25,072 matches
-
Anthony Caruso și Jonathan Mayer. Cunsoscut pentru compozițiile sale minimaliste, Santaolalla a fost contactat la începutul dezvoltării. La compunerea coloanei sonore a folosit o gamă largă de instrumente, printre care și unele cu care nu era familiarizat, dându-i o impresie de pericol și inocentă. Această abordare minimalistă a fost folosită și pentru sunetele și designul jocului. Sunete infectaților au fost înregistrate la începutul dezvoltării; echipa a încercat mai multe sunete pentru a obtine ceea ce își doreau. Pentru a obtine sunetul
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
ca instrument pentru măsurarea nivelurilor relative de estrogen. Efectele tonurilor binaurale asupra conștiinței au fost examinate pentru prima oară de către fizicianul Thomas Warren Campbell și inginerul electric Dennis Mennerich, care sub conducerea lui Robert Monroe, au încercat să reproducă o impresie subiectivă a oscilației de 4 Hz, pe care ei au asociat-o cu experiența extracorporală. În virtutea descoperirilor lor, Monroe a creat industria de autodezvoltare a tehnologiei tonului binaural, formând Institutul Monroe, acum o organizație de caritate de educație și cercetare
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
dimensiune temporală: cele două note originale sunt încă prezente, dar ascultătorul percepe două înălțimi care reprezintă media și semidiferența frecvențelor celor două note. Dedublarea în timpul eșantionării semnalelor variabile în timp, aparține de asemenea acestei paradigme a moarului. Deși este răspânită impresia că efectul de moar rezultă din interferența dintre două modele suprapuse, interferența (așa cum este înțeleasă în domeniul fizicii) necesită adunarea și ridicarea la pătrat a amplitudinilor de unde dinamice, iar aceste amplitudini suprapuse și produsele lor pot de asemenea avea valori
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
de noua viziune a lui Grigorescu în ceea ce privește modul de prezentare al subiectelor, Gheorghe Petrașcu va lucra la Târgoviște din 1924 aproape 20 de ani, după momentul năruirii atelierului din Nicorești și după numeroasele călătorii, din care seîntorcea o serie de impresii ce fixau în lucrări bogate în culoare locurile care l-au impresionat. Expoziția permanentă are un puternic caracter memorial încercând, în limita impusă de patrimoniul deținut, să recreeze ceva din atmosfera atelierului cu ferastra largă spre nord și vedere spre
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
magic sunt bine construite, aflându-se într-un antagonism armonios. Personajele sunt bine creionate, determinând cititorul să se teamă pentru ele, pentru ca în clipa următoare să le aclame. [...] Singura mea plângere în legătură cu romanul este că, atunci când ajungi la final, ai impresia că ai citit un prolog lung”.
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
un sentimentalism fad și a unor construcții literare nepotrivite.<ref name="Bucuța 10/1936 144-145">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Titu Maiorescu lui Duiliu Zamfirescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, pp. 144-145.</ref> Impresia generală a fost una pozitivă, după cum îi scria criticul autorului la 20 mai 1895: „E evident, că are părți de o căldură delicată, de o tensiune a interesului, de o frumusețe a descrierilor, care îl fac - în aceste părți - egal
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
familie. Galeria de iarnă este mai mare și mai profundă decât cea de vară. Când sunt în pericol marmotele emit șuierături puternice și se retrag în galerii. Sunt animale puțin sprintene, greoaie, cu sărituri scurte. În timpul mersului îndepărtează membrele, lăsând impresia că se clatină. Trăiesc în colonii sau sunt solitare. Hibernează în sezonul rece. Hrana este de natură vegetală, graminee, buruieni, rădăcini nu numai în stare verde, ci și uscată. Ocazional consumă și insecte. Își aleg loc pentru galerii aproape de sursa
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
adăpostesc în galerii. Sunt bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Marmotele sunt animale puțin sprintene, se deplasează greoi, cu sărituri scurte. În timpul mersului au mersul oarecum legănat, datorită faptului că își depărtează picioarele alternativ și lateral, lăsând impresia că se clatină. Sunt animale extrem de atente, dotate cu simțuri excelente, dintre care auzul și văzul sunt pe primul loc, iar mirosul este slab. Adesea, se ridică în poziție verticală pe labele dinapoi și rămân nemișcate un timp oarecare, în
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei sale și realizează comparații cu o stare de
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
