pe față, parcă poartă un obrăzar de ceară. Ochii îi ard în friguri. Noaptea se trezește și se îmbracă numai în haine negre. În nopțile cu lună, pleacă adesea, călare, împreună cu Maria. Caii lor, înspumați, aleargă alături, prin văzduhul parfumat, cu mirosul florilor de tei, pe care vîntul le-a așternut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și dependințe, din care, o casă aflată în centrul orașului, pe Calea Națională, avea etaj, cu trei dugheni la parter și cu șapte camere de locuit, la etaj. Alta avea nouă apartamente și dependințe, apoi patru terenuri virane, pe care arseseră casele, la 3 iunie 1887, dar mai rămăseseră patru pivnițe mari, de cărămidă. La toate le-a arătat suprafața, vecinii și valoarea estimativă. Apoi a fost trecută pe listă moșia Ipotești Eminovici și, în sfîrșit, moșia Ipotești Moritz. Fiindcă valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
alchimia oferea o cale spre adevăr pentru cei care puteau pătrunde pe cărările ei misterioase. Zenon se străduie să-și deschidă ochii și să vadă lumea așa cum este ea: o cloacă a ereziei și ipocriziei în care sufletele curajoase sunt arse pe rug în timp ce necredincioșii sunt puși în libertate. Aceasta este înspăimântătoarea realitate de la Inchiziție la Reformă, domnie a terorii negre în epoca lui Galilei și a ereticului Tommaso Campanella, ei înșiși aflați frecvent în grave contradicții cu Biserica Catolică. Sfinți
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aparent deviantă, care înfloriseră în Europa renascentistă târzie într-o lume în care ereticul legendar și presupusul sodomit din secolul al XVI-lea, Michael Servetus, ca și alții, a fost condamnat la moarte în contumacie de către Inchiziția spaniolă și apoi ars pe rug în 1553. (În această perioadă acuzația de erezie era deseori întărită de acuzația de sodomie). Zenon este unic, dar în mod paradoxal rămâne doar un alt eretic. A fost o epocă în care înșelăciunea era însoțită de magie
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
stăpânul lui, Zenon, deja suspectat de practici sodomiste cu tânărul și chipeșul călugăr. Acum autoritățile se îndreaptă spre Zenon și vina sa de a manifesta simpatie față de tinerii petrecăreți sprijinindu-și argumentele împotriva lui pe scrierile sale blasfemiatoare care fuseseră arse pentru ireverență. Sunt elaborate douăzeci și patru de capete de acuzare. Zenon apare în fața Tribunalului Extraordinar apărându-se rațional și științific, dar fără folos. Singura scăpare era să retracteze și să se dezică: să renunțe la tot ce crezuse și scrisese. El
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în situația de a nu mai putea călători și se stingea încet. Dragostea, indiferent dacă este pentru persoane de același sau de alt sex, își schimbă nuanțele la bătrânețe. Decrepitudinea nu mai incită intimitatea, mai ales atunci când pieptul a fost ars de radiații. Evoluția sănătății lui Grace era acum extrem de imprevizibilă. Traducea Piatra filozofală (1970-1976). Cancerul la sân diagnosticat în 1958 recidivase la începutul lui 1969. Marguerite a suferit și ea o operație și se întreba dacă nu are și ea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
prea ascunsă 97. Comentariul a fost interpretat de foarte mulți critici recenți 98 drept un eșec și o lașitate. Argumentul lor este următorul: Yourcenar a crezut că femeile nu ar putea fi subiecte adecvate pentru mari teme; cu toate acestea, ardea de nerăbdare să proslăvească dragostea homosexuală. De aceea și-a transformat femeile în bărbați și a proslăvit iubirea sexuală masculină. Dar a fost prea lașă s-o proslăvească pe față întrucât s-a distanțat în timp (mai degrabă antic decât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
construcție. Ele polarizează sensurile experienței, figurează "lucrurile și întâmplările lumii" interioare în anumite construcții disjunctive și asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în tavane arde frig" ș.a.). Rezultatul "seamănă cu un "bocet hărțuit" dintr-o otavă cu parfumuri tari și greieri cu sunete reci ca zidul" (Nicolae Panaite). Tematic vorbind, imaginarul liric din Mângâios pare totuși organizat în jurul unei forțe centripete, criza profundă a interiorității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al lui Tong Hsuan) este un capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de o interioritate schizoidă ("Iată cum trăiesc, cum nu mor! M-au ars flăcările, m-au ronțăit șacalii, m-au bătut dușmanii, m-au jupuit. Arsul de mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie, sunt cel mai viu! Nu s-ar spune, dar uite, te uită, Femeie, Cine-s eu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
