3,037 matches
-
funcționării lui pentru a crea armonia pro-om ca mediu de viețuire. * Conținutul și metodologia acestei științe au fost trasate în liniile lor cele mai generale, urmașii clasicilor reușind să absoarbă noi conținuturi ale realului social doar îndrumați de dezvăluirile înaintașilor. În opera lor se află "in nuce" întrega posibilă sociologie contemporană și viitoare, proiectul clar structurat a noii științe. Eliberate de determinațiile care le-au făcut posibile conceptele și ideile ce populează opera clasicilor devin astăzi componente valide încastrate în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
reprezintă. Reflectînd, pe de o parte, performanța traducătorului și, pe de altă parte, posibilitățile receptive ale limbii-scop (sau ale limbii-primitoare) în raport cu limba originalului, textul tradus este meritoriu dacă reflectă respectarea celor trei reguli identificate de Roger T. Bell110 în lucrările înaintașilor: 1) traducerea trebuie să realizeze o redare completă a ideilor din lucrarea originală, 2) stilul și maniera de a scrie trebuie să corespundă celor din textul original și 3) traducerea trebuie să aibă naturalețea unei compoziții originale. În aceste condiții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a condus la un schimb de mărfuri redus și la lipsa specializării profesionale. Fenomenul însingurării s-a manifestat și în cazul românilor care au trecut prin școală, devenind intelectuali, încît fiecare s-a crezut îndreptățit să nege orice realizare a înaintașilor sau a contemporanilor, pentru a se propune ca singur întemeietor de lume și ca singur deținător al adevărului. Exemplul concludent sub acest aspect este Titu Maiorescu, care, așa cum a arătat Nicolae Iorga 118, a respins violent realizările, de multe ori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
crede că marele ardelean a fost doar un focar de idei eronate și l-a combătut violent pe marele înaintaș (În contra școalei Bărnuțiu). Exegeții de mai tîrziu au văzut în această predispoziție a lui Maiorescu de a nu recunoaște nimic înaintașilor o manifestare a "spiritului adamic", o orientare specifică intelectuali-lor români de a nu valorifica opera antecesorilor și de a lua totul de la început, dar lucrurile nu se prezintă de obicei astfel. Maiorescu nu este un "adamic", căci nu a făcut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
degrabă la lirism, la efuziune sentimentală și la manifestare a atitudinii (ca reacție frustă) și mai puțin la argumentare, la efort științific și la organizare riguroasă și, de aceea, chiar atunci cînd a continuat și a dezvoltat idei științifice ale înaintașilor, le-a prezentat ca reacții ale sale și ca puneri la punct ale lucrurilor. Ca atare, ceea ce propuneau ardelenii, fiind aspecte specializate și dificile ale cunoașterii, nu a putut beneficia de o evaluare și de o analiză propriu-zisă, fiind respins
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Prometeu (1919), Thebaida (1924) și Atrizii (1939). Autorul va traduce ulterior lucrări reprezentative ale tragicilor elini reunite în volumul Trei clasici din 1944 (Eschil - Eumenidele, Sofocle - Edipos-Tiran și Euripide - Helena). El se inspiră și în creația proprie din operele acestor înaintași iluștri revalorificând unele din cele mai cunoscute mituri antice. În prefața la Atrizii, Eftimiu abordează problema paternității literare și susține ca s-a simțit îndreptățit să scrie despre eroii legendari ai Greciei - prezenți în tragedii, dar și în folclor sau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
legitima exploatare a unui fond comun, Victor Eftimiu recunoaște, în explicațiile preliminare la Atrizii, că a practicat și împrumuturile directe din tragediile clasice : pentru a avea picioarele bine înfipte în țărâna augustă a Greciei, el a preluat din opera marilor înaintași momente dramatice, ulterior comasate sau lărgite, și chiar unele replici menite să redea climatul spiritual al vremii (p. 249). Dramaturgul român se întoarce la izvoarele tragediei eline pentru a evidenția în felul său valorile perene ale Antichității. După cum declară în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dragostea absolută pentru partener, adevărata iubire presupunând unirea în veșnicie. Într-un anume sens, dramaturgul român pare mai consecvent spiritului tragediei decât maestrul său grec Euripide. Eliminând personajul parțial burlesc al lui Heracles, el reduce oricum elementul comic din piesa înaintașului său. Singurul moment destins al dramei e scena în care Străinul/ Pan și șerbii săi discreditează maieutica, arta de a scoate cu ajutorul analizei apă din piatră seacă și adevărul din nimic (III, p. 234), precum și spiritele subtile care împart trei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
