13,210 matches
-
altfel, fapt e că ea părea să-și Închipuie că sunt de unică folosință, iar noi nu ne Înduram să Îi spunem că nu sunt. Elias-Clark plătise vreo două sute de dolari per bucată, dar ce conta: noi i le tot Înmânam ce pe niște batiste. În ritmul În care le făcea praf, În mai puțin de doi ani Miranda avea să le termine. Aranjasem cutiile portocalii pe un raft, de unde puteam distribui eșarfele rapid, dar ele nu rămâneau niciodată acolo prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știa că eu stăteam peste tot mai mult decât era necesar, ca să vorbesc la celular și să fumez. Drumul de Întoarcere dura de obicei mai mult decât drumul spre Starbucks, pentru că trebuia să distribui cafelele și dulciurile. Preferam să le Înmânez celor fără adăpost, un grup de inși mereu ghemuiți prin preajmă, care dormeau prin praguri de uși pe 57 Street și-și băteau joc de tentativele autorităților de a-i „curăța“ de acolo. Poliția Îi gonea mereu Înaintea orei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că Theresei Îi place cafeaua fără nici o aromă, cu frișcă și cu sirop caramel. Așa că mi-a adresat un zâmbet aproape fără dinți și a Început să o soarbă cu nesaț În fiecare zi În clipa În care i-o Înmânam. A treia cafea mergea la Rio, nigerianul care vindea CD-uri așezate pe o pătură. Nu părea a fi un ins fără adăpost, dar a venit spre mine Într-o dimineață, când Îi aduceam cafeaua Theresei, și a zis, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Pedro știa foarte bine că nu eu mâncam micul dejun pe care Îl aducea, dar, ca toată duzina de oameni cu care stăteam de vorbă Înainte de ora opt În fiecare dimineață, nu prea era la curent cu amănuntele. I-am Înmânat, ca de obicei, o bancnotă de zece dolari pentru un mic dejun care valora trei dolari și nouăzeci și nouă de cenți și am pornit-o spre etaj. Vorbea la telefon când am intrat În birou, iar haina ei Gucci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o să accept nimic altceva. Am așezat farfuria pe marginea biroului ei și am pus cafeaua latte și șervețelul cu toate accesoriile necesare alături. Nici nu m-a privit. M-am oprit o clipă să văd dacă nu cumva are să-mi Înmâneze vreun vraf de liste cu documente de pe biroul ei, care trebuiau trimise prin fax, găsite sau Îndosariate, dar m-a ignorat cu totul, așa că am ieșit. Ora opt și jumătate dimineața. Eram trează de trei ore, mă simțeam de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am Întrebat eu și mi-am stăpânit zâmbetul care amenința să mi se lățească pe toată fața. El a Încuviințat cu mândrie din cap și s-a Întors, pentru că una din chelnerițe l-a bătut pe umăr și i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu ochiul. — Mulțumesc, Sebastian, Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
superbe și a unui număr care părea infinit de picioare foarte, foarte, foarte lungi. Jeffy și-a croit drum până la mine Îndată ce a băgat de seamă că atât Miranda, cât și Emily plecaseră În pauza de prânz și mi-a Înmânat două pungi uriașe. — Poftim, Încearcă chestiile astea. Or să fie bune pentru Început. Am deșertat conținutul uneia din pungi pe covor, lângă biroul meu și am Început să-l sortez. Erau acolo două perechi de pantaloni Joseph, una caramel, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și spune‑i să‑mi trimită prin fax configurația sălii de mese, ca să fac aranjamentele. Asta e tot, deocamdată. Mitraliase totul ultra‑rapid și fără să se oprească o clipă din scris, iar atunci când a terminat de vorbit mi‑a Înmânat și notița pe care trebuia să o trimit prin poștă. Am terminat de mâzgălit propriile note, În speranța că Înțelesesem totul corect, ceea ce, ținând cont de accent și cadența rapidă, nu era Întotdeauna simplu. — OK, am murmurat și m‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parai numai ca să intrăm pe ușă. Dar n‑am apucat să‑mi plătesc partea, pentru că Christian a extras cu Îndemânare trei hârtii de douăzeci dintr‑un morman uriaș de bancnote pe care