3,598 matches
-
Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sânt ocnaș de ocazie. M-am dus la restaurantul din vecinătate și m-am îmbătat. Seara, când am venit acasă, Augusta m-a luat la rost: "Ah, ce urât miroși". Și m-a împins în camera de serviciu, ca să nu "împut" toată casa. 23 mai Ar fi mai bine, mi-a zis Augusta, să plec
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bine se va termina rău: "Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri". Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: "Pușca! Adu-mi mai repede pușca!" Marta mi-a întins-o ștergîndu-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de necaz și de rușine. Beat și îndîrjit, m-am dus la cafenea. Acolo, m-am sprijinit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găsească. Tuberculosul ar sparge-o, așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea". Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: "Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie?" Se temea parcă să nu fi dezvăluit o taină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a strâns mâna frățește lui Filip, după care a plecat să mai taie un cuvânt din dicționarul său. S-au făcut fel de fel de ipoteze în legătură cu moartea Prințului. Unii erau de părere că murise de frică. Alții că îl îmbătase lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus. Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ascultă. Dacă ești deștept, trăiești fără să te mai gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos. " Îți aduci aminte ceva și te umflă rîsul: Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: "Și-acum la treabă!" După care adoarme". Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: "Ce ușor ajunge omul porc, Dinule". Îți vâjâie capul, ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos, laș, să fug de cadavrul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un târziu, am înțeles că pata de întuneric mai compact din fața mea nu era altceva decât icoana de deasupra perdelelor din casa Martei... Mi-a venit să râd. Vasăzică... Probabil, Marta se chinuise să mă târască în pat după ce mă îmbătasem. "Frumos din partea ei", m-am gândit cu recunoștință. M-am răsucit s-o mângâi, s-o trezesc, să-i jur că n-o voi mai supăra niciodată, dar locul de lângă mine era gol. "S-a dus, poate, afară", mi-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eram și mai sărac. Și nehotărât pe deasupra. Disperarea caldă care mă cuprindea la gândul că Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule". Dinu avea și el vina lui în ce se întîmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la această muncă istovitoare îl lăsa aproape fără visuri și fără puteri. Vorbea puțin de evadarea lui apropiată. Un singur fapt de reținut: la capătul unei săptămâni, el i-a mărturisit doctorului că, pentru întâia oară, în noaptea precedentă, se îmbătase. Ieșind din bar avusese deodată impresia că ganglionii lui se îngroșaseră și că brațele i se mișcau greu la subsuori. Se gândise că l-a lovit ciuma. Și singura reacție pe care a avut-o atunci, și despre care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alte porecle. În satul meu, bogat populat, erau mulți oameni individualizați prin poreclele ce aveau, decât prin propriul nume de familie - ca de exemplu: Bărbuță - cel ceavea barbișon, Clampă - cel care bând strașnic a spus la trezire că s-a „îmbătat clampă” și Clampă i-a rămas numele. Unul ce nu auzea bine era poreclit Surdul, altul Mutul, un altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de „Peștișori cu oțețel, mănâncă băieții de se strică la bârdănel”, pentru că întrebat de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un miros suav ce-ți îmbată privirea și vrând-nevrând te duce la mirosul specific al fructului ajuns la maturitate, precum și al sâmburelui care-i perpetuează specia. Dacă mai pui alături și zborul harnic al albinelor de curând trezite și ele din hibernare, cu zvonul zumzetului lor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de-alături. Ea e cu nervii. Țipă to’ timpu’ că Ignatius face zgomot... — Așa și nevastă-mea. Câteodată trebe să plec de acasă. Între noi fie vorba, dacă aș fi altfel de om, câteodată m-aș duce și m-aș îmbăta. — Eu chiar trebe să beau un pic. Mă mai ușurează, înțelegi? Eu unu’ joc popice. Doamna Reilly încercă să și-l imagineze pe micul agent de stradă cu o minge mare de popice și spuse: Îți place să joci? — Popicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de avocatură, dedica o mare atenție vinului. Își ținea colecția în seifuri prin tot orașul. Cumpăra la licitații, la Christie’s, făcea călătorii în Napa, Australia, Franța. Dar, din câte știa Alex, toate acestea erau doar o scuză ca să se îmbete în mod regulat. — Aștept, Alex, zise el. Ar fi bine să fie ceva important. — OK, în ultimele douăzeci și patru de ore, am avut parte de un vânător de recompense, un tip uriaș, care arată ca un dulap ambulant. Se ține după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
