2,537 matches
-
economică a orașului, îndepărtând pericolele și imprimând amprenta împăratului. Să reținem, în sfârșit, așa cum ne amintește Alain Corbin, că reglementările sanitare din mediul urban fuseseră, încă de la începutul secolului al XIX-lea, de inspirație industrialistă. "Trebuie impuse limite" pentru "asigurarea înfloririi meșteșugurilor orașelor și artelor", citim în raportul anului XIII. Starea de incertitudine, lupta continuă între fabricanți și vecinii lor, indecizia permanentă în privința soartei unui așezământ paralizau, îngrădeau eforturile de dezvoltare și stingeau puțin câte puțin curajul și capacitățile meșteșugarilor"4
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și în zonele Renovărilor urbane. Ele sunt emblematice pentru ambiția lui de a dirija dezvoltarea urbană. În interiorul ZUP, statul și colectivitățile locale dispuneau de un drept de preempțiune în cazul vânzării terenurilor și puteau schimba prețurile cerute. Această situație favoriza înflorirea unui urbanism operațional, ce se distingea de urbanismul reglementativ. Acesta din urmă determina, pentru diferitele parcele ale teritoriului comunal, reguli de folosire a solului care intrau în contradicție cu inițiativele private în materie de construcții; vocația rămânea aceea de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în zonele rezervate operațiunilor de urbanism operațional permitea puterilor publice să negocieze cu micii speculanți ai burgheziei mici și mijlocii. Dar și marile operațiuni de urbanism operațional, în mod paradoxal, au permis speculațiile funciare. Timpul cerut de realizarea ZUP încuraja înflorirea unor operațiuni întreprinse de investitorii privați; aceștia sperau să beneficieze și ei de solvabila cerere de locuințe și să încorporeze în prețul de vânzare sau de închiriere și amenajările finanțate de puterea publică. De fapt, nu era nevoie să fii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
comisii și proceduri oficiale de consultare 478 până la înființarea consiliilor de cartier, devenite obligatorii pentru orașele de peste 80 000 de locuitori prin legea din 27 februarie 2002 cu privire la democrația de proximitate, recunoașterea acestei mize civice s-a tradus printr-o înflorire a organismelor de participare democratică presupuse că ar face ca acțiunea publică locală să câștige în eficacitate și legitimitate. Asistăm, totuși, la o veritabilă democratizare a modului de conducere a orașelor? Observațiile privind instituționalizarea participării suscită circumspecția analiștilor. Raportată la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de vînt. Erai surprins să vezi cît de drăgălașă se înfățișa, înconjurată astfel: nu arăta la fel de bine cît timp se mai află pe copac. Micul obiect țepos stîrnea atunci mai degrabă un sentiment neplăcut, amintind faptul că trecuse deja vremea înfloririi. Acum însă, făcea o impresie plăcută, cu totul aparte. N-o puteai neglija, trebuia s-o iei în seamă"4. 2.Stări totale În mod intenționat, aceste exemple de stări individuale nu au fost alese printre cele mai simple. Caracteristica
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
viticultorii francezi în așteptarea reînnoirii și urcării sevei; sfântului Werner sau Wernher 93, podgorenii germani (în special cei din Renania) îi cereau pe data de 19 aprilie o protecție contra înghețurilor tardive și îl rugau să le asigure o bună înflorire; de la sfântul Guy (numit de asemenea și sfântul Vitus: de la latinescul vitis, "viță-de-vie"), sărbătorit pe 12 iunie, martirizat în Italia la începutul secolului al IV-lea și ale cărui moaște au fost mutate de împăratul german Carol al IV-lea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
după distrugerea orașului punic, "ce va fi Roma fără dușmanii săi?". 47 F. Braudel, La Méditerranée. L'espace et l'histoire, Champs-Flammarion, nr. 156, Paris, p. 109. 48 Potrivit geografului grec Strabon, populația Cartaginei se ridica în perioada de maximă înflorire la cifra de 700 000 de suflete. Locul se găsește astăzi în periferia extinsă a Tunisului (ruinele sunt la 16 km). 49 H. Monteilhet, Néropolis. Roman des temps néroniens, Julliard/Pauvert, Paris, 1984, p. 156. 50 Termenul roman "colonie" traduce
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de fapt o activitate extrem de intensă. Aceasta se realizează atât prin calitățile nonverbale ale dascălului, de utilizare a infantilizării, cât și a unui anume fond muzical. Efectele ei sunt: activarea tuturor proceselor intelectuale, (inclusiv o hipermnezie), stimularea creativității și o înflorire a întregii personalități. De exemplu, pentru însușirea primului nivel al unei limbi străine durata cursurilor este de aproximativ patru săptămâni, cu câte patru ore pe zi, la sfârșitul cărora individul dispune de aproximativ 2000 cuvinte, suficiente pentru a se descurca
