31,321 matches
-
șlagăr. Roata lumii era centrul distincției bucureștene. Am fost atât de impre- sionat de Cristian Vasile încât, după ce și-a terminat Pe boltă, când apare luna, am plecat ca în transă afară la aer, în noaptea caldă. Eram atât de transportat încât nu mi-am dat seama că am ajuns în bucătărie, și nu la ieșire. Sutele de oameni care asistau la spectacolele sale erau fascinați de prestațiile aproape magice ale lui Cristi. Anii care trecuseră peste tinerețea lui nicidecum nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
In Franța, etalonul publicațiilor culturale este "Journal des savants", fondat în 1665 sub patronajul lui Colbert: un săptămânal cu dominanță bibliografică, a cărui ambiție era de a prezenta toate cărțile importante, fie ele literare sau științifice. Invenția franceză este curând transportată în Italia, unde "Jurnalul" este tradus, apoi în Germania. În 1666, este fondat în Anglia, "Philosophical Transactions", tipărit de Societatea Regală din Londra, ziar care a jucat un rol similar celui pe care îl avea, "Journal des savants" în Franța
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
sau funcția hepatică investigată, testele biochimice pot fi grupate în câteva categorii: teste enzimatice care diferențiază leziunile hepatocelulare de cele colestatice (hepatobiliare); teste care evaluează implicarea ficatului în metabolismul proteic, lipidic și glucidic; teste care măsoară capacitatea ficatului de a transporta anioni organici și de a epura diverse substanțe endosau exogene (de traversare hepatică); teste care măsoară capacitatea ficatului de a metaboliza diferite medicamente și hormoni (funcția de detoxificare); teste funcționale cantitative și alte teste care evaluează diagnosticul și prognosticul bolilor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
E locul să arăt că unul din secretele vieții mele fericite îl constituie faptul că niciodată n-am săvârșit greșeala de a învăța să conduc o mașină. Am fost întotdeauna înconjurat de oameni, în special de femei, gata să mă transporte cu automobilul oriunde aș fi dorit să mă duc. De ce să latri tu, când ții câini? Dedesubtul digului rutier, de o parte și de alta, e o îmbulzeală de bolovani, îngrămădiți talmeș-balmeș de natură și neatinși de valuri. O priveliște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
groază la vederea a ceea ce la început mi s-a părut a fi un păianjen grotesc de uriaș, de gras și de cărnos. Până la urmă s-a dovedit a fi o broscuță adorabilă. Am prins-o cu gingășie și am transportat-o prin pădure către mlaștinile acoperite cu mușchi din spatele stâncilor. Acolo a pornit-o agale. Cum pot supraviețui asemenea vietăți blajine și neajutorate? Am mai zăbovit un timp, până ce broscuța s-a îndepărtat, și m-am uitat la smocurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din nou la suprafață. E posibil ca stafia unei femei, după atâta amar de ani, să-ți deschidă din nou porțile inimii? ISTORIE Capitolul întâi Nu m-am uitat deloc la crabi. A început să mă obsedeze ideea de a transporta un scaun și o masă sus în turn, și am pornit-o peste crestele stâncilor cu măsuța pliantă pe care o mutasem din camera interioară în salon. Curând însă, măsuța s-a dovedit absurd de grea și am constatat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i puneam piatra în sacoșă. Gilbert a strigat de jos că mașina-i gata. În timp ce Hartley se afla la baie, am coborât, ducându-i sacoșa, și am așteptat-o în hol. Se hotărâse ca ceea ce Peregrine numea „delegația“ să fie transportată în automobilul alb, Alfa Romeu, care-i aparținea. James, Perry și Titus erau afară. Gilbert ieși din bucătărie și mi se adresă: — Charles, un lucru ciudat, pe care nu ți l-am spus aseară. — Ce? — Când am dus ieri scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mișca. — Dar dacă are fracturi? — Trebuie dus la căldură, nu-l putem ține aici. Discuția aceasta mai continuă un timp. Apoi începură să se consulte dacă ar putea improviza o targă, ceea ce părea mijlocul cel mai bun de a mă transporta. În cele din urmă m-au cărat, sau mai curând m-au târât, cu ceea ce mi s-a părut extremă duritate, într-o pătură. Călătoria peste stânci a fost un coșmar. Am încercat să le spun că aș fi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unele lucruri care s-au întâmplat imediat înainte sau după accident. Este efectul traumatismului. Creierul nu le-a mai înregistrat, sau așa