27,730 matches
-
din familia mea. Întîmplarea face că am supraviețuit mai mult cu resturi. Chiar și azi, e suficient să mă gîndesc la asta, și simt din nou acea senzație cumplită de alunecare, cînd mamelonul Îmi alunecă din gură, pentru că sînt tras Înapoi de picioarele din spate. Lumea vorbește despre disperare ca despre un sentiment de gol În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna acea senzație că sfîrcul Îmi scapă din gură și Îmi trece rapid peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ațipi În toiul acelei viermuieli agresive și al scîncetelor. Așa era mama, adormea ca și cum ai fi apăsat pe Întrerupător și imediat Începea să sforăie. Multă lume are părinți sugative, nu-i nimic deosebit În asta, Însă acum, cînd dau filmul Înapoi, Îmi dau seama că pentru mine a fost un mare noroc și că probabil mi-a salvat viața. Avantajul alcoolismului : Povestea unui copil. În clipa În care se Întorcea clătinîndu-se dintr-una dintre acele călătorii ale ei afară, sus, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
extinse de lecturi, și a ingerării romanului Amantul doamnei Chatterley, nu aveam decît o palidă Înțelegere intelectuală a acestui aspect al lumii. Nu avusesem nici o astfel de experiență concretă de acest gen pînă atunci. Acum, cînd dau filmul vieții mele Înapoi, văd că acest moment, cînd am rămas să mă uit cu gura căscată la aceste creaturi golașe, la acești Îngeri, a marcat ceea ce biografilor le place să numească un punct de cotitură. Prin urmare, asta voi face și eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele ce treceau ca tunetele pe lîngă noi din cînd În cînd, cu farurile lor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la prăvălie, l-am văzut venind aici de multe ori. Era unul dintre clienții obișnuiți și Întotdeauna stătea cu orele, de obicei În pivniță, unde erau cărțile cele mai ieftine, scoțînd din raft volum după volum, răsfoindu-le și punîndu-le Înapoi și, uneori, cînd găsea o carte care-i plăcea, o citea pe toată stînd așa, În picioare. CÎnd citea, murmura Încetișor pentru sine și dădea din capul mare. Era drum lung cu bicicleta pînă la Cambridge, iar el era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și alta. Muream, ca și Peewee, Însă mai lent, și nu ucis accidental, ci asasinat cu sînge rece. Am reușit să ajung pînă la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-au enervat foarte tare că se ia În gură cu ei și i-au spus să ia dracului nenorocitul ăla de fotoliu pe de scara de incendiu. Așa că Jerry s-a dus și s-a chinuit să aducă fotoliul Înapoi În casă, bombănind și mormăind ca un urs. Două zile mai tîrziu, a scos iar fotoliul. Asta, zicea el, Înseamnă să te lupți cu sistemul. CÎnd mi s-a vindecat, În cele din urmă, piciorul, am pornit să explorez locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ieșire alternativă din cameră și că sînt destul de puține șanse să pot scăpa de aici. Crăpătura de sub ușă era prea Îngustă și, deși aș fi putut probabil să ies pe scara de incendiu, n-aș fi putut niciodată să urc Înapoi pe ea și nu doream să părăsesc acest loc definitiv. Sigur că aș fi putut foarte bine să năvălesc afară Într-o zi, cînd Jerry deschidea ușa - chiar și cu piciorul meu beteag tot eram mai rapid decît el -, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
duceau la film. Uneori, se Întîmpla ca Jerry să ajungă acasă Înaintea mea. Văzuse că am Început să ies și eu de unul singur, și era limpede că nu avea nimic Împotrivă. Mă trata ca pe un egal. Mă cățăram Înapoi prin gaură, iar Jerry, care se afla la masă, se Întorcea și zicea ceva de genul „Salutare, Ernie, cum fu plimbarea ?” Mi se rupea inima că, În acele clipe, nu-i puteam răspunde „ Bună, Jerry, a fost ca lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În brațe, cu cărți cu tot - așa forță avea - și i-am ascultat pașii bocănind pe scări. Tocmai voiam să iau Liftul și să cobor să văd ce se mai Întîmplă la Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pielea. I-am spus Regele. I-am privit de sub chiuvetă cum Împachetează totul, cum pun lucrurile care nu se aflau În cutii În cutii și