25,049 matches
-
calcar al Estoniei de Nord. Toompea este legată de acest platou printr-o creastă de calcar puțin înclinată. La est, nord și vest, Toompea este mărginită pe 1.5 km de o prăpastie de 25 m înălțime. Panta sudică a dealului este mai lină. Stratul superior al colinei constă din calcar ordovician (cu o grosime de circa 5 m), care este și principala rocă expusă la suprafață pe margini. Mare parte din marginea prăpastiei este însă ascunsă de un zid de
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
au rămas doar câteva ieșiri. Toompea a ieșit mai întâi ca insulă din acum 10.000 de ani. Datorită înălțării post-glaciale, a ajuns să fie legată de continent la începutul etapei . Pe la anul 5000 î.e.n., marea încă ajungea la poalele dealului Toompea. Coasta modernă se află la o distanță de peste 1 km de Toompea și poalele dealului se află la 17-20 m deasupra nivelului mării. Dealul atinge circa 48 m altitudine. În mitologia estonă, Toompea este cunoscut ca tumulul de peste mormântul
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
de ani. Datorită înălțării post-glaciale, a ajuns să fie legată de continent la începutul etapei . Pe la anul 5000 î.e.n., marea încă ajungea la poalele dealului Toompea. Coasta modernă se află la o distanță de peste 1 km de Toompea și poalele dealului se află la 17-20 m deasupra nivelului mării. Dealul atinge circa 48 m altitudine. În mitologia estonă, Toompea este cunoscut ca tumulul de peste mormântul lui , ridicat în memoria sa de soția lui, , după cum descrie eopopeea națională "": Se crede că prima
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
legată de continent la începutul etapei . Pe la anul 5000 î.e.n., marea încă ajungea la poalele dealului Toompea. Coasta modernă se află la o distanță de peste 1 km de Toompea și poalele dealului se află la 17-20 m deasupra nivelului mării. Dealul atinge circa 48 m altitudine. În mitologia estonă, Toompea este cunoscut ca tumulul de peste mormântul lui , ridicat în memoria sa de soția lui, , după cum descrie eopopeea națională "": Se crede că prima cetate a fost construită pe colină în secolul al
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
târgului de lângă acesta. Locul exact al întăriturii nu este cunoscut, dar se presupune că ocupa doar o mică parte din Toompea, fie punctul său cel mai înalt de atunci, aflat puțin la sud-est de actuala catedrală, fie capătul nordic al dealului. Dovezile arheologice cele mai numeroase de pe deal datează în principal din a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima jumătate a secolului al XIII-lea. Alte descoperiri, în cantități mai mici, susțin și ipoteza că cetatea ar fi
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
nu este cunoscut, dar se presupune că ocupa doar o mică parte din Toompea, fie punctul său cel mai înalt de atunci, aflat puțin la sud-est de actuala catedrală, fie capătul nordic al dealului. Dovezile arheologice cele mai numeroase de pe deal datează în principal din a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima jumătate a secolului al XIII-lea. Alte descoperiri, în cantități mai mici, susțin și ipoteza că cetatea ar fi fost deja ridicată în timpul Epocii Vikingilor. Cetatea
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
în principal din a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima jumătate a secolului al XIII-lea. Alte descoperiri, în cantități mai mici, susțin și ipoteza că cetatea ar fi fost deja ridicată în timpul Epocii Vikingilor. Cetatea de pe deal este menționată în despre cu numele de "Lindanise". Ca parte a cruciadei, în vara lui 1219, regele Denmarcei, Valdemar al II-lea, a lansat un atac împotriva Tallinnului. Cruciații săi au preluat cetatea părăsită și, în aceeași vară, au început
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Cruciații săi au preluat cetatea părăsită și, în aceeași vară, au început să construiască în locul ei un nou castel, denumit ulterior "Castrum Danorum". După , care s-a dat lângă castel și s-a soldat cu victoria danezilor în fața estonilor, pe deal s-a construit și o catedrală, deși probabil nu în același loc ca . În vara lui 1227, castelul de pe Toompea a fost cucerit de ordinul , care au început imediat după cucerire să întărească dealul. Platoul a fost împărțit în trei
