4,849 matches
-
acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre suspine, fetița. Apoi, un zâmbet luminos, își face loc pe chipul ei: Așa că și fetița-doctorița, s-a încurcat la poezie. Dar cred că n-am s-o pedepsesc. Nici măcar n-am s-o cert. Poveștile bunicii E miezul zilei. O după-amiază frumoasă, plină de soare și voioșie. Poate cea mai frumoasă dintre toate. Dacă prietenii noștri ar ști
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lume: ca să-i fie durerile mai ușoare, Sorina îi dădea - după ce pleca asistenta păpușile ei cele mai dragi, cărțile ei cele mai viu colorate - fără să mai țipe la el: „Vezi, să nu care cumva să le rupi, că ai încurcat-o cu mine!” - îi cânta și-i spunea cântecele și poeziile cele mai frumoase. Însă, de la o vreme, nimeni nu știe ce s-a întâmplat; Sorina s-a schimbat mult. Mereu pe harță e pusă, încât Sorin, ca să n-o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
alteori, el era cel care-i aștepta pe ei. Au ajuns pe imaș. Vitele, toate, se odihnesc. Bunicul stă de vorbă cu fiecare, împarte ici o mângâiere, colo o dojană... Apoi, se duce la Pădurean, vițelul mai mare; și-a încurcat rău de tot funia cu care-l legase bunicul ca să nu dea iama cine știe pe unde. Nici la izvor nu mai ajunge să bea apă. Zăbăucul! Copiii stau și ei de vorbă cu prietenii lor, chiar dacă aceștia-s necuvântători
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
neștiutor, s-a așezat la sfat cu batrânul an vechi care-și împlinise sorocul: Și cum am să știu eu să orânduiesc, așa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am să încurc ploile cu omăturile, zilele de arșiță și de zăduf cu înghețurile și cu vântoasele. Că aici în traista asta plină văd că am de toate. Am să le scot și eu cum mi-or veni la îndemână... Nu se cade
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oamenilor despre omăturile care vor veni. Copiilor le dăruiesc nuci, gutui, mere, pere, prune, struguri și le deschid porțile școlilor. Numele meu este Toamna! Așa-i că acuma nu mai ți-e frică? Așa-i ca n-ai să mai încurci zilele pe care le porți în traistă? a întrebat, cu glasul său cel gros, Anul cel Vechi. Nu, uncheșule, anotimpurile au să mă ajute să țin rânduiala cuvenită, a răspuns cu voie bună Anul cel Nou. ” Cerințe: 1. Citiți cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un final. Sunt Walter din Mandalay, de la Golden Land Tour... Bennie se ridică brusc În capul oaselor. Mandalay! —Am stabilit o Întâlnire cu domnișoara Bibi și grupul ei, pentru dimineața aceasta, În vamă. Mă tem că cei de la hotel au Încurcat camerele. Mi-au dat legătura la dumneavoastră În cameră. Îmi cer scuze dacă am greșit. Sunteți cumva domnul Chen? Bennie era acum treaz de-a binelea, cu gândul În zece părți. Cine era tipul? Își Înșfăcă notițele de la agenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
copacul mare căzut cu Încrengătura de rădăcini imense. Dedesubt, erau prinși copaci mai mici, cu crengile ieșind de sub el ca niște mâini rupte. —O, Doamne, Îi spuse Bennie lui Pată Neagră pe un ton sarcastic-siropos. Dar știu că nu te-ncurci când vine vorba de marșuri forțate. —Mulțumesc, spuse Pată Neagră. —Când o să ajungem la locul acela? Întrebă Vera. —Curând, răspunse Pată Neagră. Mai mergem puțin pe aici. Curând, spuse Vera oftând și făcându-și vânt cu eșarfa. Asta a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se întâmplă să mai rămân și după program sau să fiu chemat la muncă în toiul nopții. Nu prea des, doar de câteva ori pe an. Trebuie să fii un șofer foarte bun. Dacă îți fură altă televiziune știrea, ai încurcat-o. Nu merg cu viteză mare, dar caut rute ocolitoare, mai puțin aglomerate. Când am timp liber, mă uit pe harta orașului și memorez cât mai multe rute. Știu să ajung cam în fiecare colțișor al Tokio-ului, chiar dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o parte a ei care nu e în suferință. - Bună ziua, spun eu. - Bună ziua, răspunde Shizuko. - Buazia, se aude. Mă prezint pe scurt. Fratele ei mă ajută. Shizuko încuviințează. A fost înștiințată dinainte de vizita mea. - Întrebați ce doriți, spune Tatsuo. Mă încurc. Oare ce ar fi mai bine s-o întreb? - Cine te tunde? Asta a fost prima întrebare. - Asistenta, mi-a răspuns. S-a auzit ceva de genul Aienta, dar în acest context e foarte ușor să ghicești cuvântul. Răspunsul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
