3,716 matches
-
fuma, sprijinită de perete, fărĂ să spună nimic, cu ochii În gol, Înnegurându-se pe măsură ce povestea mea Înainta, astfel Încât, la sfârșit, nu mai era aceeași fată binedispusă și rumenă de soare pe care o găsisem. mă uitam la ea cum Îmbătrânește pe măsură ce povestea mea Înainta și până la urmă mi- am Întrerupt povestea și am Întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. mă simțeam vinovată că Îmi vărsasem tolba cu amărĂciune În brațele ei, dar nu anticipasem nici o clipă un asemenea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
atât mai puțin lui Jacqueline. Dar fiecare dintre noi trebuie să facă eforturi pentru ca iubirea noastră să fie posibilă. Peste câțiva ani, când vom privi în urmă, vom fi mândri de noi văzând peste ce obstacole am trecut. Mă văd îmbătrânind lângă tine, crescându-ne copiii împreună, foarte fericiți, adaugă el strângându-mi mâna. Dar eu nu de asta plângeam. Plângeam pentru că eram vie, pentru că Jean-Claude era viu și aventura noastră înainta în noapte, sub stelele canadiene complet necunoscute. Eram acasă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fuma, sprijinită de perete, fără să spună nimic, cu ochii în gol, înnegurându-se pe măsură ce povestea mea înainta, astfel încât, la sfârșit, nu mai era aceeași fată binedispusă și rumenă de soare pe care o găsisem. Mă uitam la ea cum îmbătrânește pe măsură ce povestea mea înainta și până la urmă mi- am întrerupt povestea și am întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. Mă simțeam vinovată că îmi vărsasem tolba cu amărăciune în brațele ei, dar nu anticipasem nici o clipă un asemenea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
celălalt bărbat. Cu o știră, ca tine, ce să fac, i-a trântit-o, el, Într-o zi. Și s-a dus. Nici cu acte, nici fără acte; s-a dus, totuși, definitiv. Și anii au trecut. Și ea a Îmbătrânit prematur. Apoi, zic unii, s-a și cam scrântit. Și, cine știe, dacă, nu cumva, vor fi având dreptate. Că, de un timp, Dedițela umblă Îmbrăcată În doliu și aprinde zeci de lumânări, prin diferite locuri. Unul din acestea este
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a suferinzilor , a celor bătuți de soartă, pe care, viața, fără putință de Împotrivire, Îi aducea În ochii și sub mâna cu bisturiul, În ea, a neîntrecutului chirurg. Și iată cum, Încetîncet, anii s-au scurs, trupurile celor doi au Îmbătrânit, iar feciorul a ajuns mare de tot, printre cadrele universitare din capitala acelui istoric și de legendă ținut românesc. Ilustrul fiu de bani gata și unanim acceptat În rândurile titraților cu studii Înalte și cu lucrări personale, cuprinzând, chipurile, dintre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
deasupra gleznelor... Klick - Țușca, hai să-ți spun o poveste... - Ce-ți veni? - Nu ți-am mai spus de mult. - ...da... - Îți spun? - Mi-e somn... Știi ce mă gândeam? - Eh? - Nu mai facem dragoste că pe vremuri. - Am mai îmbătrânit... Nici tu nu ai chef tot timpul. - Nu insisți destul. Să știi că vreau copil. - Păi, să- l facem. - Nu glumesc! Vreau copil! - Nu cred că ne ferim în ultima vreme... Să mergem la un doctor, poate e ceva rău
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
viața socială. - Eu am viața socială? Nu am. Și stau pe mirc? - Tu ai un țel. Ea nu are. Să vezi copiii crescând, nu este un țel. - E frumos să ai copii. Ți-am spus că vreau copii. Măcar unul! Îmbătrânesc și o să fiu babă când va crește. Nici la hockey nu o să-l pot duce. - O să îl duc eu. Tu esti deja bătrân. Mă doare. E prima dată când îmi spune în fața această. Ea simte din tăcerea mea că a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mea? - Intru pentru că tu îmi permiți, domnișoară... - Vai! Domnișoară, ziceți dumneavoastră doar așa, în glumă, să mă simt bine, știu eu... Aș dori să mai fiu, dar mi-a trecut vremea... Am deja doi copii, ați uitat, doctore? - Da? Am îmbătrânit, Ofelia. Scuze! Dar abia ai făcut treizeci de ani, ce-ți pasă? Doi copii, bărbat serios, așezată