2,929 matches
-
făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca și flori în poarta vieții Bat la porțile
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fost mereu mai interiorizată și prefer să mă confesez unui membru al AA decât prietenilor mei. Ea se poartă mai normal decât mine. Drept urmare, nu fac decât să îmi mușc limba și o las pe Daisy să plângă și să înșire vrute și nevrute. Când termină, o întreb: — Ești sigură că vrei să faci asta pentru Finn? Vorbesc eu cu el... Nu, trebuie să-l susțin, zice imediat. Da? — N-aș putea să-l las singur cu ticăloasa de Vanessa, care va încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de aceste scurte răgazuri ca să-mi fac treaba la birou. Este uluitor ce multe pot face în jumătate de oră de activitate susținută. Dar, cum am zis, revin în „lumea dezlănțuită“ a gândurilor imediat ce aceste minute se scurg. Davey îmi înșiră toate motivele pentru care Finn și Daisy sunt incompatibili. Lui Finn îi trebuie o prietenă cu temperament, care să-l înfrunte. Daisy e la punctul opus, ar sta și în cap pentru un bărbat; are nevoie de cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la spate, că lasă să i se vadă fundul, cum se întâmpla mai deunăzi cu pantalonii aceia cu talie joasă. Aproape toată coloana îi este descoperită și, tipa fiind atât de slabă, zici că e un șnur pe care sunt înșirate strâns niște firave bucăți de os. Se clatină ca o trestie pe tocurile cam înalte. Mă simt ca Holly Golightly din Mic dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din țevi cu ștuțul mâncat de rugină, pe care încă se mai vedeau amprentele muncitorilor cu căști care au înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi mai bine dotați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați drept confeti din infinit se înșirau unduios, încet, ca un susur de izvor, electrizant de rece, înviorător prin șocul înțelesului din adâncimile limpezi, a tot ceea ce exprima grâul ca individ colectiv, absolut. Celui care întreabă mirat de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere de Magdeburg cu rumeguș și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde, legate cu elastic pentru speriat domnișoarele prin parcuri, care întotdeauna se plimbau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tu mergi să te-ntâlnești curând cu toamna. Da, la Paris, spuse Mioara mândră de misiunea ei. Într-o excepțională dimensiune a realității, plină de excepționale existențe umane ale unei etape demult trecute și uitate de Mioara din rândul evenimentelor înșirate de-a lungul vieții sale. Aici nimic nu se făcea că era. Era pur și simplu. Intră cu sora ei în casă la familia Milan de pe bulevardul Karl Marx nr. 99. Doamna Milan, grasă ca o balenă în voaluri albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zicea celălalt. Nu, îi răspundea în șoaptă pilotul-șef, pentru că din el va ieși un mare poet. Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta cu ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre foșnet, postulate, despre nopțile cu greieri, exerciții de mers prin ploaie, de înotat prin apele tulburi ale Dunării, ale dragostei, ale însingurării, ale pasiunilor pentru fizică în Facerea Lumii, văzute și nevăzute, în experimentele chimice în care soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gratiilor, Gustav văzu pe Any Palade sărutându-se cu el pe o bancă în Grădina Mare, lângă gardul Patinoarului, de unde răzbătea rumoarea și o melodie de Florin Bogardo, părinții săi ducându-l de mână la Liceul în care îi recunoscu înșirați în pluton pe Mihai, Hugo, Any Palade, Chirilă, Halipa, Năsuc, Samaliot, Stoian, Teodor, Nilă, Prunilă și, dând târcoale pe dinafară, seralista Mioara Alimentară. În alte cuști se văzu alături de aceeași gașcă și, în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-am auzit cuvântul ăsta, Loredana a cam înțepenit și-a transpirat pe picioarele actorului, dar acesta nu-i dă drumul deloc, Doamne, e așa de tânără! — Juravle înseamnă la noi scul de in, de cânepă, m-a visat că înșiram sculurile printre oameni, era un fir alb, cântam și îi înconjuram pe oamenii de-i întâlneam pe un drum ce urca mereu, oamenii erau fericiți, luminoși când puneau mâna pe firele alea. Eu îi conduceam. Ne-ai făcut fericiți, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
