5,200 matches
-
ca să sun la veterinarul local. ― Bună ziua, spun eu cât se poate de veselă. Sunt Jemima Jones, de la Kilburn Herald. Aveți idee cum se îndepărtează mirosul de pipi de pisică de pe draperii? Jemima Jones deschide ușa de la intrare, și imediat îi îngheață inima. În fiecare zi când se întoarce acasă cu autobuzul, își încrucișează degetele grăsuțe și se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și pace, pentru ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și se uită la oamenii frumoși dinăuntru, gândindu-se că într-o bună zi și ea va fi îndeajuns de slabă pentru a li se alătura. Și apoi îi vede. Ben și Sam, stând pe canapeaua din spate, iar Jemima îngheață, gura i se deschide într-o răsuflare întretăiată. Ben și Sam se înțeleg la fel de grozav pe cât pot s-o facă două persoane care nu au altceva în comun decât atracția reciprocă. Sam flirtează fără rușine, iar Ben se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de fericire și armonie. Nu cred că ne-am mai simțit așa de bine înainte, și probabil c-am putea s-o ținem așa ore întregi, doar că vraja este ruptă de sonerie. Iar mie îmi vine rău. Îngheț. Toate înghețăm. ― Mă duc eu, zice Sophie, și nici măcar nu încerc s-o opresc când aleargă pe scări în jos și deschide ușa. Mă uit pe furiș în jos spre parter. O să mă distrez. ― Bună, spune Ben, sprijinindu-se de tocul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
detaliu, pot să simt fiecare apăsare a brațului lui Ben pe corpul meu. ― Tu ești singura mea prietenă, îmi spune el, întorcându-se și îngropându-și fața în umărul meu. Te iubesc, Jemima, mormăie el în bluza mea, iar eu îngheț. Și lumea stă în loc. ― Ce-ai spus? întreb eu șovăielnic, convinsă fiind că am auzit greșit. Atunci Ben se uită fix la mine pentru câteva secunde, și mă sărută cam cum l-a sărutat Sophie pe el - Sophie care între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pâlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de vieață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate și totul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
umbra în care-oiu fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți - Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini, Și când se va întoarce pământul în pământ, Au cine o să știe de unde-s, cine sunt? Cântări tânguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu aș vrea ca unul, venind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un mesager de la seniorul Ishida. Nici la moartea unchiului său, samuraiul nu primise nici un cuvânt de compătimire din partea seniorului Ishida, poate din pricină că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să se înfrâneze. Riku își dădu cu părerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se înșira până în depărtare, iar ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale, pământurile roditoare de aici erau mult mai întinse și puteau fi lesne udate. Șanțul cu apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite de zăpadă, iar din streșini atârnau țurțuri de gheață ca niște dinți albi. Lăsându-l pe Yozō în grădină, samuraiul așteptă vreme îndelungată pe podeaua de lemn a anticamerei. — Roku? îi zise cu glas răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
va însoți El. Se auzi dintr-o dată în spate glasul pierit al lui Yozō. — De aici încolo... vă va sluji El. Samuraiul se opri în loc, se uită înapoi și își plecă adânc capul. Apoi se îndreptă de-a lungul coridorului înghețat către sfârșitul călătoriei sale. Se hotărî ziua execuției. Cu o zi înainte, Velasco și Luis Sasada primiră permisiune specială să se spele și să se schimbe în haine de temniță noi sub supravegherea temnicerilor. După cum spuneau temnicerii, și acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capul pe jumătate sfărâmat, târându-se către Wilson la marginea ierburilor, și omul cu fața roșie Încărcă scurta și urâta sa carabină, apoi ținti cu grijă - bang! se auzi din nou detunătura și masa de carne galbenă, târâtoare și grea Îngheță și capul mutilat Îi alunecă ușor În față, Macomber, care stătea singur cu arma Încărcată-n mână pe câmp, unde fugise, În timp ce doi bărbați negri și unul alb Îl priveau cu dispreț, știu atunci că leul este mort. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu cearta și cu nebunia, era fercit să fie din nou acasă, cei de la birou Îi trimiteau corespondența acolo. Așa că Într-o dimineață Îi fu adusă pe tavă scrisoarea ei de răspuns și atunci când i-a recunoscut scrisul i-a Înghețat sângele-n vine și a Încercat să strecoare scrisoarea sub celelalte. Dar soția sa l-a Întrebat „De la cine e scrisoarea asta, dragă?“. Și așa se termină Începutul acelei povești. Își aminti de clipele frumoase petrecute alături de toate, Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
