3,501 matches
-
de acolo au fost luate oasele voastre și la sfârșit acolo se vor întoarce". Și El a arătat locul cu pământ argilos din marginea râului pe care curgerea apei și căldura soarelui îl muiase. "Cufundați-vă picioarele în nămol, pentru ca îmbrățișarea îngerului pământului să poată scoate afară din oasele voastre toate necurățiile și toate bolile. Și veți vedea pe Satana și toate durerile voastre zburând prin îmbrățișarea îngerului pământului. Și nodurile oaselor voastre vor dispărea, și ele se vor întări, și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
care curgerea apei și căldura soarelui îl muiase. "Cufundați-vă picioarele în nămol, pentru ca îmbrățișarea îngerului pământului să poată scoate afară din oasele voastre toate necurățiile și toate bolile. Și veți vedea pe Satana și toate durerile voastre zburând prin îmbrățișarea îngerului pământului. Și nodurile oaselor voastre vor dispărea, și ele se vor întări, și atunci toate durerile voastre vor dispărea". Bolnavii îi urmară cuvintele, pentru că știau și credeau cu tărie că vor fi vindecați. Și erau acolo bolnavi care sufereau
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
poem securea mi se tocește... În toate cele ce mă Înconjoară există un nerv care tremură ― organele reci tresaltă chiar și pe masa autopsierului. Jocul nu s-a sfîrșit. Urmele se cer descifrate, noduri așteaptă să fie eliberate, și orice Îmbrățișare a visului aduce cu ea În pelerinaj un sînge profetic. Semnul crucii se chircește În mîinile mele cum un foetus neîmplinit. Nu mai ajung la cer. Nu- mi mai intră semnul crucii În viteză. Mi s-a rupt pinionul aminului
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ridicol. Și de ce s-a retras în dormitor, rugîndu-mă să n-o tulbur? Niciodată n-a simțit nevoia să fie lăsată singură: Probabil că a încuiat chiar ușa. Se teme de vreo obligație conjugală? Haida-de! Chiar dacă aș muri după o îmbrățișare a ei încă n-aș cerși-o. Când am revăzut-o adineauri mi-a părut, e drept, atât de frumoasă și fragedă (însăși șchiopătatul nu era lipsit de grație), încît bogăția ei feminină m-a durut pur și simplu știind
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lăsat-o, n-avea decât să facă ce voia cu un obiect ca mine. Nu-mi ardea nici de ea, nici de film, absolut de nimic. ― La tine nu place sărute la Vali? se mira femeia nedumerită că inițiativa tuturor îmbrățișărilor o lua numai ea. Râdeam cu râsul altuia și o sărutam inert. În pauză, am ieșit în hol să fumez o țigară. (Uitasem să mai fumez de două ceasuri.) Fumam și priveam zbuciumul străzii prin geamurile ușilor de la intrare. La
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am simțit lincăiala caldă și umedă a limbii fiarei pe spatele palmei. L-am mângâiat pe cap iar câinele se uita oarecum mirat la lacrimile care curgeau din colțul ochilor. A urmat a doua cruce mare a doamnei Sipiur, o îmbrățișare de mamă și gata. Făceam parte din familie. Totul ar fi decurs normal dacă părinții și-ar fi trimis copiii la școală. Aveam clasa I-a cum scria la intrare dar în clasă, nimeni. Cu chiu cu vai, după parlamentări
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce voiești, ți-ai mai înrădăcinat și în tine // ideea că nu știi ce voiești... Mă iubești da...... căci te temi de mine... Tu ești o femeie galantă, o femeie care-a risipit sărutări în viață-ți, care-ai dăruit îmbrățișări pe nimic, care dintr-un caprițiu ai fericit desigur vun idiot... Ei bine... Să facem abstracție de cine sunt... Să zic că sunt cel mai mizerabil dintre oameni, cel mai urât, cel mai nemernic... și c-ai vedea această abjecțiune