la casa ta, fără probleme și, pe bune, arăți ca o adolescentă cu ceva experiență de viață... Știi cât ești de frumoasă! - Vai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să pleci, se opuse Laura. Răspunsul problemei este unul singur: să mai aștepte o zi, două sau trei, până vederea lui se limpezește și mă va vedea mai bine... I-am spus că în cei trei ani parcurși am mai îmbătrânit, că nu mai arăt așa cum mă știe el... și nu mai sunt precum am fost, într-o expresie. Adică, să mă vadă cum arăt acum și apoi să decidă dacă mă mai place, nu? Nu este corect așa? - Și eu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o sticlă de șampanie. Din păcate, cei o sută de ani care au trecut peste această venerabilă instituție nu se prea simt în decorul dinăuntru. Nu știu de ce, dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc scaunele uzate și canapelele tocite de la Hawelka. Nu vă mai plictisesc însă cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
softuri (sau cum le zice) care scriu romane combinatorii. Era romanului industrial a început, acum este timpul ca noi, maeștrii romanului artizanal, să ne retragem. Oricum, ultimele decenii au fost extrem de obositoare pentru noi. Ultimii noștri căutători de perle au îmbătrînit, ultimii noștri vînători de talente s-au păcălit. Iată-ne la ora închiderii. în momentul cînd, într-una din ultimele cafenele decente ale Europei, vi se va șopti o anumită formulă magică la ureche, să știți că după dumneavoastră ușile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
visceral. Omul-vraiște este cel care nu reușește să și pună ordine nici în sentimente și nici în ambiții, nici în cunoștințe și nici în convingeri, nici în reacții și nici în metabolism. El este activ dar ineficient, un om care îmbătrînește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tot el își răspundea imediat : voi înceta să mai vin la trouville, voi înceta să scriu. Pensiunea Warnotte condusă de doamna Warnotte întreținea un fel de mister, consolidat în cele patru decenii de cînd era vizitată sistematic de Bernard : nu îmbătrînea și nici nu se schimba. în timp ce alte hoteluri, vile și case din cartier sufereau mici transformări, Vila Warnotte, cu cele două etaje ale ei plus mansarda, cu minuscula oază de verdeață din jur, rămînea nemișcată în timp. Bernard era convins
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
invadează tot. Iar anul acesta păianjenii sunt mai numeroși decît în alți ani. Din cauza marilor maree. Vreți să schimb cearceaful ? — nu. — am să vă trimit un spray anti-insecte. e bine așa ? — este foarte bine. — Vai, domnule Bernard... ați început să îmbătrîniți și dumneavoastră. să știți totuși că păianjenii de interior sunt extrem de necesari într-o casă veche. treaba pe care o fac ei nu o poate face nimeni. ei curăță totul, de fapt... Bine, vă las, că nu vă place subiectul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și eu. Stiința exactă, asta a fost pasiunea mea. N-am avut părinți... Felix îl privise totuși așa de surprins, încît Stănică simți nevoia de a mai da o îndreptățire prezenței lui acolo: - Domnule, mă uitam la Marina asta, a îmbătrînit rău,săraca. Știi că le e cam rudă dumnealor! Ai dracului oameni! G. Călinescu Să-ți fie rudă, și s-o faci servitoare. Și nici nu-ți închipui în câte familii bune, mă-nțelegi, există porcăria asta! O soră nemăritată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din frazele fiecăruia, distingîndu-le după timbru, căci jucătorii erau ascunși, ca zeii, în norii de fum. G. Călinescu Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ceea ce n-aveam mai înainte. Eu cred că toate astea sunt din supărare, nimic nu îmbătrînește mai mult ca supărarea. Iau iod, dar nu văd nici un folos, cu toată reclama. Îmi spunea o damă să mă duc la băi, la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mort, ca de perucă, grăsimea îi reconstituia prematur masca senilă a Aglaei, slăbirea îi scotea în evidență oasele capului. Mușchiulatura