le scosese din buzunar și i le‑a Înmânat portarului fără un cuvânt. Am Încercat să protestez, dar Christian mi‑a pus două degete pe buze. — Draga mea Andy, nu‑ți frământa căpșorul cu asemenea chestii. Și, Înainte să‑mi mut gura de sub degetele lui, și‑a așezat cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o foarte elegantă poșetă argintie Judith Leiber, cu un lănțișor lung, care clinchetea delicat. Eu Îmi exprimasem preferința pentru o poșetă Calvin Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef Încă stătea pe gânduri dacă trebuie să port un colier sau un pandantiv, iar Allison, nou promovata beauty editor, vorbea la telefon cu manichiurista care venea la birou În situații de urgență. — O să ți se facă manichiura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
băuturii. Mă Întreb doar dacă lucrurile nu au scăpat un picuț de sub control În ultima vreme, mă Înțelegi? Totul e OK la cursuri? A deschis gura să spună ceva, dar Alex și‑a băgat capul pe ușă și mi‑a Înmânat telefonul, care suna strident. — Ea e, a zis el și a ieșit din nou. Aâhhh! Ce talent avea femeia asta să‑mi distrugă viața! — Iartă‑mă, i‑am zis lui Lily și m‑am uitat cum pe ecran se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Început să mă machieze. — Arăți grozav, Andy, zău că da. N‑am crezut niciodată că o să te văd Într‑o rochie Oscar la una dintre petrecerile Mirandei Priestly, dar, ce pot să spun, ai look‑ul potrivit. Mi‑a Înmânat poșeta Judith Leiber, enervant de strălucitoare și cu lanțul prea lung, și mi‑a deschis ușa: — Distracție plăcută! Mașina mă aștepta la intrarea În clădire, iar John - care Începea să devină un veritabil pervers de mâna‑ntâi - a fluierat admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Uite, a exclamat ea cu mândrie. Am de gând să distrug poza asta imediat după ce o vezi, iar dacă‑ți trece măcar prin gând să spui cuiva despre ea, Îți distrug viața. Aruncă o privire doar, e formidabilă. Mi‑a Înmânat un plic, sigilat cu o etichetă, pe care scria „Confidențial“, și a zâmbit. Am rupt eticheta și am scos din plic un dosar verde. Înăuntrul era o fotografie - chiar o fotografie color - Înfățișând‑o pe Miranda Întinsă pe bancheta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la aeroportul De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a Înmânat un celular. — Domnișoara Priestly a cerut să o suni imediat după sosire. Mi‑am permis să programez numărul de la hotel În memoria telefonului. Se află În apartamentul Coco Chanel. — Ăă, da, OK. Mulțumesc. Cred că o să o sun chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
personal de asemenea chestiuni la plecare. Dar, pentru că veți avea nevoie de monedă locală atunci când ieșiți pe poarta hotelului, dați‑mi voie să vă arăt asta. S‑a dus la biroul‑mamut, a deschis sertarul de sus și mi‑a Înmânat un plic cu antetul franțuzesc al revistei Runway pe el. În plic era un vraf de bancnote de euro, În valoare de vreo patru mii de dolari. Biletul, scris de mână de Briget Jardin, editorul care se ocupase de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda, am zis cu cu mândrie. Cred că va fi ce trebuie. M‑am dus la ea, după ce am băgat de seamă că nu face nici un efort să vină să Îl ia de la mine, dar Înainte de a putea să‑i Înmânez hârtiile, mi le‑a smuls din mână. Până când ochii ei au Început să se miște dintr‑o parte În alta de‑a lungul rândurilor, nici nu mi‑am dat seama că Îmi ținusem tot timpul răsuflarea. — Bine. E bine. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și abia după ce am ajuns la ușa din spate mi‑am dat seama că uitasem placheta. O angajată al consiliului a alergat după mine până În hol, unde mă prăbușisem pe o banchetă din cauza umilinței și a extenuării, și mi‑a Înmânat‑o. Am așteptat până când a plecat, după care am rugat un om de serviciu să Îl arunce. El a ridicat din umeri și l‑a pus Într‑un coș de gunoi. Cățeaua! am gândit eu, prea furioasă și obosită ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o să vă Înțelegeți foarte bine. A așteptat până când șoferul i‑a deschis portiera, apoi a ieșit grațioasă cu pantofii ei perfecți Jimmy Choo. Înainte ca eu să apuc să‑mi deschid portiera, ea urcase deja cele trei trepte și Îi Înmâna haina unui valet, care se afla acolo, evident, În așteptarea ei. M‑am prăbușit pentru câteva clipe Înapoi pe bancheta moale din piele ca să prelucrez mintal această nouă bijuterie informațională pe care abia mi‑o servise. Toată povestea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
