25,069 matches
-
celebrare a iubirii universale: „Nimic din ceea ce am pierdut / n-am avut / cu astfel de vorbe trebuie să sfârșească / viața unui om // [...] mă întreb astfel dacă în această / săracă viață am pierdut ceva / și-mi răspund cu barba albă în piept / nu te speria ai pierdut totul ai cucerit / ceea ce este peste puterile tale / n-ai avut niciodată nimic / dar ce-ți dăruiesc eu cu mâna blândă / cerșetor la marginea lumii // vine din instinctul meu paradisiac / al iubirii / acest instinct / nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
un „neam al nevoii” și se preconizează recuperarea unui drum al ispășirii spre țară („Crucea Ta o duc în spate,/ Drum al vântului și-al ploii/ Dor pribeag, singurătate.../ Și cum urc cu Tine-n pripă,/ Tu Te scrii în pieptul meu,/ Zbor cu moartea-ntr-o aripă,/ Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
definea astfel rolul națiunii: "Orice activitate umană este concentrată asupra națiunii. Națiunea, cristalizată de istorie, constituie colectivitatea supremă, înarmată de către stat, cu rădăcini într-un anumit teritoriu, modelată de interese comune, inspirată de eroii ei. Nimic nu-i poate ține piept forței națiunii care se ridică din profunzimile timpului, o forță pe cît de elementară, pe atît de concretă". Atît De Gaulle cît și Iorga s-ar simți la largul lor în zilele noastre. Iorga a considerat întotdeauna Uniunea Sovietică drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
așa cum trăiseră părinții lor. Dată fiind campania în plină desfășurare de maghiarizare forțată tot mai intensă, ei au apelat la un vechi remediu: s-au adresat împăratului, rugîndu-l să-i ajute, dar acesta nu era în măsură să le țină piept partenerilor săi. "Memorandiștii" (numiți astfel pentru că înaintaseră împăratului un memorandum în care își expuneau plîngerile) au fost deferiți administrației maghiare, care i-a condamnat în 1894 la lungi ani de temniță 22. În primul deceniu al secolului al XX-lea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a soldat contactul lui Iorga cu intelectualul marxismului român, Constantin Dobrogeanu-Gherea pe numele lui adevărat Solomon Kats, evreu rus refugiat. Dar să-l lăsăm pe Iorga să-l descrie: "... un (om) persecutat, vînat și încarcerat în Rusia țaristă, purtînd în piept amintirea unui glonte siberian (care fusese tras în el), dar (în sinea lui) de o bunătate fără margini. (Era) gata să-și dedice sufletul doctrinei (marxiste), interpretînd lucrurile fără ura prezentă în manifestările marxiste violente și lipsite de perspectivă ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bătălia de la Mărăști s-a încheiat. Armata română a rămas pe poziții. Iorga (și alți istorici români) a considerat rezultatul drept o victorie românească 97, ceea ce este oarecum exagerat. Totuși, dacă o țară mică și subdezvoltată este capabilă să țină piept atacului forțelor armate bine echipate și călite în luptă ale unei țări puternice și industrializate, în cazul acesta ea a făcut mai mult decît să-i țină piept. Înrăutățirea situației din Rusia arunca umbre întunecate asupra scenei românești. Prin septembrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
exagerat. Totuși, dacă o țară mică și subdezvoltată este capabilă să țină piept atacului forțelor armate bine echipate și călite în luptă ale unei țări puternice și industrializate, în cazul acesta ea a făcut mai mult decît să-i țină piept. Înrăutățirea situației din Rusia arunca umbre întunecate asupra scenei românești. Prin septembrie 1917, Kerenski (Iorga îl numea un "Napoleon democrat") proclama Rusia republică. Iorga l-a sprijinit 98, dar nu a înțeles pe deplin disperarea care se ascundea în spatele măsurilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în acest extenuant deceniu vulcanic, ceea ce a dus la confruntări politice în care Iorga nu dădea întotdeauna cele mai bune replici, ca să nu mai vorbim de soluții constructive. De altfel, aceste confruntări nu erau singurele cărora trebuia să le țină piept. În cele din urmă, Iorga, politicianul istoric care considera orice aflat sub nivelul unei poziții politice drept o "dezertare, o trădare a cauzei", a devenit între 1931 și 1932, în împrejurări foarte nefericite, șeful unui guvern. Nu avea să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
op. cit., p. 53 și de "Pravda"/14 mai 1938). Iar în aprilie 1938, Hitler îi spunea încă o dată ambasadorului român că are numai interese economice în statele balcanice și își reafirmă promisiunea făcută anterior lui Gheorghe Brătianu de a ține piept pretențiilor revizioniste ale ungurilor" (citat de profesorul Hillgruber, op. cit., p. 118). Iorga era mai puțin decît entuziast în legătură cu considerarea României drept un Rohstoffszone sau Südostraum: "Noi nu sîntem o piață, ci un popor!"21. Se stîrnise un vîrtej de emoții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