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai sunt și sentimentali pe deasupra, logodna, fecioara fragedă, bărbatul drept, muzica. Eu, în schimb, care nu-s sentimental, știți ce-am visat? O dragoste totală a întregului suflet și a întregului trup, de fiecare zi și de fiecare noapte, o îmbrățișare neîntreruptă, o înflăcărare și o bucurie mereu înviate, și asta cinci ani în șir, după care, moartea. Dar, vai! Atunci ― nu-i așa? ― în lipsa logodnei sau a dragostei neîntrerupte, va fi căsătoria brutală, cu puterea și cu biciul. Esențialul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui se transformă toate în zâmbete și îmbrățișări. Hai, pune tristețea ta în inima mea și vei vedea! - Tată, inima ta e mai mare ca inima mea? - Da, puișor! E mai mare fiindcă și eu sunt mai mare...Dar copiii nu pot avea inima mare, cât pieptul?Ba
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
încerca să îi pună întrebări, să o facă cumva să vorbească, dar nu reuși în cele 10 minute. Așa procedă în mai multe zile la rând, dar fără rezultat, deși se legase o prietenie între ele. Fetița se desprindea din îmbrățișare de fiecare dată fericită și se juca apoi cu colegele ei. Într-o zi, doamna Irina îi aduse un îngeraș, îndemnând-o să-i vorbească în fiecare seară. Fetița a dat din cap zâmbind, a luat îngerașul și l-a
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
rezolvat, ca factor politic responsabil... De ce a tăcut dl. Geoană? Nu știa și nu știe că poporul nostru are o anumită reacție când e vorba de marea noastră vecină din Răsărit pentru că abia ne-am desprins dintr-o prea fierbinte îmbrățișare prietenească și frățească de mai să sucombăm ca popor de atâta dragoste? Am tot respectul pentru poporul rus, am încredere în fiecare cetățean rus luat ca om de rând că e bun, prietenos și chiar darnic în anumite momente, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cearșaf: una dedesupt, alta deasupra. La scurtă vreme a sosit și Dan. Cucu, a făcut, ea, de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
același număr prin noii veniți, acum constatăm lipsa a încă trei din cei care promiseseră solemn că vor fi prezenți”. Lipseau profesorul Petru Todicescu, cel care întărise hotărârea de reîntâlnire, colegul lor Gheorghe Dobre și uriașul care își sufocase prin îmbrățișare șeful de clasă la întâlnirea precedentă, colegul lor Nicolae Pîrcov. Despre profesorul Todicescu s-a aflat, la cei peste optzeci de ani ai săi arăta sănătos tun, dar la o indispoziție aparent trecătoare, la începutul lui martie 1973, se duce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
scoate nelămuririle din praful dimineții și le așază confortabil într-un sicriu cu multe scheme. Te înăbuși și ieri ca și azi citind cartea sperând evaporarea vălului în limpezimea ochilor de banană. Sublimarea lasă urme adânci, paradoxuri iluzii cromate în îmbrățișări difuze scormonind dedesubturile. Întrebări știute din fântână au prospețimea sperieturii unor minți de lăcuste și te-ngrozește sperând atingerea,
Evaporat ?n singur?tate by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83714_a_85039]
-
ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
anilor. Se Îmbrățișau și se băteau zdravăn cu palmele pe spate, pe măsură ce soseau. Luis Martin Romero strigă: „Nu te-am mai văzut de-un veac!“, zărindu-l pe Juan Lucas și-i ieși În Întâmpinare deschizîndu-și larg brațele pentru o Îmbrățișare frățească și bărbătească. Pe urmă o sărută pe obraz pe Susan și-i spuse că așa rotofei și urît cum era tot nu-și pierdea speranța de a fi iubit de ea. Susan, frumoasă, Îl sărută și ea, se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În calea iubirii, se priveau din nou cu ochi flămînzi și se grăbeau din nou, nu să se sărute, pentru a nu eșua iarăși atît de repede, ci să se Îmbrățișeze pînâ simțeau că se sufocă, se contopeau Într-o Îmbrățișare În care li se muiau picioarele și nu-și mai simțeau mușchii și nervii, dispăreau cu totul În acea clipă care parcă aparținea trecutului și totuși Învăluia stăruitor Întreaga iubire a celor cincisprezece ani. Se Întorceau osteniți, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l sufoce cu atîtea sărutări și tot vorbindu-i de darurile pe care o să i le cumpere chiar astăzi după-masă. Îi cerea o listă, să facă urgent o listă, voia să-l copleșească cu daruri, nu numai cu