impulsul de a se lua de el. Pentru că, după cum știm bine amândoi, asta nu e casa ta! Casa ta e acolo unde locuiești cu soția ta de atâția ani, pe când locul ăsta e ascunzătoarea ta secretă unde poți să te Îmbeți sau să te culci cu altele fără ca nevastă-ta să prindă de veste. Ăsta e locul În care le-o pui puicuțelor. Cu cât mai tinere, mai superficiale, mai bete, cu atât mai bine! Caricaturistul Alcoolic a oftat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Layla și Majnun, Yusuf și Zulaykha, Molia și Lumânarea sau Privighetoarea și Trandafirul... Feluri de a iubi de la distanță, de a face dragoste fără măcar să atingi - Amor platonicus! Scara dragostei pe care fiecare trebuie să urce tot mai sus, Îmbătându-și propriul Eu și pe al Celuilalt. Platon privește clar orice contact fizic concret ca pe un lucru corupt și lipsit de noblețe, fiindcă crede că adevăratul scop al lui Eros e frumusețea. Nu există frumusețe și În sex? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aer printr-o magie, făcând un colier lung și câteva brățări. Apoi și-a pus colierul și brățările și s-a strâmbat. Nu era greu să-ți dai seama pe cine maimuțărea acum. Nu era greu să recunoști stilul Asyei. Îmbătat de vraja propriei sale cretivități narcisiste, domnul Bitter a continuat: — Și Îți Închipui, mătușă, că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios! Domnul Bitter și-a dat jos colierul și brățările, a sărit Înapoi pe pat, a aruncat cerșaful la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de ani izbutise să evite acest proiect de carte, așa cum se ferește cineva de un radar, Își luase soarta În mîini și nu se mai gîndise aproape deloc la tatăl lui, o făcea doar cînd i se Întîmpla să se Îmbete: devenea atunci sentimental și Începea să trăncănească. În realitate, se gîndea la tatăl lui mult mai des decît voia să recunoască. CÎnd pleca În vreo călătorie, cumpăra cărți poștale doar pentru motivul că acestea i-ar fi plăcut tatălui lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dînd interviuri pe aeroporturi, plictisindu-se În apartamente de hotel de lux, unde comanda șampanie și somon afumat În plină noapte spre a se consola că era singur. La cinci dimineața, se ducea să scotocească În minibar și după ce se Îmbăta, dădea telefoane unor cunoscuți din Vancouver sau Tokio. Totodată, Își lua notițe, pregătind ceea ce avea să devină Într-o bună zi viitoarea carte. Pentru a putea lucra, Îi fuseseră puse la dispoziție case cam pretutindeni, dar singura vizitată a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de luciditate și de lubricitate“, „un libido Îmbătat de sine Însuși“? Totodată, articolele astea se transformau În ochii mei În tot atîtea pledoarii care ar avea poate darul de a-l Îmblînzi pe procurorul general, alias Franz Weyergraf. Din meschinărie, mai doream și ca tata să le citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai greu decât și-a închipuit să găsească atelierul pălărierului. Sperase, bunăoară, ca o forță misterioasă să îl conducă drept spre la el. Data trecută, cu mult timp în urmă, când mai fusese pe acolo, era întuneric iar el se îmbătase. Era ca și cum ar fi fost legat la ochi. Când fugise de acolo, se pierdu repede în acest oraș, unde nu se simțise niciodată acasă. O siluetă întunecată își facu apariția înaintea lui, iar Virginski avea senzația unor luminițe portocalii sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să îi strice viața nouă din suburbie. Sau poate că s-a săturat de viața neserioasă de actor și a intrat în armată. Ba mai mult, poate că predă la o școală de fete. Ori, dimpotrivă, poate că s-a îmbătat ca porcul, a căzut într-un șanț și a dat ortul popii. Lucruri ca acesta se întâmplă zi de zi în marele nostru oraș. ă Toate acestea sunt teorii interesante, spuse Porfiri zâmbind. și chiar foarte plauzibile. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
asta? ă Era considerat neserios. Dar nu era... drept. Nu i s-a îmtâmplat decât un singur incident. ă Despre ce incident este vorba? ă Dar cu siguranță știți? Porfiri dădu din cap, uitându-se în jos. ă S-a îmbătat odată. Foarte rău. În timpul unei reprezentații. S-a urcat băut pe scenă și... oh, nu îmi vine să cred că nu ați auzit nimic despre incidentul când faimosul Rataziaiev... Prințul Bicov își acoperi fața cu o mână palidă. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]