10,960 matches
-
Lira dobrogeană” (1933), iar cu D. Găvan, „Talpa țării” (1933). A mai colaborat la „Dunărea”, „Lumina”, „Rod nou” (uneori, sub pseudonimul Kamadeva), „Solia”, „Nenufar”, „Cuget dobrogean”, „Festival”, „Naționalul nou”, unde a fost și secretar de redacție, „Năzuința”, „Flamura” ș.a. Cu înfățișarea lui de star de cinema și cu argumentul unei înzestrări susținute de lecturi serioase, B. devine, de prin 1934, un fel de idol al tinerilor poeți grupați în jurul revistelor „Festival” și „Rod nou”. Deși foarte tânăr, e înconjurat de admiratori
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
disting semne cerești/ în zbieretul vacilor/ în orăcăitul broaștelor posedate de lună/ și se duc la lehuză cu daruri/ ca la o biserică/ de pe ai cărei pereți s-a desprins un sfânt/ și a zburat”. Poezia mitologizează elementele lumii și înfățișările cotidianului, îmbinând arhaicul rural și sacrul creștin, superstiția populară și mitologia clasică, reveria ironic-duioasă și „reflecția”. Lumea (realul) apare transfigurată, populată de făpturi mitologice și zeități coborâte în mijlocul ei; lucrurile (înfățișările) cotidianului parcurg o mișcare misterioasă către ceresc și sacru
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
sfânt/ și a zburat”. Poezia mitologizează elementele lumii și înfățișările cotidianului, îmbinând arhaicul rural și sacrul creștin, superstiția populară și mitologia clasică, reveria ironic-duioasă și „reflecția”. Lumea (realul) apare transfigurată, populată de făpturi mitologice și zeități coborâte în mijlocul ei; lucrurile (înfățișările) cotidianului parcurg o mișcare misterioasă către ceresc și sacru. Poetul „citește” realul/lumea ca pe o carte care vorbește despre o altă realitate: „prin găurile din acoperișul realității / se poate vedea o altă realitate.” Poemele, constituite ca „simetrii negative”, cum
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
, indicând un stil artistic definit în opoziție cu cel clasic, are o dublă etimologie; în silogistica medievală scolastică, denumea o argumentație pedantă, sofisticată; în limbile portugheză și spaniolă, sub formele barroco și, respectiv, barrueco, denumea perlele cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a circulat până către finele secolului al XIX-lea, nu fără a-l păstra, într-o anume publicistică, până azi. În accepție stilistică
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
gingășie al acestei compoziții mai degrabă ludice, imaginată într-un decor edenic, animat de personificări alegorice din mitologia autohtonă. În poemul dramatic Cheleș-Împărat (1923), elementele de basm au o pondere redusă și intervin numai indirect, prim-planul fiind ocupat de înfățișarea unor sentimente și fapte „reale”. O altă „feerie”, Norocul, are ca autor pe B., alături de Gr. de Pantasi. Împreună cu Temistocle Bocancea, a scris și libretul operetei Moș Ciocârlan, pe muzica lui Tudor Flondor (1901). Puțin numeroasele sale texte în proză
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
în literatura lui B. În esență, motivul expresionist al chemării transfiguratoare se menține, tratat însă relaxat, ușor caricatural. Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par o raportare autoironică la nuvela Appassionata. Înfățișarea comună a personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica lui demență”, el se dovedește extrem de lucid și, observator ascuțit, spune într-o formă paradoxală sau bonom-ironică
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
țăranului român, agregate într-o teorie sau o concepție generală. Timpul este perceput atât ca fenomen pozitiv, cât și ca fenomen calitativ. Satul arhaic românesc nu avea despre timp o concepție abstractă, omogenă și cantitativă; timpul era perceput concret, cu înfățișări variate: „timpul e așa ca o viață de om” - spune un informator. Modul cum concepea satul tradițional timpul își avea rădăcinile în credințe magico-religioase. Spațiul (locul) este văzut concret, ca bun sau rău. Locul bun este rodnic, benefic, sfânt, locul
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
