2,617 matches
-
ți-o lasă vizitarea muzeului se datorează în mare parte și arhitecturii lui interioare. Sala unde este expusă Mona Lisa lui Leonardo da Vinci. Lume multă, care se fotografiază și se filmează pe fundalul tabloului, deși este interzis oficial. Unii încremenesc minute în șir în fața picturii și sunt rugați să se ferească de către cei care așteaptă. Exclamații și comentarii în mai multe limbi: franceză, spaniolă, germană, japoneză, rusă... Apoi, clipe de tăcere, o tăcere murmurată. Gioconda provoacă, peste secole, un catharsis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vin cântări de jale. Facem un drum la Iași în cea dintăiu Duminică după ce ne-am așezat în tabără. Trenul, seara, ne duce prin singurătăți mute, printre dealuri și văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după moda nouă! Toate-s bune, una-i ră, Nu-s parale la cură. * Așa povestea Toader Cicea și neamurile noastre... * Sf. Neculai e podar * Toamna frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sensul cel mai bun al cuvântului libertatea sa. Neofitul, prin urmare, trebuie să tindă a realiza din sine însuși, în primul rând, o inteligență larg deschisă tuturor ideilor susceptibile de a provoca o modificare a convingerilor prezente. Cel care a încremenit în anumite idei nu e un om de lumină și de progres: e un pontif care se înfricoșează de propria-i mărire și a-tot-știință: e însuși Dumnezeu. Dacă inițierea nu-l poate deplasa din acest impas, de lene sau quasi-nebunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am să vin cu-o completare citând-o pe Maria Tereza: "Important e ceea ce gândesc eu despre alții, nu mă interesează ce gândesc alții despre mine". Spune-mi cinci motive pentru care ai pleca imediat din Săveni, orașul acela/ acesta încremenit în propria dimensiune greu de zdruncinat, de depășit, dar și cinci motive pentru care ai rămas aici pentru (s-ar părea!) întotdeauna... Rămân pentru totdeauna în Săveni, simt că aici îmi găsesc liniștea, și apoi, mă deplasez foarte des la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-a intrat în viețile noastre/ precum vântul într-o casă cu geamuri deschise./ nimeni n-a fost în stare să îmbrace/ ca pe o cămașă/ cerul cu stele. (...) munți tociți, la nivelul caldarâmului./ inimi cu pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți pe Dumnezeu, amușinând cu cuvintele drumurile spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comandamentele" vremii, de până în '89, destinul tău de scriitor? Am auzit un distih, ironic, care zicea: "Dă-ne Doamne-o dictatură,/ Ca să facem iar cultură...!". Chiar crezi că există o relație între dictatură și "fuga în cultură"? Enorm. Am stat încremenit în proiect, ca să-l cităm aproximativ pe Kant, până la căderea dictaturii. Nu m-am putut exprima ca scriitor, deși am publicat, ici, colo grupaje de versuri, inclusiv o carte în totalitate cenzurată se vede că în comunism poezia era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu nu îndrăznea să fie severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere de admirație. Primind o mică oglindă și văzându-și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
schimbau până seara. pacea de la buftea În fine, la 22 februarie/7 martie apărură în ziarele de aici preliminariile subscrise de Czernin, Kühlmann, Talaat Pașa și Monciloff, pentru Puterile Centrale, C. Argetoianu, pentru noi. Iată dife ritele articole care ne încremeniră: [1. Dobrogea cedată în întregime, lăsându ne cu o cale comercială la Mare prin Constanța. 2. Rectificarea fruntariilor cu Ungaria, luându-ne trecătorile și coama munților. 3. Concesiuni economice Germaniei. 4. Demobilizarea armatei, în parte imediat, în totalitate îndată ce va
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
revină pentru a lucra cu ei. „Domnule Maniu, nu ca regent și principe sunt aici, ci ca rege. Astfel m-ai che mat când trebuia să sosesc la Alba Iulia acum un an, astfel am venit acum. Sunt rege!“ Toți încremeniră afară de Nicolae, care spunea oricui [îi] vorbea: „Eu nu sunt făcut să domnesc. Nu mă interesează. Pe Carol chemați-l“. Cu toate acestea, Vintilă, când avea a face cu Nicolae, ne spunea: „E incult, nepreparat, nedisci plinat, dar are bun-simț
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tulburătoare al lui Trifu Mureșan, la culorilor lui Willi Weissmann, la simfonicele primăveri cu flori ale Liei Popescu (Timișoara), la expresivele clădiri citadine ale Rodicăi Bâlea (Baia Mare), la Văliugul transfigurat artistic de ochiul și mâna Vioricăi Ghenghea (Bârlad). De la sălciile încremenite în neanotimp ale Cristinei Renard (Timișoara), la compozițiile ce irump violent și splendid în spațiul pânzei ale Danielei Cornea (Brașov). Și nu în ultimul rând, desigur, la naivele spații aparte, închipuite de reșițenii Mihai Vintilă și Mihai Dascălu, apoi geometriile
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
muțenie. Scund, rubi cond, purtător al unui cap leonin și al unor ochelari cu margini groase și multe dioptrii, stătea două ore nemișcat în colțul său, cu brațele încrucișate pe pântece și cu buzele strânse. Îmi părea o zeitate indică încremenită în impenetrabile tăceri pe care, de altfel, nimeni nu i le tulbura. Martor abstras, s-ar fi zis, al agi tației din jur, se îmbogățea ideologicește practicând acest autism indislocabil. Întrebând, am aflat că omul grelelor tăceri era Ury Benador