itinerarul. — Mai Întâi, Îți dau Încă un pahar de băutură și poate Îmi iau și eu unul. Pe urmă te Învăț să dansezi. — Ce te face să crezi că nu știu să dansez? Întâmplător, sunt o bună dansatoare. Mi‑a Înmânat Încă un pahar de șampanie, apărut parcă din senin, și m‑a condus În livingul oficial al părinților lui, În nuanțe superbe de maro Închis. O orchestră de șase instrumentiști cânta muzică, firește, și vreo două duzini de oameni sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gol, acoperit doar de un strat untos de vernix. Azi, Îmbrăcat de Paula, poartă costumul celor de la Arsenal cu numele lui Adams pe spate. Nu arăt cât de tare mă deranjează asta. În schimb, când pleacă ea din bucătărie, Îi Înmânez lui Ben cu calm o cutie de Toothkind Ribena 1 și-l privesc cum o desface, turnându-și lichid violet de la gât până la buric. —Vai, Doamne, exclam eu. Suc pe costumașul ăsta de fotbal așa de frumos. Acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând să-i pună cămașa de forță unui țicnit. Richard a adus acoperitoarea de ploaie și mi-o Înmânează: e o combinație perversă Între o folie de plastic aderentă și un cadru extrem de complicat. Îi trec cu Îndrăzneală inelul cel mai mare peste cap lui Ben și Încerc să prind clipsurile, dar nu reușesc să le fac să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
televizor. (Teoretic, desigur, nu sunt de acord cu exagerarea În materie de cadouri pe care copiii le pot lua acasă: ca și-n cazul cursei Înarmărilor, nu poate duce decât la ruinarea ambelor părți. În practică, sunt prea lașă să Înmânez balonul și bucata de tort care consider că ar fi mai mult decât suficiente. Loja Șorțurilor m-ar propune imediat pentru excomunicare.) Din păcate, cei de la supermarket nu au putut Înlocui tortul cu glazură roz pe care-l comandasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Profetului: "Te-am făcut apărătorul Casei lui Israel!" Este un apărător nevrednic cel care își uită datoria și își lasă cetatea să fie cucerită de dușmani. Ce responsabilitate rămîne Episcopilor Bisericii dacă serviciile pastorale și simbolurile, inelul, însemnele credinței sînt înmînate de laici? Dacă ar fi să îngăduim laicilor să preia ceea ce știm că aparține responsabilității Preoților, onoarea Bisericii ar ajunge la pămînt, vigoarea disciplinei ar păli, Religia creștină ar fi umilită. Nu este treaba laicilor să facă aceste lucruri despre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
când în când. După părerea lui Julie, vânzarea de mostre Chanel este evenimentul evenimentelor în New York: nu-i invitat absolut nimeni cu excepția „unui număr foarte restrâns de fete din lumea bună. Dar tu te numeri printre ele“, mă anunță Julie, înmânându-mi un plic alb. „Ți-am făcut rost de o invitație.“ În plic era un cartonaș alb de la Chanel. Am fost până peste poate de încântată, un sentiment alarmant, de fapt. O ador pe Julie, dar obiceiurile ei ce țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în formă de trandafir cu montura de granate, avea cercei noi în formă de inel în urechi, iar pe braț, o brățară de platină cu smaralde. —Cadouri! ne anunță ea și se prăbuși pe banchetă, lepădându-și prada. Ne-a înmânat fiecăreia câte o punguță. Înăuntru era o inimioară cu montură de diamante, identică cu aceea de la gâtul ei. —Julie, nu se poate! am murmurat. Am spus-o din toată inima, dar în același timp mă rugam ca Julie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]