născut atunci, înțelegeam și nu înțelegeam... — Mâine este a treia marți după Paști, nu vii să mă vezi la Iene, Caloiene, sunt dascălul, mă, am să cânt pe nas!, învăț lumea de ploaie. Stegarul, popa și dascălul, mă, mi-a înșirat fata, ăștia sunt cei mai importanți din Caloian, apoi, m-a chemat între fete, pe malul Oltului. — Păi, e voie? Te ascunzi și tu, după aia ne întâlnim aicișea, la poale de munte... — A doua zi, marți dimineață, în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de după gard, în paradisul ăla se mișcă umbrele vieții de aici, din mintea mea, poate acolo e și memoria colectivă, ceremoniile televizate ce devin atotstăpânitoare, ritualurile ce devin simbolice, unele anunțând câte o criză gravă, uite că eu ți le înșir, iar tu gândește-te dacă am dreptate: imaginea lui Marilyn Monreau cu fusta ridicată, pe un grătar cu aer (am început cu blonda, că mi s-a lipit de creier, ce mai muiereee!, nici nu-i trebuia prea multă minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să mănânc numai la restaurant toată viața, că așa și era, cam poposeam prin restaurante. Doamne, cât am căutat-o în celelalte femei!, cât i-am căutat privirea aia rară! — Ce te-a cucerit la ea?, că mi-ai tot înșirat la calități... — Ce m-a cucerit? Ce mi-a plăcut mai mult și mai mult? Nu gleznele perfecte, nu coapsele înguste, nu sânii. Nici părul lung, blond. Nu ochii ei albaștri. Nu mâinile lungi, subțiri. — Nuuu? — Nu. (Pauză...) Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întâlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirând toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un timp mila, În seama altora și, de ce să nu-ți mărturisesc, aveam convingere că te vei Întoarce prin locurile pe unde ai copilărit, măcar așa, din curiozitate. Am Înțeles din poveștile tale, că cel care are talentul de-a Înșira frumos cuvintele are și o mare curiozitate. Mi-a plăcut că i-ai pus fetiței numele pe care mi l-ai dat și mie. -Ce mai fac Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
C. Manoliu este, în parte, un ansamblu de portrete ale colaboratorilor săi, ale cunoscuților și ale iubitelor care nu i-au lipsit, indiferent unde s-a deplasat în campaniile vieții sale, nu întotdeauna ușoare. Lumea prin care a trecut se înșiră într-o galerie de exponate vii, în care eroii rămân în memoria cărții peste veacuri, așa cum au fost, cum au gândit, cum s-au comportat în societatea de atunci, scrierea căpătând, la un moment dat, caracter de cronică a statutului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
la Ierusalim. Mamă-sa se numea Micaia, fata lui Uriel, din Ghibea. Între Abia și Ieroboam a fost război. 3. Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni aleși; și Ieroboam s-a înșirat de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleși, războinici viteji. 4. De pe vîrful muntelui Țemaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat și a zis: "Ascultă-mă, Ieroboame, și tot Israelul! 5. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
14 mai, data izbucnirii epidemiei, și 19 iunie/1 iulie, în preziua expedierii raportului, sunt indicate următoarele cifre: din 5 248 de bolnavi au murit 2 719, 2 381 s-au însănătoșit, iar 148 au rămas bolnavi. Printre decedați sunt înșirate câteva nume de cinovnici ruși, dar și de mari boieri, ca, de pildă, marele vistier Aleco Balș și vornicul Dimitrie Beldiman; printre bolnavi sunt amintiți doi ofițeri ruși, vornicul Drăghici și alți boieri de rang mai mic47. În anexa a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
către Nesselrode, din 20 august/1 septembrie, enumeră pentru orașul Iași, între 9/21 - 17/29 august, 13 cazuri (8 vechi și 5 noi), dintre care s-au însănătoșit 8, și 5 au rămas în spital, nemaimenționîndu-se nici un deces! Totalizarea înșiră 5 773 de bolnavi, dintre care 2 887 de decedați, 2 881 de vindecați și 5 reținuți în spital. Pentru întreaga Moldovă, între 18/30 iulie - 1/13 august sunt indicate 1 512 de cazuri (7 vechi și 1 505
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
țară, ca și din lazarete și infirmierii, nu erau feriți de intemperiile capricioase și nefaste. S-au făcut pregătiri și pentru primirea de rezerve; 34 000 vor staționa între București și Brăila, deoarece două treimi din efectivele de luptă sunt înșirate pe linia Oltului și Jiului, între București, Giurgiu, Slatina și Craiova 372. Situația nu era mai strălucită nici în rândul trupelor otomane, conduse de Omer Pașa, unde se semnalau aceleași carențe în spitale și în organizarea sanitară. În corespondența publicată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de parcă m-aș alungi într-o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vorbesc, nu? I-ai mai auzit numele și de la alții, nu? —Karl Syck? ... Da... parcă... Nu i-a mai auzit numele decât de la Christa și asta pentru că a mai auzit de atâtea ori poveștile ei! Dar o lasă să-și Înșire, mereu, aceleași amintiri, deși nu este deloc sigur că Îi face bine să și le tot răscolească. Înainte de el, trebuie să i le fi povestit lui Hermann, fără să apuce vreodată să ajungă la sfârșitul lor, pentru că Hermann se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]