nu mai avea tărie, cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de vinișoare. Moș Costache, deși bătrân, mai îmbătrînea. Fusese, până înainte de boală, un tip de chel, fără vârstă. Acum, îngrășîndu-se, căpătase sub bărbie fălci de buldog și toată acea greutate a senilității inerte. Pascalopol, ținîndu-se de cuvânt, veni într-o după-amiază să joace cărți. Vechea reuniune, minus Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se autocaracterizează. Scriitorul folosește modelul dialogului divergent din piesele americane, construind un fragment de text dramatic: Soarta schimbătoare. "Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ce n-aveam mai înainte. Eu cred că toate astea sunt din supărare, nimic nu îmbătrînește mai mult ca supărarea. Iau iod, dar nu văd nici un folos cu toată reclama. Îmi spunea o damă să mă duc la băi la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gust, dar și ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să facă amor în această încăpere. Acum însă sprințara sa gazdă se trăsese probabil undeva să îmbătrînească, se va întoarce cu toate mirosurile sale normale puse la loc și încăperea va putea fi dinamitată. Dacă nu dinamitată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să facă amor în această încăpere. Acum însă sprințara sa gazdă se trăsese probabil undeva să îmbătrînească, se va întoarce cu toate mirosurile sale normale puse la loc și încăperea va putea fi dinamitată. Dacă nu dinamitată, măcar aerisită. Dădu să-și retragă grumazul, și abia atunci observă că nu numai gazda lipsea de la locul ei. Lipsea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuia să-și scrie temele acasă. Nu le mai verifica domnul Vodă caietele! Le spunea că Ionică se va ocupa cu teoria matematicii iar Stani cu practica. Nu înțelegea de ce un om puternic ca el se poate îmbolnăvi și îmbătrâni, era tânăr și nu bănuia cât poate suferi o ființă. El locuia la două colțuri distanță de casa domnului Vodă, deci nu departe. Îl vede într-o zi jucându-se pe stradă. Mirat profesorul îl întrebă: - Ce este cu tine
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ne-au dovedit. Uuuu, parcă aud vaietul muierilor! Ridicam coada toporului și nu mă uitam. Na! Na! făceam... Pielea lui Paraschiv se încrețise. Privi cruciș la codoș. Era adus de șale, și sub ochi avea pungi de carne care-l îmbătrîneau și mai mult. - ...pe când acu, altfel se face meseria. Mină ușoară să ai, că restul... Ce mai hoți! Tremura Bucureștiul! Cunoștea multe Cataroiul, de pe vremea lui Pazvante. Îi împuie capul celui tânăr până în Cațavei. Fusese la pârnaie, tăiase cinci ani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o aripă de găină ar mânca gura ta, Ciupitule?" Ar mânca, 164 sfinte Petre!" "Nu se poate. Stai și te uită!" mi-a arătat el cotul. Si pe urmă, parcă aduseseră și lăutarii, pe Mitică Ciolan cu ai lui. Guristul îmbătrînise de tot, dar se ținea. De la poarta raiului începuseră să cânte. "Ia zi-i, Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecu mult, și nu-l mai cunoșteai. Se înțolise, făcuse burtă, lumea zicea că are case în altă mahala. Umbla duminica pe Grivița în trăsură, se fudulea, ținea o ibovnică, o îmbrăcase, o încălțase. Cine mai era ca el? Cam îmbătrînea și-l învinsese lăcomia de bani. A dat dracului toate târfele, a vândut ce avea și și-a ridicat o brutărie lângă ulicioara lăutarilor. Credea că o să împărătească pământul. Iar s-a așezat cu polițele și dobânzile pe cartier. Veneau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cununie, ce-ți mai trebuie? Petrică Cîrcu o privi drept în ochi: 204 - Parcă n-ai ști că ți se urăște! - Da copiii, c-oi avea și copii? - Am, să-mi trăiască, dar ce-are familia cu treaba asta? îmbătrînesc, mi-ajunge cât am strâns, vreau să mai risipesc. Bani la mine, ca la turci! Uite! Și-i așeză mâna pe pieptul său, unde se simțea portefelul plin. Locul se mai golise. Piculeață tot mai cânta la urechea lui conu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]