Echo de Genève et du Léman”. Descins pe malurile Senei, își găsește timp să publice în „La Libre parole”, „La Brise du soir”, „L’Intransigeant”, „Le Figaro”, „Le Gaulois”, „Le Gil Blas”, „L’Echo de Paris”. Cult, spiritual, cu o înfățișare atrăgătoare, B.-P. se simte bine - și se formează - în atmosfera artistică a Parisului simbolist și decadent. Motivele exacte ale expulzării lui din Elveția și din Franța nu sunt clare. În dosarele poliției geneveze era notat ca „dangereux”. În 1898
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
că afirmă, ci și proclama și chiar celebrează credință Bisericii, pe când cele de rangul doi sunt acceptabile în virtutea faptului că o ilustrează într-un mod adecvat. Mai sunt, desigur, si textele respinse cu totul, că unele «răspândite de cineva sub înfățișarea sfințeniei, spre pagubă poporului și a clerului».“<footnote Constantin Jinga, Biblia și sacrul în literatura, Universității de Vest, Timișoara 2001, p. 34 footnote> Remarcam că analiza scrierilor religioase pornește de la clasificarea acestor opere în canonice, necanonice și apocrife. Astfel, scrierile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
creată la naștere. În cartea Queen Christina, Georgina Masson abordează pe larg acest subiect oferind o serie de mai multe descrieri realizate de persoane care au intrat în contact cu regina și care au fost impresionate de comportamentul și de înfățișarea să. În perioada de tinerețe a Cristinei, Ducele de Guise observa:"Nu este înaltă, dar are un chip plăcut și un spate mare, brațe frumoase și mâini albe. Un umăr este mai mare decât celălalt, insă ascunde acest defect foarte
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Secker & Warburg Londra, 1968, pag. 266 “It did not taken Alexander VII long to realize that this most spectacular of all converts was not going to be a very docile daughter of the Church...“ footnote> (trad. n.) Ultima descriere a înfățișării reginei Suediei aparține unui anonim, intrând astfel în sfera literaturii apocrife:"Are peste șaizeci de ani, este mică de statura, foarte grasă și bondoaca. Pielea, vocea și trăsăturile sunt bărbătești: un nas mare, ochi mari albaștri, o bărbie dublă cu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
sprijinit încă din primii ani de către conetabilul Colonna, mare prinț și duce. Acesta a ajutat constant familia Mazarin atât din punct de vedere financiar, cât și moral, încurajându-l pe tânărul Mazarin să studieze. Băiatul, datorită aspectului sau îngrijit și înfățișării prezentabile, a devenit repede bun prieten cu copiii caselor nobiliare italiene. În același timp era dedicat familiei, mai ales că în acele timpuri primul născut trebuia să împartă cu tatăl în mod egal responsabilitățile privind creșterea, educarea și asigurarea unui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ministru și prezumtiv soț, a fost tatăl. Levi crede că Ludovic al XIII lea era impotent, iar primele sarcini ale Anei au fost tot rezultatul infidelității acesteia, de exemplu cu Buckingham. El crede ca Ludovic al XIV-lea semăna la înfățișare și la abilități mai mult cu Mazarin decât cu Ludovic al XIII-lea, și că viitoarea lui «nesiguranță» se datora faptului că știa că este nelegitim[...]. Cea mai mare provocare a fost să-l convingă pe suspiciosul și răzbunătorul Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
macerată în spirt să execute numărul acela de acrobație sonoră: - Ce mai faceți, Charlota Norbertovna? Bunica îi răspundea la salut, ba mai și schimba cu Gavrilici câteva cuvinte nu lipsite de intenții educative ascunse. Curtea avea, în acele momente, o înfățișare cu totul aparte: băbuțele, alungate de furtunoasa intrare în scenă a bețivului, se refugiau pe treptele casei mari de lemn din fața imobilului nostru, copiii se ascundeau pe după copaci, la ferestre se vedeau fețe jumătate curioase, jumătate speriate. Iar în arenă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochiul, în timp ce ne vorbea despre cinematograful nostru: „Biserica asta decapitată...” Și am văzut înălțându-se deasupra clădirii îndesate (al cărei trecut ne era necunoscut) silueta zveltă a unei cupole aurite și a unei cruci. Mult mai mult decât hainele sau înfățișarea ei, semnele acelea mărunte ne arătau cât era ea de deosebită. Cât despre franceză, o consideram mai degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu știam, pe atunci, cu ce semănau potârnichile și ortolanii aceia faimoși). Pur și simplu, clipa aceea care era în mine - cu luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu puteau, strângând ușor din pleoape, să pătrundă în ziua aceea plină de miresmele proaspete ale algelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să cumpere mult mai multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și de strada aceea noroioasă, și de ostașii bătrâni condamnați să cadă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Era ca și cum, de pe creanga lui, ar fi interceptat gândurile mele febrile! Mi-a întins mâna, m-am cocoțat lângă el. Copacul acela era un adevărat post de observație. Văzută de sus, unduirea sutelor de trupuri înlănțuite avea cu totul altă înfățișare. Părea în același timp absurdă (toate ființele acelea care băteau pasul pe loc!) și dotată cu o oarecare logică. Trupurile circulau, se uneau în timpul unui dans, se despărțeau, uneori rămâneau lipite unul de celălalt de-a lungul mai multor cântece
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
locuibil. Și, cu cât era mai aproape luna mai, cu atât sporeau inconștiența aceea fericită, nebunia aceea cheltuitoare. Am început să cumpăr de la negustorii de antichități mici obiecte vechi care, potrivit ideii mele, aveau să dea suflet acelei camere cu înfățișarea prea obișnuită. În prăvălia unui anticar, am găsit o lampă de masă. A aprins-o ca să-mi facă o demonstrație, eu mi-am imaginat chipul Charlottei la lumina acelui abajur. Nu mai puteam să plec fără lampă. Am umplut etajera
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
patognomonice; c)tentative referitoare la cunoașterea constituției, temperamentului și a caracterului; d)tentative privitoare la destin (metoposcopia lui G. Gordona, în sec. XVII) (A. Athanasiu - Tratat de psihologie medicală, Editura Oscar Print, București, 1998). În medicina clasică, se deosebesc unele înfățișări tipice ale figurii, indicatoare de diagnostic și prognostic. Facies hippocratica, caracteristic pentru apropierea morții. Nasul este ascuțit, ochii înfundați, tâmplele scobite, urechile reci și căzute; pielea frunții are aspect de pergament și este uscată; pielea feței este palidă sau plumburie
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ea, neci nu știe ce e amorul. Ș-apoi, Alecule... tu o iubești... Dac-o iubești... las-o să moară fericită... netulburată... Ea nu știe că o să moară... ea e veselă... De ce să-i turbur[i] veselia câtorva zile cu înfățișarea ta cea tristă, cea cernită... Ea-i veselă ca o copilă ieșită din pension... Râsul îi stă atât de bine... E o veselie tristă... Apoi azi își pune costumul ei cel scurt și iese la primblare... poate pentru ultima oară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul de amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din toate ordinele bogate și sărace: camaldulii, în haine albe ca zăpada, mergea în capul cortegiului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său cel mai nalt, la cel mai nalt al său rezultat. Și fiindcă drama are de fundament individualitățile ce se desfășoară dinaintea noastră prin a cărora exemplu (Ineinandergreifen ) reciproc apare ideea poetică a întregului, de aceea artea dramatică își propune (înfățișarea) manifestarea artistică și-n sensul poetului a (formelor) figurelor create de fantazia liberă. Așadar artea dramatică (crează) constituie, cum s-ar zice, corpul cel viu al poeziei dramatice, aducând la claritate sensibilă și la viață caracterele dramatice născute de fantazie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
und Vermogenheit). Materialul muzicei e tonul, a poeziei cuvântul (vorba). Aceasta, materia în sine cea mai spirituală, pe care ea-l întrebuințează pentru dezvelirea fantaziei poetice, face din ea cea mai înaltă și cea [mai] coprinzătoare (copioasă) din arți. Artea înfățișări dramatice, ca realizatoarea (Verwirklicherin) celei mai nalte specii de poezie, are întreagă personalitatea omului de material al ei. Prin mijlocul aceleia ea (rezolvă) dezleagă în același (sens) înțeles tema ei (Aufgabe), precum și le rezolvă și pictura prin lumină e coloare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]