3,912 matches
-
Din fericire, nu același lucru se poate spune despre film : 15 este un film de maturitate una dintre cele mai irezistibile comedii despre Revoluție ! , care trebuie văzut ca să fie crezut. Și nici măcar atunci. Omul din umbră Magnatul e un film înșelător. Titlul, afișul și primul sfert de oră te trimit la un gen mult mai rar, dar foarte necesar (filmul-anchetă), cum a fost Omul zilei, al lui Dan Pița. însă Magnatul (regia : “erban Marinescu, scenariul : Bogdan Ficeac) nu e Omul zilei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și și-a permis să distribuie vedete internaționale (în Ochi negri joacă Mastroianni, Silvana Mangano, Marthe Keller...), filmele sale au devenit tot mai emfatice, bombastice, gonflate. în mod previzibil, acest lucru i-a adus un Oscar pentru film străin (Soare înșelător, 1994, care a deschis BEst-ul) și onoarea de a deschide Festivalul de la Cannes (cu Bărbierul din Siberia, 1998, poate cel mai prost film al său)... Ceea ce-mi aduce aminte de un detaliu : începe Festivalul de la Cannes ! Cele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de farsă. Spiritul ludic este surprins și de Ov.S.Crohmălniceanu. Acesta consideră că jocul este omninegator al stereotipiilor prozei moderne. Chiar virtuozitățile stilistice din descrieri și stilul original intra în aceeași deformare spectaculara, anulatoare, ,, autodestrămarea textelor devorate de incertitudine”, ,, jocul înșelător al scrisului”. ELEMENTE LITURGICE PRIVIND CĂSĂTORIA îN ANTICHITATEA PĂGÂNA, LA EVREI ȘI LA CREȘTINII PRIMELOR VEACURI Pr. Ovidiu Iulian COROZEL 1. Preliminării în general elementele liturgice cum ar fi gesturile, ritualurile, practicele cultice reprezintă o latură a teologiei liturgice de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
doi nobili din Poltava [ucraineni]”) <endnote id="(3, pp. 71-72)"/>. Pentru alte proverbe similare, vezi capitolul „Caracteristici etnice și etice”. „Evreul nu și-a Însușit Înșelăciunea, ea Îi este Înnăscută” - susține un proverb rutean, Înrudit cu unul polonez : „Evreul este Înșelător de când e el” <endnote id="(3, p. 70)"/>. Fiind deștept și bun afacerist, evreul este, de asemenea, greu de păcălit : „Dacă vrei să Înșeli un evreu - spune un proverb polonez - trebuie să te scoli foarte devreme” <endnote id="(127, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
privință mentalitatea românească din epoca premodernă : „Neguțătorul nu-i nici țăran să are câmpul, nici meșteșugar să facă vreun lucru văzut și trebuitor, nici cărturar să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici soarele nu-l pârlește, nici ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă, nici munca nu-l istovește” <endnote id=" (825, p. 105)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă, nici munca nu-l istovește” <endnote id=" (825, p. 105)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat să arate modul cum s-a născut imaginea evreului hoț și Înșelător : „Explicația acestei credințe false nu trebuie căutată numai În concepția greșită a poporului [român], că evreul ar fi de felul său prefăcut și șiret și deci predispus spre Înșelăciune, ci și Într-un motiv istoric, Într-o erezie a veacurilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o cățea pe care nu te puteai baza la vânătoare, pentru că „minte și Înșală”, era poreclită „Ovreica” <endnote id="(824, p. 161)"/>. În Lituania, adjectivul zydas (evreu) și porecla etnonimică zydas se aplică micilor comercianți, prăvăliașilor, celor care sunt mincinoși, Înșelători și vicleni <endnote id="(296 și 297)"/>. O situație similară este atestată cam În toate țările est-central- europene. G.M. Tamás dă exemplul unei bătrâne țărănci unguroaice „care spunea despre băcanul satului că era evreu după Îndeletnicire, altfel nu” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o profesie”, putem conchide, parafrazându-l pe Bismarck (care spunea același lucru despre român, referindu-se depreciativ la politicianul român din epoca sa). Etnonimul „evreu” devine deci, din atribut etnic, un atribut profesional (comerciant, cămătar, cârciumar etc.) și unul moral (Înșelător, viclean etc.). În 1884, un interlocutor (poate imaginar) al lui Ion Ghica face distincția clară Între noțiunea de „evreu” și cea de „israelit” (a făcut-o În epocă și Mihai Eminescu ; vezi capitolul „Evreul bun, evreul rău”). „Israeliții” sunt evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vodă (Moldova, 1561-1563) „ura datinele creștine ortodoxe” (cum scrie Azarie), fiind protestant („eretic”, cum Îl numește Ureche). Pornirile sale iconocide sunt consemnate de ambii cronicari : „bisericile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani” (Grigore Ureche) și „a adunat la dânsul, Înșelătorul, vasele de argint și de aur și pietrele scumpe și Împodobite cu mărgăritare ale sfintelor icoane din toate mănăstirile și s-a Împodobit pe sine” (călugărul Azarie) <endnote id="(822, p. 579)"/>. În fine, dom nitorul moldovean Ilie Rareș (1546-1551
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trăiască preț de o zi, actua- litatea fiind materialul cel mai friabil în fața timpului. Ceea ce a putut să înșele a fost acest caracter mimetic prin care opera scriitorului părea că desfășoară necontenit un pliu al lumii ziarului, realizând o aparență înșelătoare așa cum anumite coleoptere mimează perfect mediul în care vie- țuiesc. În cealaltă carte, Ioana Pârvulescu încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei privită prin lentila acestui leviatan pe care-l reprezintă sfera media- tică, lumea ziarului. Avem proiecția unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
criticii sociale, ulterior în direcția absurdului”. și polarizarea operei între ricanările blânde ale gogolianismului și cruzimile absurdismului ionescian. „Dar esența și valoa- rea lui Caragiale se cer măsurate cu un etalon propriu, iar identificarea acestuia în viziunea «excesivă» o consider înșelătoare. Din faptul că autorul și-a diagnosticat, într-o ocazie anumită, o stare de hiperestezie - «simț enorm și văz monstruos» - s-ar cuveni să deducem caracterul excep- țional al stării ăcare, de altfel, o și semnala subiectului, reclamându-i înregistrareaă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
logica scriiturii ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă și nu o retorică, o stilistică sau o tematică, Zola dorește să facă sociologie. Caragiale împrumută nu fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este și dramaturg, ceea ce adăugă un simț în plus receptării artei dramatice. În opinia sa, avem de-a face în comediile lui Caragiale doar cu iluzia teatrului de moravuri, cu o aparență a socialului, cu alte cuvinte cu o formă înșelătoare care îmbracă haina comicu- lui, pentru ca fondul să fie alocat tragicului. „[...] naivitatea sublimă a încornoratului ăJupân Dumitracheă are proporții tragice.” Argumentul forte în favoarea tragicului este pla- sarea într-o grilă esențialistă a conflictelor dramatice, unde accidentul este exclus, și unde
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
abonată domnișoara Norcott, reproducea scene de război pictate de artiști japonezi arătând cum locomotivele rusești - reprezentate În mod ciudat de pictorii japonezi ca niște jucării - se vor scufunda În apă, dacă armata noastră va Încerca să instaleze șine peste gheața Înșelătoare a lacului Baikal. Dar dacă mă gândesc mai bine, În mintea mea există o amintire și mai timpurie despre acel război. Într-o după-amiază, la Începutul aceluiași an, În casa noastră din St. Petersburg am fost dus din camera copiilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
izbești cu degetele treapta următoare. Această ascensiune lentă, ca de somnambul, efectuată Într-o Întunecime autoimpusă, comporta câteva plăceri evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