2009. Comunicările prezentate de reputați specialiști din domeniul geografiei, profesori, cunoscuți, foști studenți, ce pun în lumină personalitatea complexă a celui care a fost Ion Gugiuman, constituie și obiectivul lucrării de față. Hușenii cinstesc prin volumul prezent pe unul din înaintașii lor, care le-a făcut cinste. Oferim totodată câteva studii ce abordează teme legate de orașul Huși sau împrejurimi, publicate în diverse reviste de specialitate, inaccesibile cititorului hușean, la care se adaogă și două studii ale noastre cu o tematică
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
adept al drumeției, al aplicațiilor practice de teren, un om corect, dinamic, pragmatic, care îndemna permanent la muncă și iar muncă, hotărât în tot ceea ce făcea, cu o personalitate puternică, cu dorință de afirmare, care și-a stimat și venerat înaintașii, a iubit copiii și florile, cărora le-a dedicat numeroase pagini. ION GUGIUMAN - GEOGRAF UMANIST Corneliu Iațu Departamentul de Geografie Universitatea „Al. I. Cuza” Iași Așa cum Busuioaca de Bohotin se prelinge agale printre colinele domoale și pasionale ale Hușilor, stârnind
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
oriunde mergea în vizită, inclusiv în deplasările de pe teren, dacă știa că sunt copii își lua cu el o punguliță cu bomboane. Profesorul Ion Gugiuman a manifestat totdeauna o grijă deosebită și a evocat în pagini emoționante figurile unor iluștri înaintași, fie geografi Simion Mehedinți, Iulian Rick, C. Brătescu, Mihai David, Ion Simionescu, Ștefan Hepites ș.a., biologi Emil Racoviță, Grigore Antipa ș.a. sau istorici. Preocuparea principală care l-a marcat permanent însă, în activitatea științifică dar și didactică, a fost aceea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Țoncu Aproape de finele anului 1909, respectiv pe 4 decembrie, vedea lumina zilei al patrulea copil, din cei 8, al familiei Gheorghe și Tinca Gugiuman, primind, prin botez, numele de Ion, nume specific românesc ce vine din adâncurile istoriei. Din moși-strămoși, înaintașii s-au ocupat cu agricultura, caracterizați ca oameni pricepuți, harnici, cinstiți și cu credința în Dumnezeu. Tatăl său, Gheorghe, era primul fiu a unei familii din cartierul Răiești, iar mama, Tinca, era fiica cea mai mică a unor gospodari din
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
să câștige auditoriul prin ținuta academică, demnitate, har de povestitor într-un grai tipic moldovenesc, căldura sufletească și umanism. Tineretului i-a insuflat încredere în forțele proprii, dorința de realizare a unui ideal măreț, dragoste de glia strămoșească și de înaintași. A iubit Geografia și a preamărit-o precum singur declara „M-am străduit permanent să arăt că Geografia este o știință interesantă, frumoasă și de mare importanță practică.” Pe 4 decembrie 1984, la 50 ani de activitate didactico - științifică și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de culoare, gând și spirit. Lumea noastră de azi trebuie să se ridice exigent la sentimentul grandorii trecutului istoric și cultural, răbdătoare să se aplece cu admirație asupra memoriei iluștrilor înaintași. Am asistat cândva la un cordial sfat de taină, se vorbea de "duhul" locului ca-ntr-o istorie a culturii, chiar dacă lipseau Anatole France sau Robert Frost, ca-ntr-un metadiscurs despre personalitatea urbei, se fixau parcă liniile și trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
I. Borcea (decedat în 1936) să continue, cu pasiune și acribie științifică, funcționarea muzeului. Întrebarea noastră rămâne, neputincioasă și agresivă în același timp: de ce atâta indiferență, de ce atâta crasă nepăsare față de valorile științifice și culturale lăsate moștenire de admirabilii noștri înaintași, de ce domnilor gospodari ai orașului de azi? Cele câteva precizări se vor într-un fel premergătoare, adevărat, contrastante și triste cu destinul actual al instituției amintite, unui paradis terestru care este Grădina botanică din Iași. Medicul și naturalistul A. Fătu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Iorga, N. A. Bogdan, Al. Myller au ajutat prin îndemnuri, prin eforturi organizatorice și prin donații la dezvoltarea lecturii ieșene. Astăzi, Iașul dispune, prin marile lui biblioteci, de peste șapte milioane de volume și alte publicații, depășind orice imaginație și speranță ale înaintașilor. Din acest tezaur inestimabil de tipărituri un loc uriaș ca valoare îl au incunabulele (acele cărți tipărite de Gutenberg și de cei de după el în perioada 1445-1500). Au fost identificate, în întreaga lume, peste 40.000 de incunabule (de la latinescul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asemenea epocă? Umaniștii dintr-o similară perioadă ieșeană nu credem că și-ar fi dorit un alt mediu spiritual, o altă ambianță de afinități fascinante. O lume de complementarități în care ritmul interior al omului se acorda cu cel al