repede. Nu-l mai putea stăpâni și firul se tot desfășura, lăsând să se vadă roata mulinetei, tot mai goală. În timp ce roata se vedea tot mai mult, inima Îi stătu În loc și, sprijinindu-se Împotriva curentului care i se urca Înghețat pe coapse, Nick Își băgă degetul mare de la mâna stângă În mulinetă ca s-o oprească. Era o senzație ciudată. Cum apăsa, firul se Întinse brusc și, dincolo de bușteni, un păstrăv uriaș făcu un salt Înalt. În timpul saltului, Nick Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai putea privi pentru că pasagerul nostru Îi bloca vederea. Cum stătea pe o parte a mașinii, tânărul părea una din statuetele acelea puse În fața corăbiilor. Își ridicase gulerul hainei, Își trăsese pălăria pe urechi și nasul părea să-i fi Înghețat din cauza vântului. — Poate-o să se sature să stea acolo. Pe partea aia mai e și cauciucul de rezervă. — Ei, dacă se sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În restul zilei, soarele strica totul. Ne săturaserăm amândoi de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi, dar soarele ne obosise. Nu puteai să te odihnești În soare. Mă bucuram să fiu din nou jos, departe de zăpadă. Primăvara venise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parte și ieșeam prin alta. Mirosea a piei și a scoarță pentru argăsit și a maldăre de rumeguș. Se-nnegura când am intrat În oraș și acum, că era deja Întuneric, se lăsase frigul și băltoacele de apă de pe stradă Înghețaseră pe la margini. La gară mai erau cinci curve care așteptau să vină trenul, șase bărbați albi și patru indieni. Era aglomerație și zăpușeală de la sobă și un fum rânced umplea Încăperea. Nimeni nu vorbea când intrarăm și ferastra de la ghișeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deranjeze, nu-i nevoie să stai. Mi-am zis că poate e cam amețit și, după ce i-am dat pastilele de unsprezece, am ieșit puțin pe-afară. Era o zi rece și Însorită, pământul fusese acoperit de o brumă care Înghețase, așa că toți copacii golași, tufișurile, boscheții, iarba și pământul, parcă toate fuseseră poleite cu gheață. L-am luat cu mine pe micul setter irlandez, să facem o plimbare scurtă la șosea și pe lângă pârâul Înghețat, dar abia ne țineam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate până să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu abia Îmi țineam echilibrul printre tufele alea Înghețate și elastice, mi-era greu să le nimeresc, așa că am omorât două, pe cinci le-am ratat, și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oarecare acuratețe. Tot În munți, fulgii de zăpadă se așezau câteodată pe morții lăsați lângă camera de prim ajutor, pe partea pe care muntele o proteja de bombardamente. Îi duceau Într-un fel de grotă săpată În munte Înainte să-nghețe pământul. În grota asta a stat un bărbat al cărui cap fusese spart, așa cum se sparge un ghiveci pentru flori, deși se ținea Încă În membrane și-l mai ținea și un bandaj aplicat cu Îndemânare, care Între timp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta a stat un bărbat al cărui cap fusese spart, așa cum se sparge un ghiveci pentru flori, deși se ținea Încă În membrane și-l mai ținea și un bandaj aplicat cu Îndemânare, care Între timp se udase tot și Înghețase, acolo a stat bărbatul ăla cu structura creierului stricată de o bucată de metal care era Înfiptă-n el, a stat o zi, o noapte și Încă o zi. Brancardierii l-au rugat pe doctor să se ducă să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coji, și buștenii decojiți zăceau uriași și galbeni acolo unde fuseseră doborâți copacii din care proveneau. Lăsau buștenii să putrezească, nici nu-i dădeau din drum. Nu-i interesa decât coaja. O duceau la tăbăcăria din Boyne City - traversau lacul Înghețat pe timp de iarnă cu ele și-n fiecare an pădurea se Împuțina, lăsând În urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se burzului Baba Iarna scuturându-și cojoacele de nea și țurturii de gheață. Abia după ce se uită bine-bine, jur-împrejur, a descoperit ghiocelul. — Tu erai? Tu ți-ai găsit să mi te împotrivești? Dacă îmi pun mintea cu tine o să te îngheț la noapte. — Nu vă mâniați, Babă Iarnă și moș Omăt, Ie a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o rază jucaușă cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la ochi și iacată-mă s! Și peste
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ningă. Și, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu și se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniță a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a înghețat-o împreună cu oile și caprele sale. Alții povestesc că despre Baba Dochia se spune că era așa de rea încât și copiii, care cum creșteau, fugeau de ea, pentru a scăpa de răutățile ei. Numai unul singur, un băiat, cel
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bine și, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse și începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeșoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniță cu zloată, de au înghețat și baba și oile, cu Dragomir alăturea. O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-a travestit în păstoriță, urcând
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de piatră, rugăminte ce-i fu îndeplinită. Cerințe: 1.Scrieți o compunere gramaticală în care să folosiți zece adjective. 2. Povestiți în scris una din legendele Dochiei. 3. Folosiți în enunțuri proprii următoarele ortograme întâlnite în text: nu-i, a înghețat-o, i-a fost, c-așa, auzindu-i, făcându-li-se. 4. Alcătuiți propoziții în care să folosiți sensurile opuse ale cuvintelor: a cârti, a pedepsi, rugăminte, frig, Legenda Urieșilor (folclor) Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
an de an oițele sale. Vreme de nouă zile ea urcă și de câte ori îi era cald lăsa câte un cojoc din cele nouă pe care le luase la drum. Dar vremea se schimbă în cea de zecea și Bătrâna Dochia îngheță cu tot cu oițele sale... Cerințe: 1. Ilustrați în enunțuri proprii mesajul textului. 2.Scrieți un dialog dintre Mărțișor și Bătrâna Dochia. 3.Pealizați un portret al Dochiei de 10 rânduri. În Munții Vrancei „Străvechea łară a Vrancei e împărțită în două
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]