4,243 matches
-
fi fiul ei ? Ești fiul ei, poți fi, spune ? Studenta ținea cartea despre Cosimo în mână, alertată de mereu alte citate, ipoteze, provocări, din același vis fără frontiere, chiar când era realitate palpabilă, imediată, de-o hipnotică intensitate. — Privește-o. Înghețată, opacă, în altă lume, unde nu avem acces. Primindu-mă într-unul din coșmarele ei, drept fiu ? Reîntâlnind numele acelui Cosimo, să se gândească la fiul pe care l-ar fi putut avea ! Bătrânul Cosimo i-a făcut portretul ? Încercare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
I-aș murmura, totuși, îndârjit, s-o trezesc, s-o înviu : eliberează-te și eliberează din strâmtoare pe cei care merită, reînnoiește zilele orfanului. Obrazul ei e galben, ca luna. Trenul e pustiu, tărâmul pe care îl străbatem e pustiu, înghețat. Zâmbesc, încerc să zâmbesc, rânjet anapoda care strică înțelesurile. Trenul încremenește, am timp să-mi dau seama că trenul s-a oprit de mult. Sunt părăsit și pieziș. „Învață-ne a socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate, înaintea șanțurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri, în stânga, începe sectorul căpitanului Cervenko... "Ce-o fi făcând oare Cervenko?... Bietul Cervenko..." În față câmpului zăcea neted, pierdut în noapte și biciuit de vântul ce mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Împărtășanie?! Bă, nu te mai uita așa că mi vine să plâng cum am plâns atunci când s-a scufundat titanicul și a Înghețat dicaprio alături de fata aia frumoasă, i-am uitat numele, dar contează amintirea ei. Ea pe plută și el Înghețat. Tiii, ce scenă... Când s-a dus dicaprio la fund am plâns ca un nebun... Dragostea e cu plâns, aflați voi de la mine, nu e cu râs. Voi faceți circ din orice... Tu și cu Gore! Adică n-are voie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adus aminte de zilele În care unu mai era sărbătoare, nu can-canci sau șoubiz sau frecție la tavă. De aia nici n-am mai dormit, când a apărut obama pe sticlă am fost pe fază, m-a luat cu transpirații Înghețate. Să vezi ce film cu bond toarnă ăștia, Gicule, ascultați-mă voi pe mine, Îi simt, au scenariul pregătit. O să-i zică atac În pachiistan sau cu pachiistanul În gamelă sau predă-te, fantoma lu` osama, ceva de genul ăsta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. {EminescuOpIV 33} Crucea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieți-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care-i scopul vieții mele, De ce gîndu-mi e proroc, De ce știu ce-i scris în stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu - Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul tău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce Bagi de seamă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cristal ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
colț, vrând să treacă neobservată. Dincolo de ieșirea din sat străinul frână brusc mașina fără să oprească motorul și i se adresă întorcându-se: - E un timp oribil. Scoate-ți pardesiul și întinde-l să se usuce! Am pornit căldura, ești înghețată bocnă... și fă-te comodă! Se cunoștea nivelul de educație după modul cum învârtea cuvintele, parcă-i poruncea! El aparținea altei civilizații însă acum nu mai conta nimic! Ploaia, înverșunată bătea ca o tobă îndrăcită pe plafonieră; furtuna se pornise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i fusese hărăzit iar bufetul nu a mai fost inclus în circuitul meu turistic, fiindcă de atunci nu mai găseam acolo nimic de glojdeală. Dincolo de absolut - fragmente - România, orașul de la malul mării. Iarna grea și-a aruncat crivățul asupra orașului înghețat, odată cu trecerea ursitoarelor pământului, adunate în fiecare casă unde se nășteau copii. Se certau, șuierau, dar cea mai blândă și mai mare dintre ele a hotărât... și au dispărut grăbite, având multe vizite de făcut ! Se înserase devreme în acea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
departe de jocurile și plăcerile pe care iarna le oferă, cu dărnicie, copiilor. Cele câteva raiduri cu picioarele goale prin zăpada până la genunchi nu ne satisfăceau nici pe departe pe noi, copiii, condamnați să privim iama prin ferestrele mici și înghețate. Aici se cuvine o lămurire suplimentară. Opincile pentru copii erau făcute în casă, din piele de porc neprelucrată (un fel de șorici uscat) care erau puțin rezistente la purtat, dar cu mare atracție pentru pisici. Problemele privitoare la încălțăminte se
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în care Bucureștiul apare ca o metropolă occidentală, plină de feeria neoanelor, de strălucirea autostrăzilor, de cristalinul arhitecturii. Descoperisem librăriile și sălile de expoziție, cenaclurile de pe Schitu Măgureanu și de pe linia lui 89, ștrandurile, Editura Cartea Românească și monstruoasele culoare înghețate ale Casei Scânteii, un București intelectual, sofisticat și răsucit ca un profiterol într-o cupă de argint. Refulasem Triunghiul originar și rețeaua de alunițe emoționale, căci acum, aerisit, colorat, în straturi de cuarț suprapuse, organizat în două emisfere despărțite de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu o mașină de gătit, cu un fier de călcat cu cărbuni, cu un pat de scânduri care-ntr-o noapte s-a prăbușit cu noi trei. Fratele meu a murit de pneumonie tot mergând de-a bușilea pe podeaua înghețată, iar eu abia am scăpat cu zile. Ai mei mâncau macaroane și marmeladă, și mergeau zilnic la o vecină, Victorița, hoața de buzunare, să asculte muzică la difuzor. Fiindcă mama lucra la covoare persane, iar tata era lăcătuș la ITB
