26,373 matches
-
Om bun, care pot fi cîntați fără excepție pe șapte acorduri și-un triolet. În scurt timp am Început să iau lucrurile În serios, mi-am cumpărat portative, stativ și un profesor, un cunoscut muzician, Marius Odagiu, ce-avea să fugă În Germania În ’86 și să dispară fără urmă prin ’92. Era un om deosebit, ne respectam unul pe celălalt, voia să-l Împuște pe Ceaușescu. Am Învățat ghitara clasică, apoi jazz, apoi Kierkegaard. Mi l-a Îndesat În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici un plic. Mi-au Îndoit ușița de la cutie, acum nu mai era necesar s-o forțeze, spînzura În balamale, ceea ce i-a enervat și mai tare. Au Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi sune la ușă și să fugă, apoi au furat soneria și izbeau cu picioarele, să-mi bată În țevi, să-și dea găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-așa”. Plan general: Ecranul invadat de pete de sînge. Spectatorii dăruiesc oamenilor din străfundul pămîntului țigări, apă minerală, sucuri, pîine. Acum ei le indică eroilor, cu hotărîre, cu arătătorul, cine trebuie pedepsit, care sînt dușmanii, deoarece unii Încearcă să fugă, să li se rupă oasele dumnezeii mamii lor dați-le peste bot, moarte intelectualilor, omorîți-i. SÎnt sparte parbrize, geamurile unor magazine, ușile unor apartamente. E atacată clădirea Universității. Cer senin. Ora zece dimineața. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul face eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
curentați de-o amintire fulgerînd din negura memoriei naționale și s-au Îngrozit instantaneu, vin turcii!, că figuranții erau mai ales turci, a fost un singur țipăt sfredelitor și cît ai clipi n-au mai rămas prin colibe nici nou-născuții, fugiseră-n pădure in corpore, ca pe vremuri, imaginea călăreților cu flamuri activîndu-le gena punerii la adăpost și inhibînd-o pe cea a timpului, patru sute de ani pulverizîndu-se Într-o secundă de ireparabil prezent. Mă gîndesc aici la Miorița, unde eroul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bea liniștit gin la tejghea și trage și el În alți doi cetățeni bețivi și-n ospătăriță, după care aruncă o secure frumos filmată cu Încetinitorul, cu camera de luat vederi pe umăr În spinarea unui om care dorea să fugă de-acolo cu mașina, tinerii sînt oarecum furioși, ca-ntotdeauna, din nou desene animate, ea-l momește pe-un mecanic auto la o cunilincție pe capota unui automobil splendid, el se execută și fata Îl Împușcă cu pistolul din poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-i pare rău, bad boy, Îi strigă ea, ca la cîine, este prima oară cînd le pare rău c-au lichidat pe cineva, semn rău, și acest cineva nu putea fi decît un indian, În America de Nord, și atunci ei fug Înnebuniți de remușcare prin deșert spre mașină și sînt instantaneu Înconjurați de șerpi În scopul de a-i remușca, asta ce-o mai fi, vreo trimitere ascunsă de clopoței la originea omului, la surditatea animalului, la indienii adevărați, din India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete, să-l sărute pe gură pe Banderas, atitudine criticată de critici, iar tînărul prieten al lui Pascal Îi cere acestuia, pe neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care, nici n-are importanță că nu știm, În acel hotel mizerabil. Pascal pleacă, Însă nu ajunge decît pînă-n camera lui de la mansarda hotelului, de la fereastra căreia se zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată. Olivia Pascal interpretează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai ales că pe planeta Coralia vede ființe care au „capul imens, doi ochi mari - unul În frunte și altul În ceafă, și un singur membru superior cu multe degete”. Șapte. Fiori grăbiți ne cuprind carnea, cum scrie, textual, scriitorul. „Fugim ca niște besmetici printre stele.” Cum? „Prin procesul de aspirație subcuantică, zice Urm”, lăsîndu-ne pe toți, spectatori, cititori, detectivi, goi de gînduri. Numai În suspans. Dar paragraful culminant este