ceva. — Dar memoria îmi va reveni? Nu știu, asta n-a mai spus. — Îmi aduc aminte că m-au transportat acasă. Cred că pe parcursul drumului am căpătat tot atâtea vânătăi cât și în apă. Doamne, sunt vânăt tot! — Da, a fost îngrozitor, erai ca un sac de cârpe ude, atât de greu, și a fost cât p-aci să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a culcat în patul tău, Perry în bibliotecă, Gilbert în sufragerie, iar Titus a dormit afară. Noroc c-au fost destule perne, așa că ne-am descurcat. — Ia te uită, bătrânul James mi-a sfeterisit patul. — Nu puteau să te transporte până sus și, oricum, focul nu putea fi aprins decât aici... — James încă n-a venit să mă vadă. — Cred că mai doarme, era foarte doborât. — Mă rog, îmi pare rău că ghinionul meu a spart petrecerea. Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru mine, devenise orbitor de clar că Titus fusese ucis. Aveam de-a face cu un nebun omicid. Mâna care nu reușise să mă omoare pe mine izbutise să-l doboare pe băiat. Trupul neînsuflețit al lui Titus a fost transportat la un spital dintr-un oraș aflat la o depărtare de multe mile, unde a fost dizolvat în milostivul anonimat al incinerării. ISTORIE Capitolul șase Câtăva vreme mai târziu, timpul s-a scurs pentru mine ca printr-o plasă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
loc și ne lăsau mâncarea, și noi mergeam și știam că-s pentru noi lăsate. Eram ajutați, altfel n-aveam cum să supraviețuim... Eram din diferite comune, și fiecare pleca în zona unde cunoștea, și bineînțeles împreună cu ceilalți, ca să poată transporta și aducea mâncare... Arme avea cineva? Păi aproape toți eram înarmați, dar n-am avut de gând să tragem în nimeni. Era’ pentru apărare sau de animale, când au stat ei în toamnă... Că aveau o cazemată acolo și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost de față... Ei au rămas nu știu cât timp acolo, iar noi am fost duși în 27 noiemvrie ’57 de la penitenciarul din Târgu Mureș la Jilava. Cei trei au mai stat o perioadă de timp, după care și ei au fost transportați la Jilava, la celula 0. Asta a fost prin august. Și au stat la celula 0 până-n 6 septemvrie ’57, când a fost recursul întregului lot, la București. Da’ a respins la toată lumea, inclusiv condamnările la moarte, și ei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
știut despre mine lucrurile mai serioase, mă rog, mai compromițătoare. Asta pot să vă spun despre el, ca un om mai deosebit. Procesul când a avut loc? Aproape după un an. La Cluj... după trei luni de detenție am fost transportat de la Securitate în penitenciarul Tribunalului. Acolo am stat zece luni... Îmi amintesc când am fost băgat în camera număru’ 49, o cameră mare, in mod normal pentru opt-zece oameni, și acolo am stat in înghesuială 35-40 de oameni, fără paturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
intenție”. Ei, dar după patru ani, incă un referat și este scris așa: „A făcut multe prostii, dar intr-adevăr a fost indrumat greșit de noi”. Dumneavoastră unde ați fost dus pentru executarea pedepsei? După penitenciarul din Cluj am fost transportat la Aiud, dar numai ca trecător, și de acolo la Jilava și la Pitești. La Pitești am stat șase luni. Spre norocul meu am ajuns acolo în februarie 1951, pentru că dacă am fi ajuns în ’50, era vai de capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Gândirea (feb. 1936) și în Luceafărul din nov. 1965, am arătat împrejurările în care și-a pierdut el viața. Voios, a plecat, împotriva indicațiilor medicilor, la mare și de aci, în 48 de ore, mari aprinderi în trup l-au transportat la un sanatoriu din Sibiu, apoi la spitalul gardienilor publici din București, sub supravegherea unei somități, unde și-a dat sfârșitul"13. Nicolae Crevedia încheia articolul său - în fapt o replică dată revistei Tribuna și colaboratorului acesteia, Dan Smântânescu - într-
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
expoziția, am început să strâng tablourile, mai aveam doar vreo 30 de minute până la trenul meu. Viorel a făcut o cursă nebună până la gară, aveam și vreo 25 de tablouri cu mine, legate cu niște sfori ca să le pot transporta fără probleme mari. M-am suit în tren când mai erau doar 2 minute până la plecarea trenului, gâfâind, dar mulțumit că primisem acel premiu. Centrul de cultură „George Apostu” Bacău - 15 Mai 1996 În luna Mai a aceluiași an 1996