au jupuit. Arsul de mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie, sunt cel mai viu! Nu s-ar spune, dar uite, te uită, Femeie, Cine-s eu?; cel mort, cel mai viu?; m-au ronțăit, m-au ars, m-au jupuit." Grota). Disperarea de a trăi are surse multiple, iar holograma durerii pare a păstra reflexele unor motivații biografice. Procesul de prelucrare a biografemului semnificativ nu este evident însă decât în primul text al cărții, Lumea din vis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este dictată de o conștiință ardentă a camuflării sacrului în banalitatea cotidiană, căci pentru Marius Chelaru a exista presupune a căuta și a revela misterul imuabil, sensurile adânci ale lumii esențelor, încă ocultate în oglinzile înșelătoare ale lumii: În rest/ ard ca o flacără răstignită între două poezii nescrise,/ numai Dumnezeu există/ simt mâna lui pe ceafa mea acoperită cu hârtie albă nescrisă/ degetele mele se rătăcesc în pădurile din inima Lui/. Un creion bont cu vârf din coarne de cerb
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a se rotunji în Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006. În maniera consacrată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o lume ideală la capăt/ Funebrele bocete vor da strălucire/ Celui prea tânăr alungat pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră a sânilor/ Când și zeii din trandafiri s-ar întinde/ Cu gura spre trompetele de aur ale norilor,/ Copilul cu ochii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și/ fără început se trezește/ în trupul tău adormit/ gol sub florile unei primăveri" Ziua Toamnei. Ceea ce explică și echivalarea semantică a celor trei realități ale onto-poeticului, așa cum apare ea în probabil cel mai cunoscut text al lui Dan Laurențiu: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Sau reflecțiile sensibile, cu o pronunțată nuanță testimonială, din remarcabila confesiune intitulată Ora pro me: "Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, Tu, care m-ai făcut după chipul și asemănarea Ta, nedesăvârșită copie după un model
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
început se trezește/ în trupul tău adormit/ gol sub florile unei primăveri" Ziua Toamnei. Ceea ce explică și echivalarea semantică a celor trei realități ale onto-poeticului, așa cum apare ea în probabil cel mai cunoscut text al lui Dan Laurențiu: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Sau reflecțiile sensibile, cu o pronunțată nuanță testimonială, din remarcabila confesiune intitulată Ora pro me: "Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, Tu, care m-ai făcut după chipul și asemănarea Ta, nedesăvârșită copie după un model desăvârșit, și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor e prea serioasă pentru a fi consumată în grabă și cu atât mai puțin într-o manieră grobiană: erosul și tentația absolutului (ciclul de rerum amore), abstracțiunea și tentația filosofării (ciclul numele lucrurilor), poezia și necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr sunt proiecții ale imaginarului într-o lume inocentă, lipsită de păcate, unde poeta întrezărește vindecarea de sine prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de avortoni/ nu, păsărilor acestora/ nu li s-au retezat picioarele ci aripile// dar tot păsări ale singurătății se numesc// deși umplu străzile piețele cinematografele/ zgârie-norii// (...)// poate dacă am fi despicați/ s-ar găsi tezaure coclite/ aruncă țăranul grâul și ard/ flăcări verzi pe comoară// galbene apoi/ tăiate cu secera" (patmos); "să nu te miri dacă ai să vezi papagali colorați/ pe umerii oamenilor politici" (să nu te miri); "în galați și în brăila/ slabi de te apucă mila// societatea socialistă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
parcă de-un secol zorile/ prin ispitiri șiroaie și versuri de Dante// realitatea parcă-i Dalila/ ce-și întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe critice (selectiv): Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale inițierii, ale accesului la o transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]