înaintașilor pentru că "orice ieșean crede că descinde oleacă din Ștefan cel Mare, oleacă din Eminescu și încă oleacă din Junimea", cum întâlnim această exprimare într-un limbaj curat moldovenesc în Masa umbrelor a lui Ionel Teodoreanu. Ne-am dori și azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trecătorii care oricum îi știau și-i admirau. Uite-i pe cei mari, să nu-i deranjăm, copii, mai încet, uitați-vă la ei și rețineți-le înfățișarea! Tresar glasuri și privirile se încarcă cu imagini de neuitat. Ne cinstim înaintașii ca pe o istorie înscrisă în firescul vieții și al memoriei care selectează banalitățile diurne de cele ce înseamnă reverberații ale esenței umane. Sunt locuri, sunt străzi și alei, parcuri și case pe care trebuie să le vedem pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ochii spre spațiile imense cu frumoasele decorații, spre multele cărți care își așteptau cititorii și mă înseninam. Nu cred că este o povară mai dulce decât slujba într-o mare bibliotecă. Mai mult ca oriunde, în acest univers ne proslăvim înaintașii. Moștenitori ai lui Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, deopotrivă ai lui Vasile Lupu, Dosoftei și Dimitrie Cantemir, ieșenii din "dulcele târg" pot să-și rezidească într-o lumină mai clară cetatea și spiritul ei, să readucă în memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Gh. I. Brătianu vom urca mereu istoria, ne vom îndrepta mereu la izvoarele marilor cărți, ne vom rătăci prin labirintul bibliotecilor, vom admira muzeele de artă și ne vom reculege în fața icoanelor din biserici. Cum am putea să ne prețuim înaintașii? Cel puțin ca pe un poem, fie și în cheie contemporană. La Muzeul de artă, retrospectiva Eugen Ștefan Boușcă. Impresia că mă aflam în fața operei unui creator profund a căpătat un fel de contur de efigie. Însăși figura de bizantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dar nu rătăciți, rătăciți dar nu pierduți printre rafturile din labirint. Aici, discursul cultural capătă coerență, marcând lungi perioade de deschidere spirituală, aici miile de volume îndeamnă la înțelepciune, cumpătare, meditație. În acele momente ne îndreptam gândurile spre iluștrii noștri înaintași, spre cei care au înfăptuit idealuri și au lăsat neprețuită operă. Ne gândeam la figura polivalentă a lui Gheorghe Asachi, patronul de spirit al bibliotecii, la Spiru Haret, cel care a pus bazele dezvoltării lecturii publice la nivel de țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de altădată, germinează freamătul sonurilor venite din trecut. Colindăm locurile, ne uităm pe frontispiciile clădirilor, trecem pe lângă statuile înfipte în socluri temeinice și îngânăm admirativ numele încrustate în piatră pentru veșnicie. Vânturăm visători Cetatea, apoi ne odihnim la umbra marilor înaintași, cu gândul la perenitatea faptelor lor și la infinitul albastrului de cer. Cine a fost Gh. Asachi? Familia și școala din Herța, chiar și Academia domnească din Iași, care funcționa încă din secolul al XVIII-lea, nu puteau să ofere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
admirație a lui Ibrăileanu, Iorga, Călinescu, M. Cantacuzino, Gh. Ivănescu, N.A. Ursu... Dacă în adevăr cultura înseamnă în mare măsură reamintire, atunci este firesc să aruncăm priviri retrospective, alături de cele ce scormonesc concretul prezentului și necunoscutul posterității. În oglinda creației înaintașilor noștri se întrevăd mesajele amplificate în deplină recunoștință și în cuprinzătoare armonie a esențelor. Conștiința valorilor, prin opere ce s-au născut ca niște arcade solare, are menirea stimulentului febril dătător de speranțe pentru noi toți, cei cărora nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
obiectiv, fără menajamente. Spațiul magic, duhul locului fascinează și provoacă. Iașul și istoria lui necuprinsă: În drumul meu de fiecare zi, de acasă, de lângă Turnul Goliei, până la Universitate, străbat șapte secole de istorie. Îmi reglez ritmul interior cu acela al înaintașilor. Mă simt protejat și solidar. De sute de ori m-a surprins căutând, dincolo de exteriorități în mișcare, un profil al Iașului esențial! M-a ținut în loc ideea unei priviri plurale, unificând transparențe și nuanțe cețoase, jaloane primare empirice și suprapuneri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tale/ cu lumea lor de umbre și măriri,/ cu zările răsfrânte în cristale/ și-n dăinuirea vechilor zidiri..." (Dumitru VACARIU) Pentru un nemțean, stabilit în dulcele târg, nu există decât un loc de intrare și acela e Rohatca Păcurarilor, unde înaintașii mei își scuturau straiele și își înlăturau de pe picioare urmele unui drum îngreunat spre a intra într-o stare de curățenie în sfânta Cetate; drumul acesta, de la Neamț la Iași și de la Iași la Neamț rămâne mereu o încercare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]