3,183 matches
-
începu să-și înmoaie elanul și apoi se opri singur. Timpul cursei se înscrisese demult în memoria lui și știa, desigur, când se termina. Copiii se dădură jos unii încă veseli, alții fără prea mare chef, în timp ce cei ce așteptau, înghesuindu-se de nerăbdare, umplură trăsurile și încălecară călușeii de lemn. "Ți-a plăcut, tată?" o întrebai pe Silvia luînd-o în brațe. "Da!", "Mai vrei o dată?" Avu o ezitare... "Mai tîrziu!" zise, înțelesei că nu se omorâse de plăcere și că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atmosferei. Văzut din exterior, părea spațios. În interior, nu găseai nici un spațiu liber. Materiale de tot felul se îngrămădeau prin colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în biți electronici. Materialul venit de curând se acoperea repede de zgârieturi, de umflături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cenușie, fiecare gardă luând poziția de drepți și salutând atunci când Draydart trecea pe lângă el. Încăperea în care ajunseră foarte curând părea să fie destinată recepțiilor cu caracter social. Se aflau acolo mici canapele, fotolii confortabile și mese; numeroși curteni se înghesuiseră în celelalte lifturi șl merseră în spatele lui Gosseyn și al celor doi însoțitori ai săi - comandantul militar și Patru - ocupând poziții în picioare pe lângă scaune. Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
înainte de alegeri ei se întâlnesc în acea încăpere binecunoscută, plină de fum de țigări, dosnică, despre care am auzit cu toții, unde se vorbește în cuvinte din patru litere. Fiecare dintre ei are propria cameră plină de fum, în care se înghesuie vreo două sute de susținători; aceștia își capătă și ei slujbele lor. Grupul conducător este format din prieteni intimi ai Președintelui și, dacă acesta face ceva care nu e pe placul lor, ei încep să răcnească. Gosseyn spuse: - Dă-mi numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
brațe și de groaznicele pupături: ba mă simțeam rău, ba aveam nevoie la toaletă, ba îmi uitasem o carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adunat în grupuri de câte zece, gata să cucerească planeta. Sau poate că, dimpotrivă, clipa eliberării e de căutat mult mai aproape, după 23 august, când comuniștii au adus, odată cu Dr. Petru Groza, mulțimi de degete slave, grele și sănătoase, înghesuite prin bocanci în tancurile sovietice. O divizie întreagă de mercenari roșii, botezată după numele unui haiduc autohton, a luat cu-asalt capitala, invadând Podul Mogoșoaiei și Piața Palatului, Filaretul și dealul Arsenalului, bulevardele Carol și Elisabeta: „Tudor Vladimirescu“. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
catalog, ca pe-un dosar de Securitate. Ieșeau primii din sală, spășiți, îngrijorați de ce încercaseră. Eu nu plecam nicăieri. Aveam micul meu univers, pulsând în ritmul isteț al gândurilor. Toți studenții mei figurau acolo, pălmuiți și îngenuncheați. Îi studiam fugind, înghesuindu-se să scape din sală ca balerinele după o scenă de grup. Numai coate și fundulețe dansând spre ieșire. Le iubeam slăbiciunile, părintește, sever, cuviincios. La sfârșitul-sfârșitului, când ultimul poponeț foșnea din mătăsuri și tútú-ul alb-orbitor se lipea de retină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seama că buldozerele încremeniseră și că excavatoarele n-aveau niciodată să-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu. Trebuia să faci detectivistică printre blocuri ca să dai de biserici și case. Împreună cu Maria, umblam răbdători prin șantiere, treceam de cuvele înghesuite în care, în miros de prăjeală și rufe ude, cocleau avortonii socialismului, ocoleam mormanele de PFL, ferindu-ne de pensionari, muncitori în izmene și femeile lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-amintiri, banca personală a memoriei. Nu-mi tresărea un mușchi. Puteau să se ducă naibii Bucureștii, cu tot cu oameni și case. Suferința, plictiseala, bucuria pulsau calculat, în ritmul electrochimic al neuronilor. Mă simțeam ca într-un imens cinematograf, cu spectatorii înghesuiți după osul occipital: fiecare își vedea de filmul lui, la ordin, tăcut și nemișcat. De-afară, nu se zărea nimic. Îi controlam pe toți, mai rău ca un securist, le știam pe de rost gândurile (pentru că erau ale mele), îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai mult te-ascultă. Întâi i-aș fi îndesat pe gât vata de zahăr, cu tot cu hârdău și mecanismul rotativ. Apoi l-aș fi lăsat să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau ca un obiect suplimentar și stânjenitor). Mi-l și imaginam pălmuit de mânuța ei nervoasă: doi purceluși roz, nepotriviți și îmbujorați. La ora stabilită, a apărut și fata. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Eram. „Dar o să te-ajut. Mai ții minte borcanele alea de murături, cu garnituri de cauciuc și niște bride groase de fier, care păstrau capacul închis?“ „Da.“ „Tata le dosea în pivniță. Mai aducea și damigene, colecționate de la țară și înghesuite cu zecile în balcon, pe forme, culori și dimensiuni. Avea încredere în ele. Toamna, turna vișinată într-una, iar restul rămâneau nefolosite. Cred că le găsești și-acum acolo.“ „Eterna pestilență a minții pervertite.“ „Poftim?“ „E-un titlu de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din fața blocului și-o urcau la etaj, să nu dispară. Oamenii ăștia trăiau mult, dar nu atât de mult cât și-ar fi dorit. Dispăreau pe rând, într-o zi nu-i mai vedeai și cartierul mergea mai departe, silențios, înghesuit printre blocuri. Cu Paul, povestea nu se termina niciodată; la urma-urmei, nici nu trebuia să te străduiești prea tare ca s-o înțelegi. Aș fi pus pariu că ține-n baie, în dulăpiorul de perete, o sticluță cu briliantină, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și litere mărunte. Unde-ar fi trebuit să fie România scria: TRAN SYL VANIA, MOLDAVIA și WALACHIÆ DESPOTAT, iar unde s-ar fi aflat Bulgaria citeai: ROMANIA și TURCIA EUROPÆA RUMILI. Jos de tot, în colțul din dreapta, găseai explicațiile topografice, înghesuite sub niște lauri cafenii; formele păreau corecte, înflorate cu măsură. Cel care lucrase harta o făcuse pe gustul tuturor: Germanic, Italicorum, Turcicorum, Hungarorum. Nu trebuia să fii expert în desen și caligrafie, ca să pricepi că autorul săruta mâinile mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la „Caffé Latte“, pe Schitu Măgureanu. Nu găseai niciodată loc, trebuia să te strecori printre Audi și BMW-uri parcate la bordură, de la A6 și 525 în sus. Spațiul arăta auster, perete lângă perete, lumea nu venea pentru aspect. Înăuntru, înghesuite la mesele rotunde cu tăblia din plastic albastru, adunai costumele bărbătești și picioarele pe tocuri ce le-nsoțeau, parcă legate cu-o lesă invizibilă. După tejghea, o echipă veselă de ospătari, în care mă regăseam: șorț, blugi delavați și adidași, circulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu șnur sub bărbie. Beam bere gheață, ne ieșeau aburii din gură, parcă fumai când vorbeai. Sticlele se înghesuiau pe diagonale, le apucam stângaci, copilărește, cu mănușile gonflate, cu un singur deget, sub care mai era o pereche. Râdeam și povesteam totul. Afară, zăpada te-acoperea ca-n poeziile lui Dimov. Într-un fel imposibil de povestit, eram liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu geamuri pătrate, transparente sau albastru-cobalt. Geamurile nu se deschideau niciodată, păreau sudate unele de-altele, încă din construcție. Te întrebai de ce: ca angajații să nu poată respira? să nu se sinucidă? să fie feriți de poluare? Înăuntru, birourile se înghesuiau meschin, tăiate la nivelul capului: tavanul lipsea, retezat de-o invizibilă sabie ninja, iar pereții fuseseră înlocuiți cu paravane de plastic expandat. Totul purta un nume nou, pe care Maria l-ar fi rostit cu voluptate, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi fost ciumată. În realitate, Emilia cea plinuță și-ncăpătoare respecta idealul de frumusețe al epocii (canonul, cum spunem noi prețios la facultate), nu aschimodia de Doamnă T. Și, la urma-urmei, dacă ar fi fost atât de indezirabilă, de ce se-nghesuiau bărbații la ea-n budoar? Că doar n-o vizitau pentru bomboane? Povestea cu Fred Vasilescu și vizitele din curiozitate, de dragul