în aceeași măsură, nu poate fi în totalitate obiectiv și transparent, deoarece impune și o notă subtilă de subiectivitate. Când vine vorba despre operele lui Aț-Țahțăwī, se constată că acesta nu are povestiri inventate, nici episoade imaginare, doar relatări ale impresiilor și observațiilor ce corespund cu realitatea; jurnalul său are câteva pasaje subiective, o legătură subtilă cu genul romanului. Contrar romanului, care formează un univers închis, autonom, acest gen de scriitură este deschis către lumea exterioară și se supune întocmai regulilor
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
periplului său. „Istoria și călătoria sunt unite printr-o legătură naturală: deplasarea în spațiu și în timp. Și una și cealaltă constituie sursele vii ale experienței omenești”. Există totuși o diferență între aceste două domenii deoarece literatura de călătorie evocă impresiile călătorului pe durata unei perioade limitate, iar aceasta nu poate acoperi toate aspectele vieții unui popor, pe când istoria studiază dezvoltarea societăților de-a lungul secolelor. Literatura de călătorie poate fi considerată așadar „o unealtă a istoriografiei” . Muḥammad Al-Manūn împarte în
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
S-a dezvăluit mai târziu că era vorba de o farsă, iar povestea a fost retractată două zile mai târziu. Relatarea conține două capitole: descrierea tehnică detaliată a balonului și jurnalul de bord, în care membrii expediției și-au notat impresiile lor la cererea presupusului editor. Articolul menționează, de asemenea, insula Sullivan și Fort Moultrie din Carolina de Sud (SUA), unde Edgar Allan Poe a locuit un timp. Povestirea cunoscută acum sub titlul de „” a fost publicată pentru prima dată în
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
în două rânduri, la un interval relativ mic, în numerele 31 și 37 din 1897. Răsfoind paginile revistei „Carmen“, tribună a cenaclului macedonskian, Mihail Sadoveanu va mărturisi într-o epistolă din 1898, către Enric Furtună, că revista îi produse „o impresie bună.“ Dintre colaboratori, alături de Gheorghe Silvan și Panait Cerna, îl remarcă și pe Dumitru Nanu, de care vorbește și în 1901 al săptămânalului literar „Revista Modernă“ : „Este o poezie de D. Nanu, bună.“ Între 1903 și 1906 poetul va funcționa
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
sine exagerată din partea lui Warneford nu-l va împiedica să ajungă ofițer. Merriam a profitat de ocazie la o vizită a comandorului Groves la Hendon pentru a-i cere lui Warneford să facă o demonstrație a îndemânării sale la zbor. Impresia favorabilă pe care i-a produs-o lui Groves a cântărit mai mult ca ideile comandantului escadrilei de atunci, că Warneford nu ar fi bun de ofițer din pricina indisciplinei. Warneford a fost inițial trimis la Flotila 2 de pe din Kent
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
California și o bucată mare din statele mexicane de nord-vest, pe când cu 15 milioane de dolari ( de dolari astăzi) urma să cumpere cei 98.000 km² de deșert necesari pentru calea ferată. Generalului Santa Anna i-a creat o proastă impresie „maniera antagonistă a lui Gadsden”. Acesta îl sfătuise pe Santa Anna că „spiritul vremurilor” le va conduce în curând pe statele din nord să se separe, așa că mai bine le vinde acum. Președintele mexican s-a simțit amenințat de tentativa
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
limba română. Astfel, romanele ei conțin numeroase greșeli gramaticale și lingvistice care se repetă și creează dificultăți în înțelegerea textului literar. „Oricât de remarcabil ar fi al doilea roman al d-sale, «Concert din muzică de Bach», el ne lasă impresia unei produceri străine de spiritul propriu al literaturii noastre, înainte de orice prin caracterul diferențial al scrisului, în afară de duhul limbii noastre”, susținea Șerban Cioculescu. O opinie similară a formulat-o istoricul literar Dumitru Murărașu care, deși consideră că romanul "Concert din
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
precum întâlnirea neprevăzută între Lică și Ada sau pasiunea acestei femei cerebrale pentru un pierde-vară inferior rangului ei social ce aduc aminte de providențialismul existent în romanele-foileton, neprezentare a modului în care se dezvoltă sentimentele sau pasiunile ce creează astfel impresia că acestea au apărut spontan (spre exemplu relațiile de dragoste dintre doctorul Rim și Sia sau dintre Ada și Lică), descrieri de prost gust (precum plăcerea prințului Maxențiu de a-și mirosi propria transpirație) și o exprimare neglijentă plină de
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