te obișnuiești cu mirosul și, treptat, nu-l mai simți. Am vrut să ies prin spate. Lângă casa de bilete erau mulți oameni care se plimbau de colo-colo sperând că între timp o să plece vreun metrou. Și eu eram cam încurcat din cauza faptului că se oprise metroul, așa că am făcut același lucru. Erau câteva persoane, în casa de bilete și în camera de odihnă a observatorilor din stație, care se simțeau rău. Cam trei sau patru. Era și un domn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plăceau. Dacă se întâmpla ceva, nu primeai un sprijin moral. Omul e slab, deci are nevoie de ceva pe care să se bizuie. Dacă în aceste momente ți se oferă un răspuns, e nemaipomenit. Chiar și la firmă când mă încurc în decizii și șeful îmi spune: «Fă așa!», mă simt relaxat. Orice s-ar întâmpla, superiorul e responsabil. Poți să fugi de responsabilite. Am impresia că această trăsătură caracterizează în special generația mea. Asta nu înseamnă că adepții sectei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa că am răspuns: «Se pare ca a fost o explozie, deci ar putea dura mai mult.» Dimineața, la Kodemmachō, sunt mai mulți oameni care coboară decât cei care urcă. Stația era plină. Au fost câțiva pe care această problemă îi încurca și au coborât. În rest, toți au rămas înăuntru. Cred că am stat cam douăzeci de minute acolo. Metroul care venea după al meu se oprise între Akihabara și Kodemmachō, iar noi le stăteam în drum. Apoi cei de la Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Aveam multe răni. Rulam cu mâna carton sau hârtie groasă. Asta mi-a afectat mâinile. Pentru un muncitor de acolo era un motiv de mândrie dacă își pierdea un deget. Regulamentul spunea să acoperim aparatele cu un material, însă ne încurca în timp ce lucram. De aceea îl scoteam. Normal că se produceau accidente. Știu pe cineva care și-a rupt intenționat un deget, inelarul, de la a doua falangă. Era un tip căruia îi plăcea foarte mult să schieze. Nu avea bani. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
termin în martie. Am discutat și cu «fratele mai mare» din Aum și mi-a spus: «Nu trebuie să te pripești. Ar trebui să mai muncești un an, să-ți închei obligațiile și apoi să te muți aici.» Eram destul de încurcat, dar m-am hotărât să continui viața asta încă un an. Totuși, am continuat antrenamentele, am fost absorbit în astral, subconștientul a ieșit la suprafață și simțul relității s-a diminuat. Când se întâmplă așa ceva, trebuie să fii distanțat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sistem. Nu acceptam totul ca fiind bun. Pe deasupra voiam să mă adaptez modului de viață din Aum și m-am aruncat cu capul înainte, în timp ce o parte din mine s-a retras și privea totul cu suspiciune. Mă simțeam tare încurcat atunci când eram întrebat: «Cum de nu v-au controlat mintea cei din Aum, domnule Takahashi?». Cu alte cuvinte, în dorința mea de a descoperi o religie pentru mine, în primă fază m-am agățat de secta Aum. Nu am locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
putut face asta cum trebuie. Pot scrie despre o față a răului. De exemplu: păcat, violență, minciună. Însă, nu pot desena silueta răului în complexitatea ei. Ideea asta m-a obsedat și în timp ce scriam Underground. Kawai: Eu am fost tare încurcat când am scris cartea Copiii și răul. De fapt ce este răul? Este ușor să scrii dacă începi de la legătura dintre rău și creație. Dacă în timp ce scrii, ești întrebat: „Chiar poți să definești răul de care vorbești acolo?“, te blochezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost Ministru de Finanțe (1980-1982) și Ministru de Externe (1991-1993). Persoană care recită povești, acompaniat de shamisen (un instrument japonez, asemănător cu o chitară cu trei corzi). În japoneză aceste cuvinte să pronunță asemănător și este posibil să le încurci. Pastă făcută din soia. Echinocțiul de Primăvară Emanuel Swedenborg (20 ianuarie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1688" \o "1688" 1688 - HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/29 martie" \o "29 martie" 29 martie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1772