citirii scrisorilor, e-o balivernă, doar profesorii de liceu mai cred în ea și le-o povestesc și elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu la volan. Atâta doar că, acum, Mihnea îmi stătea alături, iar Maria și tânărul Lupu în spate. Te credeai în studenție, când fugeam în tabără. Permutai timpul și întâmplările, schimbai fețele și numele între ele, și-ajungeai la mare, înghesuit printre papornițele de rafie și rucsacii „Prodcomplex“. Fuseseră vremuri frumoase, nu știai cine te toarnă și cine te iubește, unde ajungeau cuvintele tale și cum erau întrebuințate. Din boxele autocarului se revărsa o muzică relaxantă: Al Bano și Romina Power
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de gât, încolăcit în strânsoarea degetelor și apăsat în parfumul de piele sărată și păr despletit. Câte-o fată dansa singură, cu brațele încrucișate la spate. La ora 14, suna sirena, disc-jockey-ul anunța că-i ora mesei și mulțimea se înghesuia la cantina de-o sută de metri, în formă de hală vitrată. Am ieșit cu spatele din curte și Mihnea a coborât să închidă poarta. Apoi am luat-o ușor prin mocirla drumului și-am cotit în șoseaua principală. Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o dată. Era o terasă a Uniunii, unde premianți și leneși se-adunau deopotrivă la o bere și-o farfurie cu hamsii proaspete. Te împrieteneai cu băiatul vreunui scriitor, și-ajungeai chiar lângă bucătărie, la mesele cu tacâmurile pregătite. Farfuriile se înghesuiau frumos, pe rotundul mesei, ca spectatorii la o partidă de ruletă: scria pe ele COOP Neptun și câte-un număr, să nu se piardă. Furculițele de aluminiu fuseseră curățate, iar lingurile șterse de apă și ulei. Doar șervețelele lipseau, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tocmai își terminase numărul. Mihnea m-a tras într-un colț, în spatele cuierului. Mi-a făcut semn să tac, se-auzea zgomot de pași venind dinspre scenă. A pregătit sacul, îl ținea desfăcut, cu-amândouă mâinile. Ne-am strâns prietenește, înghesuiți în spatele paltonului, eu respirându-i în ureche. Dacă ne-ai fi pus două pălării cu boruri, ai fi zis că jucăm în Brokeback Mountain. Pașii au trecut de ușă, au scârțâit pe parchet, apropiindu-se de cuier. Mi-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în pantaloni, se schimba treaba. Splendorile medicinei de întreținere se transformau în niște hoteliere amorfe și plictisitoare, îmbrăcate aseptic, în craci tubulari, albi, de dispensar. Iarna, făceau zig-zaguri prin cameră în ciorapi flaușați, trași peste dresurile groase de flanelă și înghesuiți în sabotul spitalicesc, cu talpă de tanc. Ochiul patina pe materialul stufos: alb, negru, iar alb, acoperind toate formele și deteriorând plăcerea. În timp ce eu le cercetam în intimitatea laboratoarelor, eram la rândul meu urmărit. Un etaj mai sus, asistenții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un moment de neatenție. Iar dacă le priveai mai mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui Arhimede. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cantitate de fier în sânge suficientă pentru a face din ea un mic cui, pe care să li-l bați în tâmplă. Mi-am dorit întotdeauna o poveste de dragoste altfel decât mine: simplă, onestă, ușor de povestit. Femeile se înghesuiau prin apropiere, le descopeream întâmplător, fără intenție, de cum trăgeam dimineața perdeaua. Odată cu gestul calm și nevinovat, micul meu univers optic se punea în mișcare și lumea adormită a simțurilor începea să freamăte: nu trebuia decât să aleg marfa. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aerul din foen). Nu mă imaginam făcând sex lângă un dulap de țară, cu bibelouri: uram cu-aceeași tărie piticii, îngerașii de lut, halbele mici de bere, pisicile de porțelan în rochii de mireasă și fructele de ceară sau sticlă înghesuite în vitrină. Detestam la fel de categoric interioarele muncitorești, mirosind a vișinată și motorină; oricând ar fi putut să sară din spatele ușii un bărbat gol, în șosete albe, ca fotbaliștii care bat mingea pe nisip la Mamaia. Și, mai ales, fugeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]