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
mult mai Înaltă și mai veche decât romanii, aceștia din urmă au preluat multe lucruri de la cei Învinși: poezia, teatrul, sculptura, dansul și muzica. Au Învățat multe de la etrusci și cretani. Ulterior a existat și la Roma o epocă de Înflorire a artelor, Însă ea nu a atins niciodată culmile artei grecești. Cu Roma se Încheie istoria lumii antice și Începe totodată aceea a Europei, perioadă denumită evul mediu. Considerându-se a Începe, În general, În anul 423, când creștinismul a
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
și pe meșteșugari, Îndeletnicindu-se ei Înșiși, cu deosebită plăcere, cu muzica. Seara, după muncă, se adunau ca să cânte. Aceste reuniuni se transformaseră În adevărate asociații care luară În mai multe orașe numele de „maeștrii cântăreți”. Era o vreme de Înflorire generală. În casele burghezilor se făcea muzică cu viole, lăute, violoncele ș.a. sau se cânta din gură cu acompaniament de flaut sau clavicord. În catedralele catolice muzica luase și ea o formă impunătoare, fiind cântată pe mai multe voci și
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
multe voci, polifonia; mai multe melodii răsună În același timp și se Împletesc Într-un ansamblu artistic ce pune față de executanți și de auditori exigențe mult mai decât cântul gregorian și cântecul trubadurilor. Muzica trece printr-o epocă de strălucită Înflorire. O dată cu lucrările corale, instrumentele muzicale dobândesc și ele o importanță tot mai mare. Ele capătă un sunet din ce În ce mai frumos și posibilitățile de a le combina devin mai bogate. Curând muzica instrumentală, care până atunci nu fusese decât un suport al
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
apărut în acest an la Editura Tineretului, într-un tiraj de invidiat: 22.000 exemplare, tiraj rezervat doar consacraților și foarte rar debutanților în roman. „Un roman valoros al unui tânăr scriitor” conchide S. Damian 29 în Contemporanul. Pe drumul înfloririi gospodăriei agricole colective își întitulează Silvian Iosifescu 30 cronica literară. Același înalt diapazon analitic și în Almanahul literar 31 din Cluj și Iașul nou32. Se pare că, în fine, unul dintre gravele neajunsuri ale prozei realist-socialiste, figura palidă a personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Mariei Banuș, autocritică pe care a considerat-o superficială și formală. Vorbitorul a arătat că scriitorii nu se pot dărui numai pe jumătate cauzei revoluției. Ei trebuie să dea tot ce au mai bun în lupta pentru fericirea poporului, pentru înflorirea patriei (...). Nina CASSIAN s-a oprit, în cuvântul său, la dezbateri asupra problemelor poeziei de care, după părerea ei, referatul nu s-a ocupat în suficientă măsură (...). În legătură cu propria sa creație, vorbitoarea a arătat că multe din poeziile ei plate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Jebeleanu (...). Lichidând munca sectară, combătând izolarea și individualismul, condamnând desconsiderarea nihilistă a problemelor teoretice, să întărim personalitatea colectivă a scriitorilor și a criticilor literari, colaborarea lor în muncă, să abordăm cu curaj problemele creației literare, pentru a ajuta efectiv la înflorirea ei”. Nu știm în ce măsură Uniunea Scriitorilor și-a îmbunătățit activitatea organizatorică, dacă într-adevăr secțiile sale s-au transformat în acel cadru tovărășesc, favorabil, unit, necesar, de concepție, gândire și elaborare colectivă a creației - pentru că presa nu mai dă informații
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
datele statistice trebuia să înfățișeze numai... o jumătate de chiabur. Iată la ce absurdități se poate ajunge, dacă aplicăm consecvent criteriul statistic în locul spiritului realist al tipizării! Aceeași greșală și aceeași argumentare naiv-aritmetică se întâlnește și în cronica Pe drumul înfloririi gospodăriilor agricole colective de Silvian Iosifescu, din aceeași culegere de articole. Când oare este necesar să apară într-un roman mai mulții chiaburi? În Mitrea Cocor de M. Sadoveanu morarul Ghiță Lungu este singurul chiabur (...). Prezența mai multor chiaburi într-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din literatura rusă și sovietică. În literatura română contemporană, reportajul literar are un reprezentant eminent în Geo Bogza, remarcabil în special prin volumele sale Țara de piatră și Cartea Oltului (...). În literatura noastră nouă, reportajul literar se află în plină înflorire. Scriitori ca Geo Bogza, Petru Dumitriu, V. Nămolaru, Ion Istrati, Gh. Cristea, Mihu Dragomir, M. Rohan, Ieronim Șerbu, Petru Vintilă - au înfățișat aspecte grăitoare ale mersului nostru avântat spre socialism. Experiența reportericească le este acestor scriitori de cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ziare și reviste. Apoi, înarmat în acest fel, va relua lectura nuvelelor. Va zăbovi câteva clipe asupra aspectului bizar al Cărții Poporului, își va da seama totodată, mai ales din cercetarea periodicelor că în afara nuvelei propriu-zise, literatura a cunoscut atunci înflorirea unor genuri apropiate, ca schița, reportajul literar etc. Nicolae Popescu va trage apoi o primă concluzie: - Proza de mai mică întindere a cunoscut în acele timpuri o înflorire mult mai mare decât romanul. Tematica ei a fost mai apropiată de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ales din cercetarea periodicelor că în afara nuvelei propriu-zise, literatura a cunoscut atunci înflorirea unor genuri apropiate, ca schița, reportajul literar etc. Nicolae Popescu va trage apoi o primă concluzie: - Proza de mai mică întindere a cunoscut în acele timpuri o înflorire mult mai mare decât romanul. Tematica ei a fost mai apropiată de problemele centrale ale timpului, de lupta poporului muncitor pentru socialism. Ceea ce nu-l va împiedica să facă o serie de adnotări critice: - Realitatea, așa cum apare ea din lectura
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și a dezvoltării întrecerii socialiste, în opera celei mai stricte respectări a intereselor private, în desfășurarea continuă a democratismului socialist, a criticii și autocriticii bolșevice, în stârpirea birocratismului. Și într-adevăr, de la ivirea ei până în prezent, când este în mare înflorire, literatura sovietică răspunde comandamentelor de mai sus. Spre a da numai câteva exemple amintesc că în 1930 Mihail Șolohov a scris Pământ desțelenit în scopul de a contribui la transformarea socialistă a agriculturii și a ajuta pe cei 25.000
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fenomenelor, Istoria Medicinei facilitează înțelegerea etapei actuale și ne ajută să întrezărim perspectivele de viitor ale medicinei. Prezentarea doctrinelor medicale se nuanțează cu prezentarea personalităților cu rol crucial în progresul medicinei. Înțelegând rolul major pe care-l au perioadele de înflorire economico socială asupra științelor și culturii, Istoria Medicinei invocă și ilustrează și în acest context dezvoltarea medicinei. Între empirism și asistența medicală științifică, se înscrie dorința omenirii de sănătate și efortul medicinei de a răspunde acestui deziderat. Cei mai mulți istorici ai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Medicinei invocă și ilustrează și în acest context dezvoltarea medicinei. Între empirism și asistența medicală științifică, se înscrie dorința omenirii de sănătate și efortul medicinei de a răspunde acestui deziderat. Cei mai mulți istorici ai medicinei, localizează începuturile ei în Grecia, în înflorirea Heladei. Sunt destui cercetători însă, care situează gândirea, înțelepciunea, logica medicală cu mult înaintea elenilor, afirmând că au fost medici și chiar un început de gândire medicală, cu multe mii de ani înainte de a fi apărut primul medic grec. în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Hygieia, zeița sănătății, la greci, și din al cărei nume provine Igiena (Hygienia), ramură a medicinei preventive. Se știa că-n începuturi, această zeiță a fost un concept, cel de curățenie, care s-a făcut atât de prezent cu înflorirea culturii și civilizației elene, încât a fost zeificată pentru binefacerile sale, privind prelungirea și salvarea vieții. Ca zeiță și-a impus cultul în Epidaur mai întâi și ulterior la Atena, ca azi, să se impună în mod conștient în toată lumea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secole, care secerau mii de vieți indiferent de vârstă și condiție socială, starea de prostrație ce a caracterizat omenirea în această perioadă, a lăsat curs liber tuturor credințelor și superstițiilor slăbind încrederea în medici. în această perioadă se constată o înflorire a magiei, a misticismului în căutare de ajutor în supranatural. în mod direct sau indirect, creștinismul exercită o acțiune extrem de importantă asupra dezvoltării medicinei în această epocă. Credința care se răspândește din ce în ce mai mult la aceste popoare la care sensibilitatea mistică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru a fi studiate în Academiile Medicale sub formă de compendii. Așa s-au format de-a lungul secolelor, serii de medici care au studiat la patul bolnavului, dar și în biblioteci și laboratoare. MEDICI CERCETĂTORI îN EVUL MEDIU RĂSĂRITEAN Înflorirea medicinei și a culturii în Bizanț a redus treptat activitatea în celebrele Atena, Alexandria și Roma. Limba greacă urca spre zenit în detrimentul limbii latine. Pentru Alexandria expansiunea arabă i-a fost fatală. Incendiile din 390 și mai ales cel din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]