cum scot lucrurile din cutii și se uită la ele, după care le pun iar Înapoi. Le-a luat toată ziua. N-au manifestat cine știe ce respect față de caietele lui Jerry. S-au mulțumit să răsfoiască rapid cîteva pagini, apoi le-au aruncat Într-o cutie. Singurul lucru care a părut să-i intereseze a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era plină de cărți aruncate. Shine se ducea cu o pungă de hîrtie și le aduna una cîte una, și pe cele care nu erau chiar deteriorate de tot le punea Înapoi În raft, pentru raidul de a doua zi, iar pe celelalte pe arunca. La Început a fost plăcut, Însă pe urmă a fost trist. Era trist să te plimbi În timpul nopții prin prăvălie, locul În care Îmi petrecusem toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Mi-a fost dor de conversațiile noastre la cafea, de picioarele mele Încălțate În pantofi cu ciucurași ridicate pe biroul lui, mi-a fost dor să stau așa, la căldurică, În prăvălia intens luminată, În timp ce afară ploua. Uneori Îl chemam Înapoi, rugîndu-l să mai treacă pe la mine, și discutam cazul lui Shine, victoriile și eșecurile lui, Însă nu era la fel ca atunci cînd crezusem că e Într-adevăr cum credeam că e. Am Început să-mi petrec cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acolo. Odihnească-se În pace, m-am gîndit. În zori, cînd au adus macaraua cea uriașă, ruina Încă fumega. De capătul unui cablu de oțel era fixată o minge enormă de fier și, cînd macaraua Își mișca brațul Înainte și Înapoi, mingea Începea să se legene, și s-a legănat mai sus și tot mai sus pînă cînd, cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fixată o minge enormă de fier și, cînd macaraua Își mișca brațul Înainte și Înapoi, mingea Începea să se legene, și s-a legănat mai sus și tot mai sus pînă cînd, cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și În jos și În sus și s-a izbit de zidul teatrului Old Howard. Însă probabil că zidurile erau incredibil de rezistente, fiindcă n-au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi fost făcut din apă și am luat Liftul pînă jos. Eram mai slăbit decît crezusem și de vreo cîteva ori am fost la un pas să alunec și să cad. M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Sinclair, În frunte cu bătrîna cu pălăria pleoștită. — Mă tem că vă aduc o veste proastă, spuse ea zîmbind sfios. — Și dumneata vrei cozonacul! exclamă Rowe. Femeia de la tarabă rosti, zîmbind cu un aer protector: — Trebuie neapărat să-mi dați Înapoi cozonacul! Vedeți - s-a produs o greșeală. Nu cîntărește cît ați spus dumneavoastră. Apoi, Își aruncă privirea asupra unui bilețel și adăugă: — Avea dreptate femeia aceea. Cozonacul cîntărește trei funți și șapte uncii, prin urmare a fost cîștigat de dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am ghicit trei funți și cinci uncii. Poftim o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a mîinii. Pe gard era lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o fabrică din Împrejurimile Trunpingtonului. După fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nici n-ai indicat greutatea exactă. — Acum e cam tîrziu să ne mai facem scrupule, nu crezi? Doar am mîncat aproape jumătate din el! Fără să ia În seamă argumentul, infirmul spuse: — Ei m-au trimis aici să-l iau Înapoi. Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne, un efect al imaginației... Nu, cunoșteam bine gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur, trădînd teama unora și emoția Încordată a altora. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl Întrebă Rowe. Din loc În loc, se vedeau săgeți care indicau: „Spre adăpost“. DÎnd mereu peste ele, aveai impresia că te Învîrtești Într-un cerc. — Domnul Travers a zis că trebuie să Îl așteptați. — Nu sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
valiza, zise Rowe, dar ușa se și Închisese În spatele lui. Domnul Travers, al cărui cuvînt părea să fie lege În acest hotel, dăduse dispoziții precise, iar dacă Rowe nu voia să i le respecte, trebuia să-și găsească singur drumul Înapoi. Într-un fel, Întîmplarea asta absurdă Îl amuza: acum, cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]