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mulți i-a minunat cu întrebarea lui; după ce intra respectuos în cabinet, cu mâinile frământând de zor ceva în față, că auzise el că nu e bine să mergi la doctor așa chiar cu mâna goală, văzându-l așa de încurcat, îl întrebau: - Ce ai dumneata? Ia să vedem! - De avut nu am nimic, dom' doctor! - Păi atunci de ce ai mai venit la mine? La doctor vii numai dacă ai ceva, mănțelegi ... - Păi la mine problema e că nu am ceva
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
serviciile vrăjitorești sunt cu mult mai extinse și aproape atotcuprinzătoare. Trebuie să le spui numai ce te supără și la prețul corect te tratează pentru orice. Mai ales femeile sunt cele care apelează cu încredere la vrăjitoare. De exemplu te încurcă niscai procese cu rudele pentru o moștenire, te supără ficatul și că ai impresia că nenorocitul bărbată-tu are o amantă. Imediat vrăjitoarea din fața ta îți spune sfătos că ea e specialistă în câștigarea proceselor și îndepărtarea pe veci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sunt pui de evrei sau nu, precum H. R. Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de gunoi ca pe o vechitură care ne încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2 din 2002 ale revistei Flacăra și republicat în nr. 8, august 2006 al revistei Idei în dialog putem citi negru pe alb
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tuturor îndrăgostiților), episcopul a fost denunțat, (probabil de securiștii din sistem, prieteni de-a lui Voiculescu) și adus în fața tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului, (păi ce credeați altfel? Pe timpul acela nene, judecătorii nu se încurcau atât de mult în procedură, și una, două, te și dădea pe mâna călăului care, foarte grijuliu ca tu să ajungi cu bine direct în calendar, ca martir, își făcea cruce și hârști, cu cuțitoiul). Cei trei tineri convertiți, (rămași
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că nu trebuie să glumești niciodată cu proștii și cu gloabele literare, dacă nu vrei să te umpli de bucluc, fiindcă orice prost sau gloabă literară consideră că are dreptatea lui, o dreptate ciudat înțepenită ferm între cuvinte, precum se-ncurcă, curca-n lemne. Totuși, aș face un apel către dragii noștri parlamentari, să promoveze o lege, prin care toți cei care sunt lipsiți de simțul umorului, să fie luați în evidența persoanelor cu dizabilități (acum nu se mai zice, handicapați
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
uneori plictiseală. Atâta pagubă! N-are nici bani, nici frumusețe, inteligența ei este așa de puțin personală că se mulțumește numai să-mi repete observațiunile mele. E deseori comună și găsește plăcerea între cei comuni. Neîntreagă la minte, uită, se încurcă, greșeste, nu pricepe, cu toate că aprobă, n-are intuiții... Și astăzi mă gândesc iar la ziua plecării, la un răspuns, la o veste, mă gândesc ce să fac ca să nu mă mai gândesc. Ca să am impresia că nimic nu s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
invitații unde era ea însăși invitată, și că aveam teroare văzând străini în tovărășia noastră, a replicat: - N-o să spuie nimeni nimic, lasă că vorbesc eu. Erau două grupe distincte și Viky făcea naveta între ale, la fel de zâmbitoare. Hacik era încurcat simțindu-se iresponsabil, dar râdea ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Și atunci începu o așteptare enervantă, o curgere înceată a minutelor, o atenție încordată, doar vom auzi vreun zgomot de automobil dinspre drumul de la Cavarna care să anunțe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rezultatul unor raționamente, ci al unor iluminări, intuiții uimitoare, întretăiate cu stângăcii față de unele întîmplări simple ale vieții. Pare un matematician care pe tablă face cine știe ce socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit pe 7 cu 8. Atunci mă revolt: cum nu mi-am dat seama că Ioana avusese tot timpul febră și că nu e capabilă să-mi suporte jeluirile? Nu pot însă să admit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]