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de trăsuri, ambulanțe, furgoane militare, soldați șchiopătând sprijiniți în cârje... totul într-o învălmășeală și o forfotă greu de închipuit. La Gară îmbulzeala crescuse peste măsură; un nesfârșit șir de furgoane militare și ambulanțe descărcau răniți din trenuri, și-i transporta la spitale. Peronul gării era înțesat de lume, o lume care stătea claie peste grămadă, întinși pe jos, rezemați de pereți, înghesuiți pe bănci în sălile de așteptare, fără lumină, pe valize, pe boccele, care pe unde putea... O mulțime
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Bârlad. Cum eram de vârste apropiate, de regulă diferența de la unul la altul nu depășea 1-1,5 ani, eram deplasabili concomitent câte 4-5 frați-surori, la care se mai adăugau uneori 2-3 copii din sat, mai nevoiași, pe care tata îi transporta benevol, bucuros că mai sunt și alți copii care să învețe. Mijlocul de transport era, după anotimp, carul sau sania cu boi cel mai adaptat reliefului deluros al regiunii. Fiecare transport respecta un ritual: carul sau sania erau prevăzute cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Sa. Maria (Mariana), prima născută, are acum 86 de ani (în 2008), deși a supraviețuit unui teribil bombardament aviatic la Bârlad (în vara anului 1944) când, ciuruită de numeroase schije, nimeni, inclusiv doctorii Spitalului Central din București, unde a fost transportată de urgență, nu-i mai dădeau nici o speranță de viață. Cele adânci i-au fost scoase în câteva operații succesive; cu câteva mai superficiale se mai laudă și astăzi că este "blindată". După Școala primară din sat, a urmat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
face mămăliga ... ea cu turnatul făinii în ceaun, eu la învârtit cu făcălețul. Vă pot asigura că nu "am pus-o de mămăligă" ... ci că a ieșit cea mai mare și mai frumoasă "măligă" pe care am văzut-o vreodată, transportată la școală ... împreună cu 3 cași tot atât de mari ... oferiți de Sfinția-Sa pentru masa de noapte a studenților. Am spus "de noapte" întrucât caravana a ajuns abia pe la miezul nopții, datorită drumului greu și calabalâcului expediționar. Profesorii au hotărât că date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
doua zi, expediția a pornit la drum în traversarea Subcarpaților Curburii pe Valea Putnei spre "Vidra-Poarta Vrancei" (cum corect îi spune un autohton, Valeriu D.Cotea, devenit ieșean, marele oenolog al României), unde un tren mic, tip mocăniță, ne-a transportat până la Focșani, și de aici cu trenul normal până la Iași, punctul terminus al unui nou traseu pe care am devenit, fără voia mea, un subiect de nuvelă. Interesant este faptul că acțiunea nuvelei nu s-a terminat aici. În toamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
culorile aripioarelor lor. Dar ei vor percepe această lume ca cenușie, căci ochii lor nu posedă celulele conice - proprii animalelor superioare - și care dau senzația de culoare. Senzație? Desigur, căci În realitate nu există culoare, ci doar cantitate de energie transportată de lumină, multă dacă e violetă, puțină dacă e roșie. Adică informație. Și, dacă am exprima În alb-negru școlărescul ROGVAIV pe Înțelesul fluturelui, am obține alb, respectiv negru, Între care s’ar etala o mulțime de griuri. Modul nostru de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Neviu care-i asigură și esența, adică energia. Dar nu din planetă, lipsită de energie compatibilă biologic, ci din exterior, din Soare. Și avem „specialiști“ În a capta această energie, plantele, imobile și veșnic expuse Soarelui, alții În a o transporta În cele mai neașteptate și Întunecoase cotloane, animalele atât de mobile, alții care să facă curățenie, debarasând arena de victime și de gunoaie. Adică, În termeni ecologici, producători primari, consumatori și descompunători. Care, tustrei, Încheie un contract atât de ferm
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
măsura reconstituirii prealabile a mediului, așa cum și-l dorește fiecare genom pentru a se manifesta, treabă pe care o cred aproape imposibilă. Mai degrabă cred că omul va Încerca ocolirea consecințelor „potopului“ prin evadarea În spațiu, când o „arcă“ va transporta și genomurile ce-i sunt - subiectiv - necesare lui, omului. Desigur, cu scăderea biodiversității, de care iarăși are nevoie - obiectiv - fără să știe. Scădere care va avea loc chiar și În cazul maximei bunăvoințe a unui om care nu va ști
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]