instituțiilor bizantine din Principatele Române erau continuitatea Imperiului Roman. Trecutul româno-bizantin era deci perpetuat de către Principatele Române, acestea reușind să păstreze valorile romano-bizantine (adică europene) în timpul îndelungatei dominații otomane. Iorga a încercat să explice cum această "republică creștină" a ținut piept Imperiului Otoman, scoțînd în evidență supraviețuirea instituțiilor, a valorilor și a culturii bizantine în Principatele Române. Continuîndu-și lucrările anterioare, Iorga a scris studii ca France de Chypre (Paris, 1931) sau Rhodos sub ospitalieri (București, 1931). Iorga a scris multe lucrări
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iar muncitorii din șantierul naval de la Gdañsk au intrat În grevă, complimentul le-a fost Întors În mod tragic, deși neintenționat: nimeni nu le-a susținut cauza. Dar lecția acestor ani - dacă muncitorii și intelectualii din Polonia voiau să țină piept partidului, ei trebuiau să-și depășească indiferența reciprocă și să formeze o alianță politică - a fost În timp asimilată și aplicată cu un efect răsunător de nimeni altcineva decât Adam Michnik și Jacek Kuroñ. Cel puțin În această privință, anul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe creștetul lumii, pământul românesc e umed de lacrimi și sânge; primejdii pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți pe Hristos, nu vă fie frică de răni, nu vă înfricoșați, nu părăsiți lupta, pentru că numai cei care nu luptă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
milostenie și să nu nedreptățim pe nimeni. Când se vor încrucișa dragostea cu fapta, atunci înseamnă că Dumnezeu e cu noi. MORȚILOR NOȘTRI Ecoul luptei voastre din temnițe și munți, Plutind ca o mireasmă din cer până la noi, Ne-mbărbătează pieptul, ne mângâie pe frunți, Și dorurile sfinte le împlinesc prin voi. (Autorul) Sufletele lor au plecat la Cer, lăsând aici, pe pământ, trupurile lor, țărână sfântă. În inimile celor rămași, amintirea lor aduce o stare tulburătoare, de neliniște. Ei sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația 1948, care a întrecut în timp și bestialități toată gândirea drăcească de până
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
li se mai dă câte un glonte în tâmple, apoi trupurile lor aruncate într-o groapă comună peste care se toarnă multe damigene cu vitriol, pângărind chipul uman, chipul lui Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne un asfințit de soare îmbăiat în sânge, o rană unică pururea deschisă. „De-aici înainte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
-l punem pe vechi răni de închisoare; Și rănile din noi tresar si cântă, Se fac medalii si zâmbesc în soare... Dar de-or veni, cândva, cu pași ușarnici, La groapa ta, mișeii și viclenii, Și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici, Slăvind lumina sfintelor vedenii, Mormântul tău, gemând, să se ridice Și duhul tău, țâșnind din veșnicie, Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai dureroasă rană e cea primită de la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sufletească și națională, te legi frate cu noi și să lupți pentru apărarea, curățirea și dezrobirea pământului strămoșesc? Răspuns: Da! 3. În această luptă te vei supune Legiunii Arhanghelului Mihail? Răspuns: Da! 4. Vei purta această țărână cu evlavie la pieptul tău? Răspuns: Da! 5. Și nu vei pleca dintre noi? Răspuns: Nu voi pleca! După ce fiecare individ trecea și răspundea la aceste întrebări, căpăta săcușorul de piele legat cu șnur de mătase. Solemnitatea a început la 1,30. După masă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
solemnitate, depunerea legământului pe săcușorul cu țărână. Nici Frățiile de Cruce. Fratele de Cruce, după ce promova perioada de pregătire, depunea acest legământ aidoma primilor legionari, după care primea un număr de ordine și săcușorul cu țărână. Cu acest talisman la piept, Fratele de Cruce, cu fruntea spre cer, va pleca pe singurul drum care duce la mântuire, drumul Crucii lui Hristos, departe de a se îneca în apele îmbuibării, a luxului și a îmbogățirii. Eu am primit numărul 29, adică al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
atâtor acuze, acuze care întrec puterea oricărui pământean pentru a le săvârși. Dar legionarii au rămas stâncă de piatră, de neclintit, cu ochii la cer, scrutând zări viitoare. Ei nu au abandonat lupta în țară și oriunde, oferindu-și voluntar piepturile morții, scut neamului săpat de mii de târnăcoape pentru a-l doborî. Mișcarea Legionară a dat cele mai mari jertfe în închisori, în minele de plumb, în luptele din munți și pe toate câmpurile de luptă, bilanț greu pe care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ortodoxă ia atitudine fățiș ostilă tinerimii românești. E dureros, e extrem de dureros!... Să lupți pentru Biserica Patriei tale la marginea lumii creștine. Focul care arde bisericile de alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și Biserica ne condamnă ca periculoși ai Neamului, ca rătăciți, ca străini de Neam. Ce tragedie în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac toate, de la care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]