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
cu victoria danezilor în fața estonilor, pe deal s-a construit și o catedrală, deși probabil nu în același loc ca . În vara lui 1227, castelul de pe Toompea a fost cucerit de ordinul , care au început imediat după cucerire să întărească dealul. Platoul a fost împărțit în trei părți: Castelul Mic, Castelul Mare și corpul de gardă exterior (în partea cea mai dinspre sud a platoului, în fața celor două castele). Primul (Castelul Mic) a fost construit în colțul de sud-vest al platoului
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
rămas o antiteză politică și socială a Orașului de Jos. Limitele dintre Toompea și Tallinn au fost fixate printr-un acord în 1348, când 220 de hectare din patrimoniul orașului au fost transferate Toompeei. Acea zonă, aflată la sud-vest de deal și unde s-au construit suburbiile () Toompeei (, and ) în perioadele următoare, a fost denumită „teritoriul Domului” până în secolul al XX-lea. La scurt timp după întoarcerea la Toompea, Ordinul a început să extindă castelul - întregul Castel al Ordinului (în germană
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
a întâmpinat opoziție și în timp ce era construită, iar la sfârșitul deceniilor anilor 1920 și 1930, în Republica Estonia independentă, au fost și propuneri ca ea să fie demolată. În 1903, când au fost construite scările Patkuli lângă capul nordic al dealului, Toompea a căpătat o nouă cale de acces din direcția a Tallinnului. Mult reconstruitul Castel Toompea - constând din palatul guvernatorial din epoca țaristă, ziduri și turnuri ale cetății medievale, clădirea expresionistă a parlamentului din 1922, plus câteva alte clădiri - găzduiește
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Micul pod al centurii leagă Iutlanda de Funen. Feriboturile fac legătura cu insulele mai mici. Țara este în cea mai mare parte plată, cu mici zone înalte, cel mai înalt punct natural fiind Møllehøj, la 170,86 de metri. Alte dealuri în aceași zonă, la sud-est de Århus sunt Yding Skovhøj cu 170,86 metri înălțime și Ejer Bavnehøj cu 170,77 metri. Suprafața apelor interne este de 210 km² (Danemarca de Est), respectiv 490 km² (Danemarca de Vest). Climatul este
Geografia Danemarcei () [Corola-website/Science/335833_a_337162]
-
porțiuni restrânse din Dobrogea, Moldova, Transilvania și Banat. Harta este împărțită în grade de longitudine (în raport cu meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei. Dealurile subcarpatice sunt sumar redate, iar denumirile acestora sunt menționate în partea stângă a hărții, după vinurile pe care le produc: Râmnic, Pitești, Târgoviște, Scăeni, Cernătești, Schei, Năeni, Găteni, Sărata, Prahova, Buzău, Slătinași, Caracal. Hidrografia este amplu ilustrată înfățișând cursurile de
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
de fier, aramă și sulf), dar și regiunile cu vii vestite. De asemenea sunt trecute hotarele țării, limitele județelor și a raialelor turcești. Harta solnicului Cantacuzino redă, pentru prima dată, cele mai multe așezări rurale - 526 de sate - repartizate atât în zona dealurilor și depresiunilor subcarpatice, de-a lungul văilor principale, cât și în Câmpia Română până la Dunăre. Figurează, de asemenea, căile de comunicație: șoselele principale și drumurile, inclusiv drumurile oilor, drumurile sării și drumurile buților. Harta prezintă și unele monumente istorice din
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Galda de Jos; comună Galda de Jos. Biserică "Nașterea Maicii Domnului" numită și Biserica din deal ridicată la în sec. XIV, XV și a cărei transformare durează până în sec. XVIII - 1732, forma actuală, pe locul unei de tradiție romanica din sec. XIII-XIV, este un vechi monument de piatră de arhitectură românească. Pe locul unei mai vechi
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Galda de Jos () [Corola-website/Science/332667_a_333996]
-