s-a datorat, în opinia lui Nicolae Manolescu, faptului că majoritatea cititorilor îl considerau o „proză lentă și greoaie, cu multe greșeli de exprimare”, această percepție negativă influențând inițiativa de introducere a romanului în programele școlare. Criticul sus-menționat afirmă că impresia cititorilor este falsă, datorându-se dificultăților de acomodare cu textul literar. Chiar dacă stilul scriitoarei „abundă în barbarisme și construcții defectuoase, nu o dată chiar sub raport gramatical” (după cum observa Ov.S. Crohmălniceanu), romanele Hortensiei Papadat-Bengescu au o valoare incontestabilă. „"Concertul" mi se
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
diplomatice, discuțiile despre divorț se poartă prin scrisori, iar emoțiile sunt mascate sub figuri impenetrabile. Boala este ascunsă cu discreție, în timp ce decesurile se petrec în taină. Coca-Aimée este un produs perfect al acestei societăți: o snoabă dornică de a face impresie, care încearcă să ascundă tot ce nu-i convine. Dacă Lenora mai avea unele remușcări, iar Elena face un progres sentimental prin dragostea pentru Marcian, Coca-Aimée este lipsită aproape cu totul de sentimente, nesimțind nevoia de a iubi și de
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Ce urmează e complicat: faptele sunt povestite înainte de a se întâmpla, dialogurile pun și pe eroi și pe noi pe gânduri. Personajele se caută și nu se găsesc, se salvează de la înec fără a fi intrat în apă, intriga dă impresia unui scenariu care se desfășoară deodată pe mai multe planuri de timp și spațiu”, scria academicianul Eugen Simion. Relatările lui Alessandrini, Botgros și Ioniță produc o stare de nedumerire, aducând în prim-plan două femei misterioase. Identitatea uneia dintre ele
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
erou național. Și Marea Britanie i-a cerut extrădarea la 24 mai 1945, dar Franța a refuzat să dea curs tuturor cererilor de extrădare. Autoritățile franceze au decis sa-i permită emigrarea într-o țară arabă, dar erau interesate să dea impresia că hotărârea a fost luată sub grele presiuni din partea factorilor arabi. În cele din urmă, cu sprijinul organizatoric al unei persoane influente din Maroc, și după ce poliția franceză și-a suspendat supravegherea, muftiul a izbutit să părăsească Franța la 29
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
nu este o figură, e un gând. Cu cât acest gând îmbracă deosebite costume, cu atât el redă mai bine intențiile autorului. Ambiția sa este de a transmite sufletului vagul unei reverii din care femeile să poată redeștepta câteva dintre impresiile vii pe care le-au păstrat, să reînsuflețească amintirile risipite în viață, spre a scoate din ele câteva învățăminte”. Subiectul romanului este rezumat astfel în "Dictionnaire des œuvres": Tradiționalist convins, Balzac sancționează cu asprime adulterul feminin, considerându-l ca factor
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
că planul lui Germain este de a stârni o revoltă împotriva Regelui Franței, Arno asasinează încă doi oameni, un ofițer ce organiza o revoltă a prizonierilor (căpitanul Frederic Rouille) și unul care strângea mâncare (negustorul Marie Levesque) pentru a da impresia că nobilitatea risipea resurse în timp ce Franța era înfometată. Arno se întâlnește și cu Napoleon Bonaparte, ofițer de artilerie, în timp ce căuta scrisori de la mentorul său, Mirabeau, pentru regele Ludovic, prin Palatul Tuileries, scrisori pe care Templierii le pot folosi ca scuză
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
cineva. Se dovedește astfel că acele cântece considerate de Sandoz a fi de inspirație divină nu erau nimic altceva decât un fel de balade pornografice. La revenirea lui Sandoz pe Pământ, datorită relativității, mulți dintre prietenii săi nu mai trăiesc. Impresia opiniei publice legate de contactul cu civilizațiile de pe Rakhat este negativă. După ce Sandoz explică ce s-a întâmplat în realitate și care sunt implicațiile lucrurilor, vindecarea personală poate începe - atât la nivel fizic, cât și psihic. "" prezintă similarități cu romanul
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
1968, când acetaldehida N-metil-N-formilhidrazina, mai bine cunoscută sub numele giromitrină, a fost izolată, au știut numai de toxina foarte slab otrăvitoare a acidului elvelic (1886). Această ciupercă se poate deshidrata în sezon secetos și rezista astfel timp îndelungat. Atunci face impresia, că ar fi apărut vara. Zbârciogul gras poate fi confundat cu alte surate ale lui (de exemplu: "Gyromitra ambigua", "Gyromitra brunnea", "Gyromitra fastigiata" sau comestibila" Gyromitra infula",) comestibila Helvella fusca), în special cu "Gyromitra gigas" (zbârciogul uriaș), mai deschis la
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]