sărutări și Îmbrățișări, voia să-l facă fericit imediat, voia ca el să-și dea seama cît de mult Îl iubește. Ar fi vrut ca el să și-o amintească Întotdeauna așa cum era În clipa aceea: sprintenă, fericită, cu pârul despletit, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l trimită pe Carlos pînă la maghernițele din afara orașului ca să-i aducă pe cei doi majordomi. Rămăseseră acolo pînă-n ultima clipă, profitînd de vacanța plătită pentru a-și termina căsuțele În stilul cu-propriile-mele-mîini, pe locul viran pe care-l cumpăraseră, Îmbrățișări călduroase și mare bucurie În camerele servitorilor din noul palat. PÎnă și Susan veni să le spună bun-venit, ca să nu mai vorbim de Julius, care nu se mai mișcă de acolo de cînd sosiră Celso și Daniel și se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celor care vor socoti cartea un roman, fie el și confesiv-liric-memoralistic. Dacă trăia, Alexandru Poamă putea să devină un mare prozator, fiindcă avea datele native ale creatorului, într-o latență fertilă. Simțim astăzi că maturizarea lui artistică era inevitabilă, odată cu îmbrățișarea curajoasă a noilor tehnici de organizare romanească. Filigran rămâne un necesar exercițiu de digitație, frânt pe neașteptate prin forța stihială a destinului. Vaslui, 20 august 2004 Teodor Pracsiu I. E noapte. Oare, cât să fie ceasul? De pe noptieră, deșteptătorul țăcăne
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
capul patului, îmbrăcat în jeanși și o cămașă verde de lucru, cu palmele căuș pe genunchi și capul drept. Ai fi zis că se crede Lincoln Memorial. Bonnie Travis îl îmbrățișă. El nu dădu nici un semn că ar fi simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din gestul stângaci. —O, Marker! Nu prea știam cum o să arăți. Dar mie mi se pare că arăți foarte bine. Avea capul ras, cu două albii mari de râu care brăzdau o cumpănă a apelor peticită. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am putut eu să fiu la înălțime. Habar n-aveam. Mi-au spus să mă aștept la orice. Dar nu la asta. Nu-i nimic, minți Karin. Pur și simplu așa e el acum. Bonnie ținu s-o îmbrățișeze îndelung, îmbrățișare la care Karin răspunse, de dragul fratelui ei. Eliberându-se în sfârșit, Karin întrebă: — Știi cumva ce s-a întâmplat în...? Ți-au spus băieții ceva...? Bonnie așteptă, dornică să răspundă ceva. Dar Karin se întoarse pur și simplu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce mai face, sfătuind-o ce să-i întrebe pe terapeuți. Se simțea iar vie, pentru că-l lăsa pe el s-o conducă o vreme. O dată, recunoștința o copleși atât de tare, încât nu putu să se abțină de la o îmbrățișare grăbită, îndoielnică. Începu să-l vadă pe Daniel cu alți ochi. O parte din ea îl disprețuise întotdeauna - un neohippy cu înclinații virtuoase, un pic prea pur din punct de vedere organic, planând deasupra turmei. Acum își dădea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părului ei până la gulerul răsfrânt al hainei din piele de antilopă. Îl trase spre ea - o greșeală din nenumărate puncte de vedere. Excitația era rușinoasă, în condițiile date. Dar gândul ăsta nu făcu decât s-o excite și mai rău. Îmbrățișarea o ridica deasupra ultimelor săptămâni. Corpul ei se abandonă exaltării primăverii răcoroase. Orice s-ar întâmpla, nu va fi singură. În timp ce se furișau înapoi spre oraș pe șoseaua aceea dreaptă ca firul de plumb al unui topograf, printre câmpurile unduitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reală; tot ceea ce-i urmase era o minciună narcoleptică. O luă spre sud, pe străzile insuportabil de normale, gândindu-se că ar putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată orașul ăsta. Bob Cavanaugh îl întâmpină în restaurant cu o îmbrățișare de urs, pe care Weber o toleră. Editorul său făcea eforturi să nu chicotească. —Ți-am spus să nu te împopoțonezi. Weber deschise larg brațele. — Asta nu înseamnă că m-am împopoțonat. —Nu te poți abține, nu-i așa? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]