crea din nimic (pereți abstracți, tavan și podea pierzându-se În depărtare) să se unească Într-un punct ipotetic, cu o precizie amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să combine cărțile lui Fenimore Cooper cu propriile lui născociri fantastice. Eu priveam jocurile noastre cu mai multă detașare și Încercam să respect scenariul. Spectacolul se ținea de obicei În parcul de la Batovo, unde aleile erau mai Întortocheate și mai Înșelătoare decât cele de la Vira. În vânătoarea noastră reciprocă de oameni foloseam pistoale cu arc care lansau cu o forță considerabilă bețe lungi cât niște creioane (de pe ale căror vârfuri de alamă scosesem cu Îndemânare micile ventuze protectoare). Mai târziu au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sclipitoare, de figurile lui de stil funcționale și alte asemenea lucruri. Cititorii ruși care fuseseră educați În franchețea robustă a realismului rus și taxaseră cacealmalele impostorilor decadenți, au fost impresionați de unghiurile pe care propozițiile lui clare, dar bizar de Înșelătoare, le așezau ca pe niște oglinzi În fața noastră și de faptul că realitatea din cărțile lui se revărsa În figurile lui de stil, pe care un critic le-a comparat cu „ferestre ce dau spre o lume Învecinată, un corolar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prezumtivă care o rezolvă (la fel cum Într-o operă de ficțiune de prima mână adevăratul conflict nu este Între personaje, ci Între autor și lume), astfel Încât o mare parte din valoarea problemei este dată de numărul de „Încercări“ - mutări Înșelătoare de deschidere, piste false, strategii de joc aparent plauzibile, pregătite cu viclenie și cu dragoste pentru a deruta potențiala persoană care o va rezolva. Dar orice aș spune despre chestiunea compunerii de probleme, nu izbutesc să transmit În mod satisfăcător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de lumină pe masă, înregistrarea unui cor de ruși albi, atmosfera unei zile, dar și, într-o stare privilegiată, o zi feerică de iarnă și chiar lumea în întregul ei: „Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale” (178). Înșelător banale fuseseră și cele de mai sus. Nu totdeauna fericirea are cauze evidente. Ele depind de o secretă chimie sufletească. Așa se face că o zi cenușie și umedă se acordă cu o bucurie imensă și liniștită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
masă, înregistrarea unui cor de ruși albi, atmosfera unei zile, dar și, într-o stare privilegiată, o zi feerică de iarnă și chiar lumea în întregul ei: „Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale” (178). Înșelător banale fuseseră și cele de mai sus. Nu totdeauna fericirea are cauze evidente. Ele depind de o secretă chimie sufletească. Așa se face că o zi cenușie și umedă se acordă cu o bucurie imensă și liniștită. Dacă unele împrejurări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mine - quiproquo. Și totuși, cu toate situațiile false în care m-a vârât și cu toate necazurile cu care m-a procopsit, îi sunt, în continuare, recunoscător timidității mele salvatoare. Fără ea, care m-a ferit să cad în brațele înșelătoarelor iubiri, cum aș fi ajuns să cunosc, liber de lanțul oricăror obligații, iubirea cea mare? * Nu se vindecă, de tot, niciodată, nici rănile noastre mai ușoare... Ce-o fi avut cu mine medicul acela de circă la care, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sonoră o asigură spontan - totul e în așa măsură viață, o formă de viață, uitată și retrăită acum cu un soi de cutremur al întregii ființe, doar în aparență disproporționat. Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale, intensitatea viului mi se pare insuportabilă, de parcă aș fi într-adevăr un înviat, iar groapa învierii mele - stadionul. Senzația pe care o am e că, după un stagiu de moarte, aflându-mă într-un fel de permisie, nimeresc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Să se roage pentru noi Ca suntem în mari nevoi, Să ne dea un Cer senin, Totdeauna, în veci. Amin. Culeasa la 30 septembrie 2001 - Băile Felix Lume, lume amăgitoare Lume, lume amăgitoare, Nu mai încerca-n zadar Prin chemări înșelătoare Să mă întorc la tine iar. Când ți-aud chemarea, lume, Față-n palme mi-o ascund Și-n zadar mă chemi pe nume, Nu mai vreau să-ți mai răspund. În zadar întinzi spre mine Al placerilor pahar, Nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]