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de vreme caniculară. Să nu le mai auzi huruind în minte. Să-ncerci să trăiești mai departe, poate chiar să scrii mai departe. Ruina unei utopii întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, când mă scol foarte devreme și geamurile sânt înghețate până sus, și prin sticla lor deformată ninge înverșunat și strâmb, și când stau încă năuc în bucătărie, cu lumina aprinsă - undeva în adâncul blocului sună un deșteptător - am aceeași viziune de cititor înrăit. Sorbind din cafeaua fierbinte, visez Cartea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înțelept și să-i fac să priceapă. Auta amuți, fulgerat de privirea Marelui Preot. Tefnaht îl întrebă: - Ei n-au robi? - N-au, stăpâne... - Și cine muncește pentru... - Taci! se răsti Marele Preot, pironindu-l pe Tefnaht cu privirea sa înghețată. Tu, Auta, nu le mai spune despre asta nimic. Lasă-i, dacă nu înțeleg. Să mergem de-aici! Preoții le zâmbiră străinilor, neștiind cum să-i salute altfel. Străinii zâmbiră și ei. Cei trei intrară în odăița unde trebuia să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rafinată - amidon pur. Apoi, avem o pungă mare de cartofi bine prăjiți, care adaugă mesei și mai mult amidon, ce devine și mai gras din cauza prăjirii în ulei stătut. În cele din urmă, acest amestec este udat cu un milkshake înghețat mare, adăugându-se, astfel, lapte pasteurizat la carne, amidon și grăsime și câteva linguri de zahăr alb rafinat, pentru ca amestecul să devină și mai lipicios. Este suficient de rău să încălcăm una sau două reguli ale trofologiei la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
acumulează această căldură celulară în Marea de Energie, printr-un exercițiu de respirație extrem de complicat numit tummo-yoga, „Focul din abdomen”. Adepții sunt testați pentru succes în acest tip de yoga, după cum urmează: șed goi pușcă în zăpadă, lângă un lac înghețat, în toiul iernii, în timp ce asistenții udă niște cearșafuri în apa rece ca gheața, printr-o copcă. Cearșafurile sunt, mai apoi înfășurate pe corpul adeptului, iar acesta trebuie să usuce în întregime fiecare cearșaf, cu ajutorul căldurii tummo generate din interior. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mâncare în bucătărie cât să vă ajungă pentru două sau trei zile. Cantitățile mari de alimente proaspete păstrate mai mult de trei zile se strică, se alterează, atrag șobolanii și gândacii și își pierd vitalitatea. Alimentele conservate, prelucrate, păstrate și înghețate care au o anumită perioadă de valabilitate vor dăuna doar per total calității întregii diete prin „caloriile goale” și vă va bloca colonul cu resturi dăunătoare și toxice învelite în mucus. O „bucătărie goală” vă determină să mergeți la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Amărâtul de puțoi s-a șucărit și s-a cărat. Nu te juca cu băieții mari dacă loviturile tale cu tacul nu sunt la Înălțime, iar ale lui Lennox sigur nus: la nici un sport. Așa că acum sunt afară pe străzile Înghețate, cu tovarășul meu Bladesey, care vine În concediu cu mine la Dam. Mi-ar plăcea să mai stau pe aici. Al naibii să fiu dacă nu. Ninge ușor. Prind un fulg de zăpadă și, printre aburii de bere, mă minunez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ajută, ci doar Îi ține portiera și o Întreabă cu nerăbdare În voce dacă se simte bine. Gagicuța are un picior În ghips și se străduiește să se ridice și În același timp să-și pună cârjele pe suprafața aia Înghețată și nesigură. E exact ca... pizda măsii... Mă mișc repede Într-acolo și Îi Întind o mână. — Poți să te descurci? Uite, dă-mi voie... — Mersi... O ajut să se ridice În picioare, iar Gus Îi aranjează cârjele și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fixându-mă cu privirea În timp ce urcă și el Înăuntru. — O să-mi fie bine imediat cum ajung undiar trebui să mergem. Țip la taximetrist: La Clubul Masonic din Edinburgh, În Shrubhill, șofer. Lângă depoul de autobuze. Navigăm În tăcere pe străzile Înghețate. Ședințe scabroase Acolo la club, gagiii se-nghesuie cu toții să intre, căci e marea seară a inițierii. Viitorii noi recruți par emoționați, așa cum ar fi și cazul. Sunt vreo doi gabori puiuți de rezolvat și Încă vreo alți câțiva puțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mereu Împingând contra unei forțe mai puternice. Încercând să umpli o cadă fără dop, dar de pomană, totul se duce. Plec din bar și găsesc mașina. Fac o gargară cu niște apă de gură și o scuip afară pe zăpada Înghețată, uitându-mă cum soluția albastră și limpede lasă urme pe alb. Pornesc motorul și spatele mașinii alunecă În toate părțile În timp ce iau curba. Un bulangiu mă claxonează, da sunt prea matol să-mi pese. Însă munca nu mă mai tentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
băiete, Îi spune Hector cu afecțiune câinelui, pornind motorul mașinii. Potaia se Întinde și Începe să mă lingă pe mână cu limba lui aspră ca glaspapirul. — Te place Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță de gheață, pe urmă printr-o poiențiță și dup-aia coborând dealul spre hambar. Pe măsură ce coboară, poteca degenerează Într-o porțiune de mlaștină noroioasă pe care n-a curpins-o Înghețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]