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aspre - și absolute -, când se mai îmblânzeau, „închiderilor“ le urmau relative „deschideri“, „înghețul“ alterna cu „dezghețul“, totul în limite fixate, bineînțeles, de conjunctura politică. Din 1948 până în 1953, închiderea în dogmatism a fost într-adevăr ermetică și părea definitivă. Totul încremenise. Este intervalul despre care pe drept se poate spune că ne sechestrase în „Siberia spiritului“. În 1953 se prăpădește însă „părintele popoarelor“ și de la Moscova vin semne destabilizatoare - am zice azi! - de „dezgheț“ (termenul a fost pus în circulație de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
istorie națională, mitologie, geopolitică etc. pe orice, numai pe rănile și nebunia omului nu această baie domestică de carnalitate are valoarea purificatoare a unei scufundări lustrale [...] aici frumusețea, în absoluta naturalețe cu care iese la suprafață adâncimea iubirii unui cuplu încremenit de zeci de ani în suprafața etichetelor de mit național, legendă istorico-literară, categorie etno-sentimentală etc." Dan C. Mihăilescu urmărește acest paralelism, fără iritare și fără amuzament. Înregistrează totul ca o realitate. Iată, bunăoară, "la 12 august 1879, șase zile după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se validează ("În această admirabilă și romantică seară, poetul o conduce acasă pe doamna Micle /Tolla/. Nu e târziu, dar afară e deja întuneric. E o seară frumoasă, cu lună, fără pic de vânt. Un ger aspru pare să fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre a nopții sau din cauza apropierii iubitei/, Eminescu îi vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de a începe să batem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc. Una s-o faci cu borș și cealaltă friptură, zisei babei cei colțate, care sta încremenită la spatele mele. Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă care trecea pe dinaintea cerdacului, legănându-se din șele ca o preuteasă. ...Trosc!... Asta s-o faci cu curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147... Ce, ați venit să-mi pustiiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Revenind la plajă, m’am Întrebat: cum e posibilă trecerea de la negentropia mării la entropia plajei, iar de la aceasta la negentropia solului? Răspunsul mi l’a dat o fotografie a mării Înghețate, unde pe ultimii metri de apă gerul nu Încremenise valuri, iar pe primii de plajă nu se prinsese zăpada. Acești câțiva metri constituiau deci sediul unui salt calitativ, unde legile mării și cele ale plajei nu mai sunt valabile, implicit Viața; și, Într’adevăr, aici nu trăiește nimic, decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se confundă cu textul, începe să intre în țesătura, în încrengătura asta, tu vii acum de acolo, din text, dar la un moment dat, viața, lumea reală, începe să nu mai semene cu cărțile tale, iar tu ai rămas acolo, încremenit în proiect, în textul care ți-a ieșit odată. Încerci să scrii, dar nu mai apar cuvintele. Cuvintele fug de tine și tu refuzi să te trezești din lenea contemplării. Privești relaxat și detașat eforturile altora de a se rostui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de cancer de sân. Tata împreună cu fratele său mai mare au luat decizia de a fi operată în Brăila de celebrul chirurg Frățilă, deși făcuse nenumărate investigații și-n București. Din acel moment, s-a schimbat totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Blank și cu registrul de Împrumut al cărților virgin de orișice Însemnare, inspecția noastră din Ciocănești s-a Încheiat cu o masă aleasă și vin negru În „cămașa“ lui, la conacul domnesc al lui Grigore Ghica Vodă, cel de lângă balta Încremenită sub luna Îmbobocită, sub nuferii și crinii albi de apă tăiați ca În argint, sub pădurea de trestii și papură, sub zboruri repezite de rațe, unde ne aștepta coana Didina Cantacuzino, aprigă culturalizatoare a maselor, dar nu și a băieților
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tră, mult stingherită Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a moravu rilor din acest târg străvechi, În care nici o piatră nu se clintise de la locul ei de sute și sute de ani, rămăsese și ea nezdruncinată, Încremenită În prospețimea, nevătămată și ea, a cerului și a aerului, a apelor și a pădurilor și a Întreg peisajului de primpre jur, de un farmec necunoscut nouă, celor câțiva, a căror peregri nare pe aceste locuri, fără să ne Întrebe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne-am furișat pe mal, într-un loc ascuns de privirile curioșilor, ne-am dezbrăcat în pielea goală (eu eram pirpiriu, vai, vai, numai pielea și osul...) și ne-am aruncat în apa rece. Bâârr!, am crezut că mor, am încremenit de frig, m-a fulgerat durerea până în creier și până în inimă. Am scăpat cu viață, dar am răcit, zece zile am zăcut în pat, cu temperatură, m-am chinuit de mama focului. În fine, altă trăsnaie a avut loc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea în vreo stație uitată de lume și încremenea acolo ceasuri lungi, nesfârșite, iar ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
defunctului o panglică tricolora, avută de pe vremuri și ramuri de cetina de brad. Momentele erau atât de solemne încât aveai impresia că iar s-au adunat studenții la Arboroasa din Cernautii lor, iar când președintele rostea funebra cuvântare de despărțire, încremeneau toate, iar el parcă devenea un mag din alte vremi care a învins timpul. Cei străini, care știau puțin despre Arboroasa și despre membri ei, se minunau cum de se păstrează peste ani un jurământ al studenților bucovineni, atât de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]