din București. Preda Brâncoveanu a reușit să își răscumpere viața cu o mare sumă de bani, iar Constantin a fost salvat de slugi, care l-au substituit cu un copil de țigan, însă Papa Brâncoveanu a fost omorât la baza dealului Mitropoliei. La câțiva ani după acest episod, Preda Brâncoveanu, socrul Stancăi, a fost strangulat din ordinele domnului Țării, Mihnea al III-lea. În consecință, Stanca și-a luat copiii și s-a mutat pe moșia tatălui ei. Postelnicul Constantin Cantacuzino
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
numită și „Crucea Înaltă”, este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Gura Ialomiței; comuna Gura Ialomiței. Crucea, care împreună cu soclul are o înălțime de peste trei metri, are o ornamentație bogată și este de proporția celor două crucii de la poalele dealului Patriarhiei din București. Pe cruce este scris cu litere slavone: "„În numele tatălui și al Fiului și al Sf. Duh ridicatu-sa și înfrumusețatu-s-a această cinstită cruce în zilele și spre cinstea lui Matei Basarab Voievod și a soției sale
Crucea de la Chirana () [Corola-website/Science/332704_a_334033]
-
4, de colț, plan patrulater, este cel în care se închide incinta cetății. În apropierea turnului 4, o poternă. Curtina de V-S-V, între turnurile 1 și 4, lungă de peste 100 de m, era construită pe marginea abruptă a dealului. Ea a fost distrusă aproape total, probabil prin surparea zidurilor sale în râpă, aceeași soartă având-o și contrafortul, de mai mici dimensiuni, situat la circa 35 m de turnul 4. Singura clădire de piatră păstrată în interiorul incintei, alipită zidului
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
a fost o cetate ridicată de sași începând cu anul 1347 la 4 kilometri nord de localitatea Saschiz, pe un deal, denumit în dialectul săsesc "Burchreech" (Dealul cetății), care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru păstrarea alimentelor, deoarece asigura un regim termic adecvat. Cetatea Țărănească situată pe un platou înalt de 681
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
a fost o cetate ridicată de sași începând cu anul 1347 la 4 kilometri nord de localitatea Saschiz, pe un deal, denumit în dialectul săsesc "Burchreech" (Dealul cetății), care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru păstrarea alimentelor, deoarece asigura un regim termic adecvat. Cetatea Țărănească situată pe un platou înalt de 681,5 metri se întinde pe o
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
1945, a început distrugerea cetății de către locuitorii ne-germani ai Saschizului, care au folosit-o ca sursă de materiale de construcție. Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
popular, echilibrat, simplu și natural și impresionează datorită fineții artistice și tehnicii speciale, ambele susținute buna cunoaștere a compoziției picturii religioase și a iconografiei ortodoxe. În peisajele sale se găsesc cu predilecție motive aflate în natura în cadrul căreia a trăit (dealuri, coline, câmpii, arbori, etc.). Aceste peisaje ale sale sunt animate de un întreg regn animalier. Canoanele picturii bizantine se umanizează în cromatica și liniile miniaturilor sale policrome, unde se impun o gamă a semitonurilor în care albastrul abia perceptibil se
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
cu 2½ stele și menționând "The charm of "The Ring Two", while limited, is real enough; it is based on the film's ability to make absolutely no sense, while nevertheless generating a real enough feeling of tension a good deal of the time." Paramount Pictures a anunțat cel de-al treilea film The Ring 3D, care va fi regizat de F. Javier Gutiérrez. În august 2014, Paramount negocia cu Akiva Goldsman pentru scrierea celei de-a treia schițe pentru scenariu
The Ring Two () [Corola-website/Science/333533_a_334862]
-
lucreze pentru și în propriile afaceri. 1993, este anul în care a început cariera sa de om de afaceri. În 1994, Nawaf Salameh pune bazele societății Alexandrion Grup România prin achiziționarea unui teren din Pleașa, județul Prahova, plasat în perimetrul Dealul Mare. Aici va înființa, pe baza unui proiect propriu, prima sa fabrică speciaizată în producția de băuturi spirtoase. Beneficiind de un cadru natural ideal, ecologic, și dispunînd de o surse de apă cu o puritate garantată, esențială în producția de
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]