acela În care naratorul (Petrică?) se apropie de Lacar, Îi ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În care scriitorul mărturisește că a cunoscut pe cineva care Înțelege mai bine decît el „suferința rîndunicii În septembrie și comunicarea melcilor cu lumea”. Comunicare care uneori se Întrerupe, pentru că melcii sînt vînați de angrosiști, de Mircea Daneliuc. Atunci ei fug bezmetic. Ca Petrică. Tot acel cineva misterios Îi explică lui Micu „deșertăciunea norilor” exact În clipa-n care noi credeam că ei aduc ploaia, ne apără de insolație sau circulă pe boltă special pentru iubitorii de pictură. Nici gînd. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prost e că nu se găsește vată. „Aceste contestări sînt exterioare.” Acum reporterița se referă la Blandiana. Marilena simte ceva. Este fiorul poeziei. „Discutabil este accesul autoarei la esență.” La care nu se-ajunge așa ușor, mai Întîi trebuie să fugi de camioane, să sari În șanțuri, la esență a ajuns așadar ea, Marilena. Care-și mîngîie esența, o ține-n palmă, o lasă să se exprime: „Singurul lor merit este acela că permit radiografierea unui caz de evidentă patologie psiho-socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copiilor ca instrumente de cult”. E tristă și acum. Da’ noi! Deschid televizorul să văd un meteo. Din buletinul meteorologic Vremea aflu că și domnul nostru Păunescu e bîntuit de nouri, deznădejde, spaime și Întristare. „Ura s-a intensificat. Mirii fug unul de altul În ziua logodnei.” Păi cum să nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători și alți iubitori de animale. „Căpriorii și căprioarele nu mai au chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să cînt la ghitară, cu stativ, portativ, note și profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai tîrziu În drum spre Ungaria În propria-i mașină făcută praf de-un autobuz, mai ales jazz, dar și giga și gavota foarte la modă pe-atunci la 2 Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zic eu”. Un alt supraom, Berceanu, ministrul Transporturilor, a făcut o aceeași ultimă afirmație dar pe altă temă, atunci cînd a destăinuit motivul pentru care era urmărit de securitate, pe vremuri: pentru că-și făcuse un deltaplan cu care voia să fugă peste graniță. Ideea de a emigra ilegal folosind un deltaplan, cu care voia să zboare peste blocuri, cîmpii și Dunăre, nu a deranjat pe nimeni, nu a stîrnit nici un interes, comentariu, pare așadar normală. Faptul că un popor căruia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
altfel trebuie să mă bat cu voi și tot omor unu’. Un american i-ar snopi În bătaie Înainte chiar s-ajungă oaia la el și le-ar lua și miorițele. Un arab le-ar tăia gîtu-n somn. Țiganul ar fugi. Rusul s-ar Îmbăta și-ar Începe să-i iubească pe țopîrlani. Neamțul s-ar mira că oaia vorbește. Eschimosul oricum n-a văzut oaie așa că nu s-ar mira. Indianul ar insera-o-n Kamasutra, În pol position, chinezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spune că DJ nu era un seducător, nu a sedus niciodată pe nimeni. El avea o putere. În ochi. Imediat ce le privea, femeile vedeau În dînsul pe salvatorul general. Un nuntaș se Îneacă cu un os de pește. Scapă. DJ fuge Împreună cu valetul (șoferul) căruia-i Însîngerase fața o femeie urîtă, În magazia cu murături. Specialitatea acestui om iertat de simțul estetic fiind pocitele. Nu se povestește ce-a făcut DJ cu mireasa, ni se dă de Înțeles că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o femeie cu cicatrici de la coșuri, vărsat sau lepră. În drum spre enclava din Ceüta, DJ cască. Femeia de aici e gravidă. Nu se Înțelege de ce, vine și fosta regină a frumuseții din regiune la braț cu valetul, regină care fuge pe urmă cu DJ. Femeia din Norvegia e nebună. Se Întîlnește cu eroul În spatele unei biserici. Descriere fiord. Un pește sare În apă. Valetul pleacă. Femeia din Olanda e Întîlnită pe-o dună de deșeuri artificiale. Aluzie profund senzuală. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și și-a fixat privirile în ochii mei, liniștindu-se lin, fără spasme, firesc. Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nici o privire întîlnîtă și îmbrățișată până atunci, și după ce a încetat examenul și Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atît fusese de clandestină și de caldă comuniunea noastră. Pentru că nu o mai puteam privi pe ea, am privit ― cu alții ochi ― pe inginer și m-am întrebat cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată, țigări și fructe: ― Aș vrea să fug de aici și să-mi fac de cap. Harold plănuia un chef monstru, cu prelungire la Lacuri, în noaptea când voi ieși din sanatoriu. Geurtie, precisă, căută o bucată de hârtie și un creion, ca să facă liste invitaților. Pe cei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încrederea). ― Cine v-a învățat salutul nostru? întrebă ea, zîmbindu-mi neașteptat de prietenește. ― D-ta. (Îmi amintii scena, penibilă, a întîlnirii din mașină.) Mă privi o clipă, figura i se descompuse de o frică aproape carnală, buza îi tremură și fugi pe coridor, fără să-mi spună un alt cuvânt. Intrai în cameră stânjenit. Mă hotărâi să-i spui inginerului toate acestea, să-i mărturisesc cit de încurcat sunt, să-i cer să mă învețe ceva. La câteva zile după aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de puțin țineam la florile ei. Se întoarse și o luă și pe cealaltă, îmi mulțumi pentru lecție și plecă. Dar se întoarse repede în ușă, zvârli o floare pe masa mea (pe cealaltă o și pusese în păr) și fugi. O auzeam cum urcă scările, patru câte patru. Nu știam ce să cred: declarație? Deschisei jurnalul și însemnai scena cu un comentariu stupid. A doua zi, la ceaiul de dimineață și înainte de a pleca la birou, Maitreyi mă întrebă în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndrăgostesc de Maitreyi. Așa îmi explicai atunci de ce suntem lăsați mereu singuri, de ce inginerul se retrage tot timpul în odaia lui, cetind romane polițiste, de ce nici o femeie din câte stau sus nu coboară niciodată să ne spioneze. Îmi venea să fug chiar atunci din casă, căci nimic nu-mi repugnă mai profund decât un complot matrimonial. Plecai ochii în jos și mâncai tăcut. Eram numai noi trei: Maitreyi, d-na Sen și cu mine. Inginerul cina la prieteni. Maitreyi vorbi tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai sî mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l-ai vărsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien! Credeam că are să iîdă, dar ea rămase deodată împietrită în mijlocul odăii, exclamă ceva în bengali și fugi numaidecât. După pași, bănuii că s-a dus spre biroul inginerului, care era alături de odaia de primire. Se întoarse cu două cărți, ― Le-am primit azi-dimineață de la Paris și am fost atât de cufundată în conferința aceea a mea, încît
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sexuală: nervozitate excesivă, abstinență prelungită, neastâmpăr pur genital, neliniște internă și groază de destin. Mă tem din ce în ce mai mult, dar situația primejdioasă mă pasionează și nu mă îndur să mă explic, să spun net că nu mă însor. Nici nu pot fugi. Ar fi stupid să fug. Sunt iremediabil un om moral, deși demonul meu mă ispitește contrariul. (Notă. Jurnalul e mai întotdeauna un prost psiholog, după cum această povestire va confirma. De aceea extrag notele de față; ca să-mi dau încă o dată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neastâmpăr pur genital, neliniște internă și groază de destin. Mă tem din ce în ce mai mult, dar situația primejdioasă mă pasionează și nu mă îndur să mă explic, să spun net că nu mă însor. Nici nu pot fugi. Ar fi stupid să fug. Sunt iremediabil un om moral, deși demonul meu mă ispitește contrariul. (Notă. Jurnalul e mai întotdeauna un prost psiholog, după cum această povestire va confirma. De aceea extrag notele de față; ca să-mi dau încă o dată seama cât de absurd pluteam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]